1,492 matches
-
gândea acum la acel Rim și la ceea ce știa din biografia Iui. De pe scaunul pe care ședea, de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-mi descrie meseria, a început el pe un ton surprinzător de blând. Era un bărbat scund și gras, cu capul mic și brațe scurte și groase. Cuvântul corect este „a tăia“. Asta fac eu. Tai. O să țin de mâner cuțitul întors - asta înseamnă cu marginea netăioasă lângă cotul meu și cu lama în afară. Când voi primi ordinul, voi împinge cuțitul dinspre spate chiar în gâtul lui Su Shun. Majoritatea oamenilor care își așteaptă moartea nu sunt în stare să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost un mare financiar care a făcut ordine în finanțe și a redresat marca prăbușită. Un altul a redresat industria, care a început să lucreze ca un ceasornic de precizie întors bine la timp... Nici nu-ți vine să-ți crezi ochilor citind! îți cade cartea din mînă! Fiecare secol își are dilemele și temerile lui în ce privește viitorul. Citim, râzând cu ironie, de ce se temea omul din secolul cutare că va
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îi văzuse bine singurătatea. „Hai să vin”, răspunsese Lică. Avea În glas, pe lângă bucurie și ușurare, și ceva care spunea că se lăsase rugat până să primească poftirea la masă. De atunci se Împrieteniseră și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nerăbdare ca giganticul animal să-și dea ultima suflare. De n-ar fi fost atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
răspuns, strângându-i mâna mică și fierbinte. Când am ajuns aproape de locul unde eram așteptați, Zâna mi-a șoptit: --Să nu scapi vreo vorbă din care ei să înțeleagă că le știi taina... --Nu duce nici o grijă, scumpa mea. --V-ați întors, dragilor? Să mergem acasă, că e târziu... În grădina din fața chiliilor, bătrânul s-a oprit, dându-ne de înțeles că trebuia să ne vedem fiecare de ale lui. --Noapte bună, dragii mei. Ne vedem mâine dimineață, la micul dejun. --Noapte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și tu un prieten. Păi, sigur că voiam să am și eu un prieten. îmi doream asta mai mult decât orice altceva pe lume. Chiar mai mult decât îmi doream o fustă scurtă sau o pereche de cizme din piele întoarsă. Așa că am ascultat-o. —Nici n-o să se apropie de tine, dacă ești mai înaltă decât ei, m-a sfătuit soră-mea. Iar eu am dat grav din cap. Ce înțeleaptă era! De fapt, a continuat ea, nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucios pentru cincizeci de lire și-l schimba cu un tricou alb asortat cu un cap complet ras. Sau îl vedeam pe John Joe într-o cămașă cu carouri, pantaloni de cowboy din piele și cu o mustață cu vârfurile întoarse, renunțând la mulsul vacilor și mergând să danseze pe muzica celor de la The Village People sau The Communards. —John Joe, a spus Josephine revenind la tonul ei profesoral, trebuie să înțelegi un lucru. Ești la fel de bolnav pe cât sunt și secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
despre Lulu... încă un rând de băutură... confesiunea legată de sentimentele mele contradictorii cu privire la părăsirea garsonierei și mutarea cu Randall... încă un rând... probleme cu prietena vegetariană (care se părea că-l surprinsese uitându-se la o haină din piele întoarsă)... încă un rând... apoi Luke conducându-mă acasă, brațul lui împrejurul umerilor mei pentru că tremuram de frig... Luke sărutându-mă pe obraz în fața blocului... Am tresărit. O-ho. În mod indubitabil, asta era partea amintirilor mele care mă făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-o strice. În metrou, vederea mea, altfel adormită, prinde titlurile de pe jumătatea de pagină de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în separeul cu jocuri, chiar am uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie să fi știut că vii, altfel nu ar fi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o vorbă! Ți-e sete? Ți-e foame? Ești obosit? Spune o vorbă! Doar nu e nimic mai greu de făcut decât să vii de acolo aici, prin ceață și prin Întuneric... Dar ea tace. Ea stă Încremenită, cu capul Întors, umbra chiparosului Îi acoperă fața și tu ce altceva poți să faci decât să o strigi Încă o dată: — Mamă! * Se uită uimită la tine. — Ce vrei, străine? Te-ai schimbat oare atât de mult Încât nici ea nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame, ești cu totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o cutiuță dichisit împachetată cu hârtie aurie. Apoi, cu o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți dumneavostră, Excelență!... Calfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă de bărbat, se ia după celălalt bărbat: tata. Tata, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
păguboșii, de un ce profit, de un orișicâtuși, nu? Căci și noi suntem Ro’... - Să fiți sănătoși! Așa a fost cu Grabenko - Îți place? Nu prea, nu. Am auzit Însă În Închisoare de atâția alți “Întorși” mai feroci, ca toți Întorșii care aveau de plătit niște păcate, prin altele, și mai grele... - Încât nu mă mai mir foarte. Tata râde: - Ne place, nu ne place, bem-grigore-aghiazmă; jucăm cum ne cântă putoarea de istorie (fata geografiei, cum ar veni). Când pune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În calidor, ascult și ce bine ar fi fost să i se spună și mamei, despre el, despre Întorsul lui de pe la Balta, cu ani În urmă, când cu ținutul legăturii și cu telegramele femeilor noastre. Numai că atunci erau mulți Întorși. Acum, din câte Înțeleg, după Geografia României, lecția „Basarabia și Bucovina”, un singur om: tata - din atâta omenire ridicată și dusă... Tata le spune, le spune, le spune - ce le spune? Ce le-o fi spunând tata veniților despre ridicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
te-ai Întrebat? - M-am Întrebat, am Întrebat-o - a zic că are să-mi explice când am să mai cresc. - Ai crescut, Îți explic eu. Vei fi auzit vorbindu-se În casă: când maică-ta umbla să afle de la cei Întorși vreo știre despre mine - când și ea căra la plocoane... Știi ce-i spuneau Întorșii despre bărbatu-său? - Că nu te-au Întâlnit, nici n-au auzit de tine, de asta plângea mama. - Nu numai de asta plângea ea... Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]