1,110 matches
-
abstractă, nu și-o putea închipui concret. Hergot avea aceeași educație sufletească. Vorbea după carte și din experiența medicală de toate misterele fiziologice, întrucît îl privea personal suferea de o pudoare acută. Nu-și scotea niciodată haina în fața cuiva, fugea înspăimîntat când era surprins în cămașă de noapte. Că Erminia plasa un vas nocturn acoperit cu broderie în odaia de la mansardă a lui Ioanide, asta era altă chestiune. Tot așa, G. Călinescu vorbea fără reticență de diareea copiilor. Când însă venea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toți cetățenii, iar noi, care am cercetat la fața locului, afirmăm că fără această intervenție era să se înregistreze o prădăciune în inima orașului pe artera cea mai principală pe lângă crima ce urma ca o consecință a alarmei pe care înspăimîntații negustori au încercat a da. Fapta colonelului Pomponescu nu este unicul caz de această natură, căci stă în firea acestui curagios brav militar tendința de a-și expune propria-i viață și a altora, pentru a veni în ajutorul celor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul, un fond de recunoștintă față de Gaittany, ordonă întoarcerea automobilului și astfel trupa lipsită de idoli se întoarse și ea cu lumânările. Madam Pomponescu, înspăimîntată, ceru audiență Hangerlioaicăi și-i solicită protecția în virtutea faptului că Pomponescu intervenise pentru Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar cu Ioanide în detrimentul memoriei prințului. După socoteala ei, numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
categorii de oameni. Unii care acceptă tacit formula Înrobiți-ne dar nu ne înfometați! și alții care strigă prin toate gesturile și atitudinile lor: Înfometați-ne, dar nu ne înrobiți ! Cei din prima categorie sunt cei mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
aspecte nu au fost lămurite din anamneză). · Faciesul studiat în timpul interviului și examinat suplimentar la examenul clinic este relevant pentru numeroase patologii ( mitral, ”de icoană bizantină” precum în sclerodermie, ”blue bloater” în bronșita cronică, ”pink puffer” în emfizemul pulmonar, faciesul înspăimântat al hipertiroidianului, cel inexpresiv din maladia Parkinson, masca Filatov din scarlatină ). · Se inspectează tegumentele acoperite cu păr, calitatea firului de păr compromisă în anemiile feriprive, hipertiroidie, prezența de paraziți, infecții, leziuni traumatice la nivelul scalpului, algii la presiunea tăbliei craniene
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
aduc aminte frisonul care mă apuca când începea acest "care pe care". Trecea o zi, treceau două și când totul devenea iminent rezistența mea ajungea la apogeu. Începeam să învăț în ultimele ore ale zilei care preceda teza, înfrînt, zdrobit, înspăimîntat (acum abia) că timpul nu-mi va ajunge, că, într-un fel, e prea târziu. Știam de fiecare dată că voi ajunge aici, că voi regreta că am lăsat totul pe ultima clipă; și totuși nu puteam face altfel. Din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn la gură și se foiește înspăimântată) Ce tot țipă, acolo, bătrâna mamă vierme? A, nu, că ei nu-i place când în sfârșit cineva e drăguț cu ea, cu mama? Unchiului tutore i-a fost micul Herrmann tot așa de drag, atunci când l-a strâns de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991 Ibidem, p. 192. 992 Ibidem, pp.193-194. 993 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 12. 996 „într-o furie șovăielnică” Ibidem. 268 pentru Cresida un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și inocența lui Troil. Cresida se simte în mijlocul grecilor mai lipsită de protecție decât fusese în Troia, mai izolată și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care nu l-a ales, de aceea suferă în singurătate. Acum, mai mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căci avea un caracter frumos, era Îndrăgostit nebunește de o copiliță. Dar Într-o bună zi - deși se stăpânea și ocolea orice Întâlnire cu ea -, pe când se odihnea după ce băuse și dansase, tânăra Îi sări În brațe și se Împreunară. Înspăimântat și tulburat, preotul alergă la Oracol și Îl Întrebă pe Zeu cum ar putea să-și ispășească păcatul și să-și răscumpere greșeala. Iată răspunsul obținut: „Pe toate le-ngăduie Zeul de-i musai să fie făcute”. Iar dacă să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991 Ibidem, p. 192. 992 Ibidem, pp.193-194. 993 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 12. 996 „într-o furie șovăielnică” Ibidem. 268 pentru Cresida un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și inocența lui Troil. Cresida se simte în mijlocul grecilor mai lipsită de protecție decât fusese în Troia, mai izolată și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care nu l-a ales, de aceea suferă în singurătate. Acum, mai mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ordin emotiv), se pune buruiană de speriat pe cărbuni aprinși și se așează bolnavul cu pieptul dezvelit deasupra, astfel ca fumul să fie inspirat, timp de câteva minute. Pentru "lipitură" (când o persoană este sperioasă și tresare noaptea prin somn, Înspăimântată sau plânge), se bea vin alb În care s-a plămădit lingura zânei, pisată. Formele ușoare ale bolilor de nervi, se tratează prin administrarea ceaiurilor de argințică, buruiana cinci degete, de dânsele, pătlagină, podbal, șapte daturi sau cu semințe de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
distanță de poporul care le era pus, fără rezerve, la dispoziție. Teatralizarea istoriei s-a refugiat cu succes în paginile destinate celor mici, salvând astfel, și pentru adulți, ceva din farmecul vechilor povești, populate cu prinți solemni, războinici mânioși, dușmani înspăimântați, supuși îngenunchiați și cai albi perfect cabrați. Bărbații masivi și pletoși cu chipuri aspre, păreau să-și schimbe doar costumele de la o scenă la alta, de parcă un singur personaj era nevoit să țină locul tuturor, anulând astfel trecerea timpului și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și în povestirile lui Dumitru Almaș. Nici în lucrarea lui Neagu Djuvara nu lipsește, venind cu aceleași trăsături: învălmășeala, românii aruncând cu bolovani de pe stânci, copacii care se prăbușesc peste ostași, armurile cavalerilor. Dar aici nu se pot distinge chipurile înspăimântate ale dușmanilor striviți, așa cum îi vedem în ilustrația foarte moralizatoare a povestirii lui Dumitru Almaș; doar caii au ochii măriți de groază, redând apolitic tot zbuciumul luptei. Rafinamentul imaginii care însoțește în general textul lui Neagu Djuvara a permis, și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea nici urmă de rană, iar eu nu simțeam nici o durere. În teaca slujitorului fusese un brici grosolan și tocit într-adins, bun pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care însă nu erau daruri, ci tunuri. Repede, tunarii le-au îndreptat împotriva cetății, iar ostașii au trecut sub sabie toată turcimea din jur. Pașa abia a putut încăleca un cal și-a fugit galop, nebun de groază. Atât de înspăimântat era, încât a lăsat în cort și averile, și straiele. După câteva zile, pașa s-a întors, cu armată multă. Oștenii lui Mihai l-au așteptat lângă Vidin. S-a încins o bătălie cumplită. Ca de obicei, Mihai-Vodă s-a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fel de semne cu mâinile, demonstrând în felul lor atașamentul și dragostea pentru cei plecați. Fiind ultimul în șir, trebuia să se grăbească. Absolut toți aveau o misiune sacră, riscantă și greu de îndeplinit. Lăsau în urmă membrii numeroasei comunități înspăimântați și disperați, ajunși la epuizare fizică și morală, în special, din cauza foamei, a întunericului și a aerului viciat din interior, în ciuda faptului că în împrejurimi se găseau de toate: hrană din belșug, lumină, aer curat și binefăcător din abundență. În
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din leșurile lor. Nu mai avuse de ales și, cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă de spahii disperați. Hăituiți ca niște lighioane înspăimântate se aruncau în apele înghețate unde dispăreau sub valuri. 5. COLINDÂND PRIN TÂRGURI a. Cetăți de prin Transilvania Încă din Antichitate, au fost trasate drumuri pentru exploatarea și valorificarea bogățiilor pământului. Aceste căi au format scheletul a ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ivit nori negri care, scăpărând și trăsnind, au revărsat o ploaie grea. Apele râului s-au învolburat și, umflându-se, s-au năpustit asupra hoardei călare. De mânia cerului, au pierit mulți tătari, înecându-se sub povara grea a prăzii. Înspăimântați, cei care au scăpat de furia râului s-au pus a fugi mâncând pământul. S-au cărăbănit înapoi în stepe de unde nu au mai îndrăznit vreodată nici măcar cu gândul să se apropie de oraș. 7. CHEILE ÎMPĂRĂȚIEI a. Moștenirea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Paraschiva/ să numește în mormînt acope/rită. Trecătoriule/ citești că au fost maică pre iubită/ soție pre lăudată a unui băr/batu cinstitu unită în bună/ faptă stolnicului Iu/rașk numitu. Pe copii și/ pe bărbatu cu întristate cău/tări înspăimîntați iau lă/satu aici în vecinici uitări /. Lîngă apa curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem muritori". Acest tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și neîngropat” - psyche care, părăsind învelișul trupului, plutește de trei zile în aer, trecând mereu în zbor pe deasupra mamei sale, căreia i se arătase mai înainte în vis. El se retrage la sosirea Hecubei, iar femeia intră în spațiul tragediei înspăimântată de visul avut. Hecuba poartă în ea această imagine înscrisă în inima înfricoșătoarelor vedenii ale nopții, în inima acelor „vise cu aripi negre”, izvorâte din pământ și zămislite de întuneric, copii ai aceleiași nopți, ai acelorași tenebre care nu sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
când mi-ai făcut poza. Deși fiecare avea circumstanțele lui, a adăugat. Pentru Faulques era un alt fapt de muncă, firește. Rutină profesională. Dar el trăia prima oară așa ceva. Îl recrutaseră cu câteva zile Înainte și ajunsese printre camarazi la fel de Înspăimântați ca el, cu o pușcă În mâini În fața tancurilor sârbești. - Uite ce-i, ne-au făcut zob. De-adevăratelea. Eram patruzeci și opt, și ne-am Întors cinșpe. Ăi de i-ai văzut pe șosea. - Nu arătau prea bine. - Imaginează
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un căpitan din marina comercială, cu nume și aer de tenor italian, pe numele lui Eugenio Agacino. Când l-a descoperit pe doctorul Atl, Faulques ignora toate acestea, dar a stat foarte liniștit În fața tabloului, contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acea zi, că duhoarea trupurilor africane era aidoma cu a cărnii crude. Aplecându-se asupra unuia dintre ele - carne pe butucul măcelarului, gata de devorat - și apropiind obiectivul aparatului de el, rănitul ridicase mâinile legate ca să se acopere pe jumătate, Înspăimântat, pe când corneele albe Îi ieșeau și mai abitir din orbite. Atunci Faulques mărise diafragma cu un punct, focalizase pe ochii ieșiți din orbite pe care Îi avea În față și declanșase, obținând o imagine de o perfecțiune tehnică oribilă: câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]