1,444 matches
-
aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47. Sutașul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: "Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!" 48. Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s-a întors, bătîndu-se în piept. 49. Toți cunoscuții lui Isus și femeile, care-L însoțiseră din Galilea stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau. 50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
credeau. 12. Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormînt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decît fîșiile de pînză, care stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 13. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14. și vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. 15. Pe cînd vorbeau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
o anumită vârstă. Cu toate că, repet, nu mai era un joc. Iată de ce când Eleonora mi-a zis din nou, venind de la telefon, că a început procesul, am înțeles că acesta era, de fapt, un pretext pentru a discuta despre cele întîmplate. O frământau amintirile, soarta judecătorului și se întreba, poate, în ce măsură nu avea și ea o vină în sfârșitul lui, în cazul în care amenințarea de care se temuse se dovedise reală. Așa că mi-am luat în serios rolul de balanță
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am zis îngrozit. Imediat a început să plouă. Și am avut un gând stupid: "Bine că și-a luat trenciul". Ploaia s-a dezlănțuit furioasă parcă din nervii mei. Intrând în gară, amețit încă de căzătură și răvășit de cele întîmplate, m-am dus ca un automat tot în încăperea cu telefonul. Și am înțeles, în sfârșit, de ce țipase Eleonora. Din receptor se auzea un lătrat răgușit care continua să întrebe sau să răspundă... Asta m-a răvășit și mai rău
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-ar fi întîmplat nimic. Vrei? ― Asta nu putem s-o facem la comandă. Dar tu ce ai de ești așa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistraseră pe loc starea mea sufletească. Era cât p-aci să-i destăinuiesc cele întîmplate și ceea ce pusesem la cale, dar m-am oprit. "Mai bine să-i fac o surpriză! Are să se bucure mai mult!" Așa că i-am răspuns dînd-o prin glumă: ― Da, sânt bine dispus, pentru că, închipuiește-ți, nici una din corăbiile mele nu s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care fusesem pus prin refuzul atât de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atât de gravă, ba, din contră, privind dintr-o anumită perspectivă ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce aș fi spus, de pildă, dacă în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sărit de gât când i-am propus căsătoria? Fără îndoială, aș fi prețuit-o mai puțin decât o prețuiam acum, deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la sentimente mai bune. I-am scris câteva rânduri la serviciu, că vreau s-o văd cât se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat și ne-am întîlnit în aceeași zi. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat că nu citeam pe fața ei dezaprobarea mult așteptată. Mi-a spus răspicat: ― E prea mândră, trebuie s-o luăm cu duhul blândeții. Până la urmă n-o să aibă încotro. Dealtfel, în situația ei, nici nu are de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea să-mi comunice, dar ea tăcea, oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu se poate altfel. ...Așadar, tot "vinovăția" avusese primul cuvânt. Mihaela își recunoscuse greșeala
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
slăbiciune de neînvins. Am uitat ce gând mi-a venit atunci. "Prea târziu, prea departe..." sau ceva în felul ăsta. Continuam să ascult, nemișcat. Apoi, cu pași grăbiți, m-am îndepărtat prin ploaie. N-am prevenit pe nimeni de cele întâmplate. Dar iată c-am ajuns, asta-i casa mea, locul unde mă adăpostesc! Mâine? Da, cum vreți. Vă voi duce cu plăcere pe insula Marken, o să vedeți și Zuider Zee. Ne întâlnim mâine la "Mexico-City". Cum? Femeia aceea? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cronicărești, pur științifice, a chestiunii, apropiind substanțial opera de spațiul mult mai generos și mai atrăgător al exprimării literare. De aceea, cred, cartea lui Ilucă poate fi considerată fără riscuri în categoria literaturii istorice, în care realul, data exactă, faptele întâmplate odinioară se împletesc armonios cu fantasticul. Și în acest plan, autorul își dovedește iscusința și talentul, fapt ce se metamorfozează în cel mai convigător îndemn la lectură. O lectură benefică nu numai din pricina titlului chemător, cât mai ales din susținerea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant, stăteau toți patru pe sofaua rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l poată Înscrie la anul Într-o clasă specială, de pregătire pentru clasa Întîi. Se luau o mulțime de hotărîri rapide. Palatul era cufundat În Întuneric, dar Înăuntru toți se agitau dînd semne de nerăbdare și Încercînd să uite cele Întîmplate. Susan lua prea multe calmante și unchiul Juan Lucas o sfătuia să joace golf, Îmbrăcată În gri, pînă În ziua plecării. Într-o bună zi, Julius se apropie pentru a o ruga pe Susan să-l ia și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar zeci de oameni deodată, dar altfel, semnînd o hîrtie, ca atîtea altele În ziua aceea și alții se Însărcinau să-i execute ordinele. O singură dată În viață pierduse hîrtiile și Susan, covîrșită de păreri de rău din pricina celor Întîmplate, nu fusese În stare să-l ajute. I se rupea inima de milă pentru Julius, ce prostuță, oricare altă servitoare ar fi putut ține locul Vilmei, ce rost avea să te atașezi așa de mult de oamenii ăștia. „Ce prostuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
treaba-i bună. Cine, ce are de pierdut? Am sau n-am dreptate?” În locul unui răspuns, celălalt, jenat, lăsă ochii în jos. “Ei, ce-i mutra asta de domnișoară pudică? Se poate? Suntem bărbați, sau...? La urma-urmei, vinovați de cele întâmplate suntem noi, adică nevastă-mea și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu, pentru că am neglijat-o, crezând că satisfacțiile profesionale sunt... “Sandi, mamă, unde ai dispărut? Vino! Te rog! Uite, nici pe tine nu sunt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
către dimineață. Și totul s-a desfășurat normal, de parcă ei, Săndica și Stelică ar fi invitat un bun prieten cu care să petreacă împreună o seară. Nici urmă de gelozie, reproș sau nervozitate, nici cea mai mică aluzie la cele întâmplate. Cei doi vinovați au trecut, de câteva ori, prin clipe pline de teamă: dacă Stelică simulează calmul și, deodată, va face un lucru necugetat, dacă...? Dar, nu. El, soțul proaspăt încornorat, uitase, parcă, cu desăvârșire că între străin și nevasta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
plăcere să discute cineva cu dumneavoastră!” “Vă mulțumesc pentru amabilitate. Dar tot n-am înțeles de ce m-ați chemat. Iar clasa mă așteaptă” “Un bob zăbavă, dom’ profesor. În două cuvinte aș vrea să vă rog să uitați toate cele întâmplate...” “Vă promit să încerc” “Iată, eu am și reușit. De fapt, nici nu mai știu prea bine ce-a fost, din ce ne-am luat... Nu-mi mai amintesc să fi spus ceva deosebit de rău la adresa dumneavoastră... știți, nervii mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și ne dă bilete cu locuri” “Hai, înaintează! Nu vezi că stă lumea din cauza ta?” “Stă, ce treabă are? Dacă mă ții de vorbă...” “Asta-i acum! Tot eu sunt vinovată” Nu, draga mea, eu port întreaga răspundere pentru cele întâmplate” “Care cele întâmplate?” “Cum care? Cu Agenția de bilete, cu biletele fără loc...” “Care bilete fără loc?” Acestea pe care o să ni le dea acum” “Ferească sfântul! Bate-te peste gură!” ... “Spuneți, vă rog! Ce doriți?” “Două bilete întregi și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bilete cu locuri” “Hai, înaintează! Nu vezi că stă lumea din cauza ta?” “Stă, ce treabă are? Dacă mă ții de vorbă...” “Asta-i acum! Tot eu sunt vinovată” Nu, draga mea, eu port întreaga răspundere pentru cele întâmplate” “Care cele întâmplate?” “Cum care? Cu Agenția de bilete, cu biletele fără loc...” “Care bilete fără loc?” Acestea pe care o să ni le dea acum” “Ferească sfântul! Bate-te peste gură!” ... “Spuneți, vă rog! Ce doriți?” “Două bilete întregi și două jumătăți până la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i arate tânărului, cu lux de detalii, cum se rezolvă nu-știu care ecuație sau cum se poate ajunge la o anumită soluție la problema numărul doi de la teza la fizică. Când se trezi, Nicolae se miră tare de cele întâmplate, dar își spuse că, probabil, mintea sa e surmenată de atâta efort și așa se explică visul avut. Și mai mare-i fu mirarea când văzu că subiectul de pe tablă era exact cel înfățișat în vis. Aștepta cu înfrigurare toate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
doi Gosseyn în același timp. Gosseyn Trei avu impresia că cei din cameră fuseseră angajați într-o conversație minoră și pe un ton scăzut, chiar înainte de sosirea lui. ...Trebuie că toți, și fiecare în parte, erau speriați de implicațiile celor întâmplate... ce iscusință fusese necesară să-i aducă aici; și totuși, faptul că erau în viață și nu uciși fără nici o judecată, avea și el semnificația lui. Observase deja că la capătul îndepărtat al mesei era un scaun neocupat, în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încet până aici, pe la jumătatea văii Bistrei, deoarece îi apucă iarna, și cavaleria dacă, voind să treacă peste un râu înghețat pentru a ataca pe Romani, gheața se rupe și ea cade în apă. Capul Dacilor, deși disperat de nenorocirea întâmplată, ordonă totuși restului trupei atacul Romanilor, care erau apărați de un lagăr întărit. Barbarii lovesc în oameni cu săgeți, în ziduri cu un berbece, dar după cât se pare cu puțină izbândă. Traian oprește aici campania din anul 101 și, lăsând
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului lui Ashargin foloseau și ele la ceva. După un minut-două, absorbea alimente care aveau un gust familiar și satisfăcător pentru papilele lui Ashargin. Începea să se simtă deprimat pentru cele întâmplate. Era greu să participi la o experiență atât de umilitoare fără să te încerce în sinea ta sentimentul că participi efectiv la ea. Și ce era mai rău era că nu putea să facă pe moment nimic. Era prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu mâna pe revolver. În ciuda prudenței sale, n-o văzu pe tânăra care ieși în fugă dintr-o stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni violent de el. Șocul îi dezechilibră pe amândoi. Realitatea celor întâmplate nu-l făcu să-și uite prudența. Cu brațul stâng Gosseyn o prinse pe tânăra femeie, îi înlănțui bustul chiar deasupra coatelor, imobilizându-i brațele strânse de trup, ca într-o menghină. Cu mâna dreaptă își scoase revolverul. Totul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]