1,219 matches
-
intrat, ar fi putut citi, pe tăblița de pe ușă: clasa a șaptea B. Mișcându-se ca un spiriduș, unul dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe care-l poseda. Spre deliciul întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu erau puțintei nici aceia pe care-i apucase frica. Pe unii, mai pe margini,îi cuprinsese mila și compătimirea. Dar, nici un elev, nici o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dansul începea la asfințitul soarelui și dura până în zori. Dacă reușeau să nu se oprească, mai câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să danseze cu ochii măriți de efort. Cam așa procedez și eu, mă agăț de ce pot. Și, dacă e înțelept să cauți pretexte de liniște, sunt aproape înțelept acum. Nu mai vreau să mă plâng. Bine că infarctul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amintit că studiasem ceva despre femeile isterice, cu o imaginație debordantă, și mi-am propus să fiu mai atent. Nu vroiam să fiu victima unei femei care-și căuta compensații. Fiindcă nu există milă, hotărî doctorul Luca. 6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu picuri reci de ploaie Noiembrie vine vioaie. Ultimul în orice an Se cazează tot la han, Fulgi aruncă-n veselie, Decembrie... iarnă să fie!
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
Dar există o chestie care ar face ca probabilitatea asta să fie mult mai ridicată. El se holbă la ea, de parcă încă un Schluter ar fi început să delireze. —Jocuri de societate, îi spuse ea. Poliția avea dreptate. Vântul se întețise, odată cu lăsarea serii. Daniel se chirci, legănându-și capul în semicerc. Fusese coleg de școală cu toți cei trei băieți; le cunoștea apucăturile. Nu era greu de înțeles: o noapte cruntă de februarie, mașini cu prea mulți cai-putere, bărbați tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și țesuturilor lor, datorită aerului pe care-l respiră, oamenii spaniolului cel chior par acum stăpîniți de o bucurie sălbatică, Încep să cînte și să se simtă, cum s-ar zice, „miraculos de fericiți“. În timpul dimineții vîntul s-a mai Întețit puțin, spaniolul și-a Întins pînzele și a pornit-o spre țărm. Pe la amiază naviga de-a lungul coastei, foarte aproape de mal, iar la căderea nopții poposise la gura unui rîu. Își strînse pînzele și ancoră acolo. În apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se mișcau în grupuri de doi sau trei și vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atîrnați în altă parte? Polițistul ieși hohotind. Lanark mîncă, bău, apoi se plimbă în cerc, fîlfîind chiloții într-o mînă și vesta în cealaltă. „Presupun“, își zise el, „că adunarea discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare, de poliție și față de oricine care nu se afla în celulă cu el. Se hotărî că atunci cînd va fi eliberat o să se pișe pe treptele secției de poliție sau o să spargă un geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
metal și pluguri, metalele comandă bogăția grîului. Orașele de la mare se dezvoltă și apar negustorii și flotele de pirați. O ia mai repede, șopti Powys. A expediat douăsprezece civilizații în șase propoziții. — Oamenii cresc în număr. Bogăția crește. Războiul se întețește. Astăzi, cînd guvernele sînt de acord că nu mai trebuie să existe un alt mare război, încă aplaudăm vechile bătălii și invazii care au amestecat priceperile cuceritorilor și cuceriților. în istorie nu există ticăloși. Pesimiștii arată cu degetul spre Attila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se opri și zise: — Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii cînd o să ieși de-aici. Se întîmplă niște lucruri pe care nu avem cum să le îndreptăm. — Cum spui tu, fiule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul puțin, iar razele se înlocuiau una pe alta cu agilitate, ca mânuite de spadasini nevăzuți. Era o zi însorită, din cele care ți dau gâdilături în suflet. M-am sculat, am întețit focul, m-am spălat, mi-am luat rochia albastră fiindcă și cerul era așa. Încerc să pictez lumea cu culorile rochiilor mele. Nu așteptam vizite, prin urmare nu mi-am pus corsetul. Când eram mai mică, iar profesoarele ne interziceau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne! RUPEREA FU ATÎT DE BRUSCĂ ÎNCÎT ÎL ARSE. PARCĂ ERA UN ELASTIC ÎNTINS PREA TARE \ CARE CEDĂ. GOLUL FU UMPLUT DE O NĂVALĂ DE NENUMĂRAȚI ANI-LUMINĂ. HEDROCK ÎNȚELESE CĂ "ĂIA" NU FUSESERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întîrzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, cîte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri." Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vietăți au totdeauna un aer de originalitate. Dar în fond, sunt aceleași. ― Presupuneți, cel puțin. De fapt, nu știm nimic despre toate astea. ― Evident că presupun. Nimeni nu poate face altceva. În tot timpul zilei doctorul simți cum i se întețește mica amețeală care îl apuca de fiecare dată când se gândea la ciumă. În cele din urmă, a recunoscut că îi era frică. De două ori a intrat în cafenelele pline de lume. Și el, ca și Cottard, simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-a opus voinței eterne și ciuma l-a făcut să cadă în genunchi. De la începutul întregii istorii, flagelul lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși și pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe vitralii, a răsunat cu un asemenea accent, încât câțiva ascultători, după o clipă de ezitare, s-au lăsat să lunece de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorbi de păcate ușoare. Orice păcat era mortal și orice indiferență criminală. Era totul sau nu era nimic. Paneloux s-a oprit și Rieux a auzit mai bine, în acest moment, pe sub uși, vaietele vântului care afară păreau să se întețească. Părintele spunea în aceeași clipă că virtutea acceptării totale despre care se vorbea nu putea fi înțeleasă în sensul restrâns care i se dădea de obicei, că nu era vorba de banala resemnare, nici măcar de dificila umilință. Era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un om. \ Da, căutăm același lucru, dar eu sunt mai puțin ambițios. RIEUX ÎȘI SPUNEA CĂ TARROU GLUMEȘTE ȘI SE UITA LA EL. DAR ÎN LUMINA DIFUZĂ CARE VENEA DIN CER, A VĂZUT O FAȚĂ TRISTĂ ȘI SERIOASĂ. VÂNTUL SE ÎNTEȚEA IARĂȘI ȘI RIEUX SIMȚEA CĂ ERA CĂLDUȚ LA ATINGEREA PIELII. TARROU S-A SCUTURAT: ― Știi, spune el, ce-ar trebui să facem pentru prietenie ? \ Ceea ce dorești, spune Rieux. \ Să facem o baie în mare. Chiar pentru un viitor sfânt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vinovați, erau uitați. Bătrânul avea dreptate, oamenii erau tot aceiași. Dar asta era puterea și nevinovăția lor și tocmai în acest punct, pe deasupra oricărei dureri, simțea Rieux că se unea cu ei. În mijlocul strigătelor care își prelungeau puterea și-și întețeau durata, care se răsfrângeau lung până în josul terasei, pe măsură ce jerbele multicolore se ridicau și mai numeroase pe cer, doctorul Rieux s-a hotărât atunci să redacteze această povestire care se sfârșește aci, ca să nu facă parte dintre cei care tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nivel global - nu numai costurile. Noii veniți în rândurile forței de muncă vor fi în mod predominant din rândurile femeilor și ale minorităților, în special ale americanilor hispanici, până în 2020. Vânătoarea de resurse umane Pe măsură ce lupta pentru atragerea talentelor se întețește, corporațiile americane vor străbate lumea în căutarea indivizilor cu înaltă pregătire care ar putea umple golurile din organizațiile lor. Angajații pregătiți pentru a face față provocărilor și problemelor lumii businessului modern, care este dominată de inovații, de tendințe multiculturale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]