958 matches
-
stările halucinante. Spaima se adâncește, poetul tresare prin somn, simțind amenințarea morții, izolarea care îl apasă, în timp ce piloții lacustrei se prăbușesc. Orice legătură cu lumea se întrerupe. În ultima strofă, versul "tot tresărind, tot așteptând" semnifică plânsul cosmic al materiei, însingurarea, dispariția totală. După ce trăiește un transfer în preistorie, cu stări instinctive, primare: "Un gol istoric se întinde/ pe-aceleași vremuri mă găsesc", poetul este martorul prăbușirii piloților: "... și simt cum de atâta ploaie/ piloții grei se prăbușesc", care trimit la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o artă a sugestiei, lumea fiind goală de orice transcendență. Decor În poezia Decor, poetul exprimă sentimentul însingurării într-o atmosferă dezolantă, prin cuvinte-simbol. Este un pastel simbolist care prezintă un spațiu artificial (parcul) și valorifică motivul romantic al lumii ca teatru. Tema poeziei este moartea, imposibilitatea comunicării eului poetic cu lumea. La un prim nivel al simbolizării
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la imaginea unui obiect de colecție, cu valoare deosebită. În mijlocul lucrurilor materiale ("piatră", "unda mării"), poetul pare fascinat, se identifică pe rând, cu lucrurile, care devin măști lirice; spiritul și materia se suprapun, lumile se identifică, "cimpoiul" și "fluierul" cântă însingurarea, separarea materiei de suflet, până la "Durerea divizată". Poetul insuflă spiritul său poetic lucrurilor din natură, constatând că trăirile firești pot fi exprimate prin instrumente obișnuite ("cimpoi", "fluier"), dar "oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec încăpător"). În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
însuși, astfel că eroul principal este de naționalitate română. Nu lipsa rigorii deranjează, însă, cel mai tare, ci faptul că, pe plan secund, cel al confruntării dintre două civilizații, ecranizarea pornește de la stilul de viata occidental-european, fără a surprinde astfel însingurarea în care Allan, un est-european, este transpus, printr-o serie de scene subtile, de către Eliade, încă de la primele pagini ale românului sau. Premisele de la care pornește filmul fiind, așadar, incorecte, întreaga prezentare a ciocnirii dintre cele două civilizații se sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Putem spune că acest fragment are consistentă și coerentă unui scenariu de film. Efectul, pe lângă autenticitate, este și o atmosferă specifică la care contribuie decorul în care se desfășoară episodul. Coridorul pustiu și luminile care se sting subliniază angoasa și însingurarea lui Antim. Pe de altă parte, fiind un spațiu-cale personajele trebuie să meargă către ieșire, fapt care schimbă dinamică acțiunii. Coridorul însuși este o metaforă a labirintului, iar ieșirea lui Antim alături de Maria din coridor anticipează ieșirea să din labirintul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
când vorbește despre el însuși, despre semenii săi, dar și despre neamul și țara sa. "Ură împotriva speciei și a "geniului" ei te înrudește cu asasinii, cu demenții, cu divinitățile și cu toți mării sterili. De la un anumit grad de însingurare, ar trebui să nu mai iubești și nici să comiți fascinantă spurcare a împreunării. Cel care vrea să se perpetueze cu orice preț nu se deosebește prea mult de câine: este încă natură."93 Mărturisește că a moștenit de la strămoși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la malversațiuni financiare. Pe linia afinităților, care se observă între creator și Fred Vasilescu, să semnalăm sentimentul de disconfort pe care ambii îl au când sunt puși în situația să dejuneze în compania altora. Motivul ar consta nu numai în însingurarea în care se complace omul Camil Petrescu, ci și în convingerea sa fermă că, pe parcursul perioadelor de paupertate, care nu l-au ocolit, mulți prieteni sau falși protectori îl invitau la dejun doar dintr-un sentiment de superioritate amestecat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Animae, caută, mai precis, o proiecție cât de cât acceptabilă de substituire a d-nei T. cu alte personaje feminine. Și e în firea lucrurilor ca orice căutare să se soldeze cu un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nevroza anxioasă; • la psihoze: psihozele traumatice, din epilepsie, din oligofrenie. Pe deasupra, există o relație evidentă între normalitate, boală psihică și limbaj. Iată câteva corelații amplu prezentate de St. Stössel și D. S. Ogodescu: •eșuarea operațională a epilepticului; • eșecul valorizării la depresiv; • însingurarea schizofrenului; • șurubul infinit al eșuării obsesive; • descentrarea isterică de la sensul major la determinanți; • lumea amorfă a oligofrenului 178. Drept consecință, subiectul nu se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de asistența de specialitate. Cum în
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
când mă trezesc cu textul de mai jos, contrasemnat de Master X (predator textual multi-recidivist, astfel că nu putem ști cine a scris efectiv textul primit). Dacă stau să mă gândesc bine, lucrurile se complică: "izolarea" (poate mai bine spus însingurarea) ar putea fi la Elpi rezultatul compunerii a trei vectori: a) cel impus de grupul în care a ajuns (generat de un număr de scheme comportamentale reactive față de "țărănoi", față de "cel ce nu e cu/ca noi"); (b) propria strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și cel mai tradus în limba română. Impunându-se definitiv cu "Generalul armatei moarte" (1963), Kadare va continua să-și surprindă publicul (inclusiv cel occidental) în anii '70 prin romane cum ar fi "Cetatea" (1970), "Tobele ploii" (1972), "Iarna marii însingurări" (1973). Disidența sa estetică, morală și politică (față de un despotism local și totodată internaționalist, conform dictatului alternativ via Moscova, via Pekin ș.a.m.d.) va fi fățișă și ireversibilă odată cu "Concert la sfârșitul iernii" (1988). Notorietatea scriitorului este deja mondială
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
doar o lungă porțiune de viață pe care sunt silit să o trăiesc, deși sunt deja mort. Nu pot să-mi reprezint alt viitor decât unul oribil. Lipsit de bucurii.“ Iar câteva zile mai târziu: „Sufăr foarte mult de teama însingurării depline care mă amenință acum. Nu pot vedea cum aș putea să suport această viață. O văd drept o viață în care trebuie să mă tem în fiecare zi de seara care îmi aduce doar o tristețe surdă.“106 Seara
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru margine, dialectica relației vânat vânător transpusă în legătura paradigmatică poet poezie, criza poeziei, a literaturii și, prin extensie, a imaginarului etc. etc. Oricât de greu digerabile ar părea, la o primă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Aceasta-i întrebarea caracteristică spiritului helvet, lui Homo alpinus, confruntat cu înălțimile, dar lipsit de priveliștea mării... Geodeterminismul explică multe, nu-i așa? Un spirit atît de apropiat de cel al "poporului ales", amîndouă bîntuite de excelență și, totodată, de însingurare. Niciodată parcă Elveția nu a fost atît de singură, atît de izolată. Niciodată tineretul său nu a avut o viziune atît de opacă asupra viitorului. O țară atît de restrictivă în materie de imigrări a acceptat atît de ușor fondurile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pus sub semnul relativității. "Rescrierea are loc în cursul producerii literare. Ea asigură continuitate în istoria literară și presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă de pericolul însingurării. Totuși, memoria Textului Infinit are propriile criterii după care își alege elementele care merită reținute. Acestea vor popula opere noi și vor opune discontinuității din literatura universală un aer de socializare textuală în care lectorul trăiește, relaxat, certitudinea că timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chèf la restaurante sofisticate, își descoperă identitatea bisexuală, angajîndu-se, halucinant, într-o relație adulteră, concomitent, cu propriul patron și cu ... soția acestuia. Rezultatul social și psihic al aventurii duble este dezastruos, împingînd-o pe singura fiică a familiei Lambert către o însingurare asemănătoare celor experimentate de către frații săi. Artefactul de construcție a palierelor narative, în romanul lui Franzen, îl constituie dorința lui Alfred și a lui Enid de a reuni familia pentru un ultim Crăciun (Al, în fază terminală a bolii Parkinson
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inovativă a acestuia într-un univers ficțional la a cărui decodificare accesul este, în aparență, restricționat. Originalitatea noilor forme de a realiza actul literar pare să facă apel exclusiv la interioritatea autorului, ignorând factorii extraliterari și propunând o literatură a însingurării și a non-apartenenței, o literatură care își este suficientă sieși, care nu comunică cu exteriorul. Aceste trimiteri la o literatură a interiorizării dezvoltă o percepție limitativă a conceptului de literatură a unui anumit spațiu; în fapt, reducerea tuturor dimensiunilor noii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două,/ cu acelasi băț de alun se taie în două./ După
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat-o? El încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
morți nu scriu romane polițiste. Va fi probabil și acesta un fenomen de modă, ca thriller-ul ezoteric à la Dan Brown. Sau nu... Secretul acestor best-seller-uri? Depeizarea, desigur, un anume fel de exotism (!) pe care îl degajă frigul, izolarea, însingurarea nordică, și care declanșează resorturi neexplorate ale imaginarului. O curiozitate privitoare la ceea ce se petrece "acolo sus", în vîrful lumii, dar care se îmbină repede și cu plăcerea descoperirii unor ținuturi, societăți și mentalități pline de umbre și lumini speciale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intimistă, tinerele fete sunt izolate într-o atitudine de visare pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate printr-o însingurare poetică. Țăranca stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în așteptare. Pădurea este peisajul în care visarea apare interpretată de femeia singură, așa cum femeile burgheze visează citind o carte, sau contemplându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre ideile teologice fundamentale ale lui Blake, rezumata de Frye: "Dumnezeul care a creat ordinea naturală este un Dumnezeu proiectat, un idol construit în cer și reflectând mecanismul sau lipsit de sens. Un astfel de Dumnezeu este un fragment al însingurării omului" (1982, p. 13). La început, Urizen este prezentat drept un element îndepărtat și străin, aparent exterior eului creator blakean (abia mai tarziu ajungem să realizăm că Los, proiecția acestui moi créateur, este o prelungire psihologică a unui ego urizenic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]