961 matches
-
să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de repede la adăpost. Această cursă cu obstacole, acest galop deșănțat, această emoție furibundă, aceste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pînă acolo încît să subordoneze complet elementul descris pentru care a fost invocată. În anii de început ai cinematografului, recenta invenție a mediului era încă o asemenea minune, încît înregistrarea universului vizibil era mai importantă decît fabula de multe ori întortocheată. De exemplu, primele ecranizări western nu erau cu prioritate istorii despre aventuri cu suspans, ci semănau mai degrabă cu un memorial de călătorie, cu camera de filmat montată la capătul unui tren pentru a înregistra peisajul, ca un fel de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
asemenea prin argumentul că cititorii, în mod intenționat ori neintenționat, caută cu obstinație o linie logică în astfel de texte, în lipsa acesteia introducînd-o ei înșiși. Implicarea emoțională, plăcerea estetică, suspansul și umorul depind de acest lucru. Indiferent cît de absurd, întortocheat ori nerealistic este un text, cititorii tind să privească ceea ce ei consideră a fi "normal" ca un criteriu în funcție de care reușesc să dea sens textului, chiar dacă acel sens poate fi articulat numai în opoziție cu normalitatea. Textele descriptive din romanele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
PORȚIA CE ÎI ERA DESTINATĂ. LUĂ HOTĂRÂREA SĂ NU TRAGĂ CONCLUZII PRIPITE REFERITOARE LA CEEA CE I SE ÎNTÂMPLASE. ERAU CONTRADICȚII CARE NU PUTEAU FI REZOLVATE PRIN SPECULAȚII. EL ȘI CU RIVA FURĂ CONDUȘI LA SUPRAFAȚĂ PE UN ITINERARIU OCOLIT ȘI ÎNTORTOCHEAT. IMEDIAT CE AJUNSE SUS, MARIN CĂUTĂ O CABINĂ TELEFONICĂ ȘI ÎL SUNĂ PE MARELE JUDECĂTOR LA NUMĂRUL SĂU PARTICULAR. SELIS, SECRETARA PARTICULARĂ A EXCELENȚEI SALE, APĂRU PE ECRAN, DISPĂRU CÂTEVA CLIPE, APOI SE ARĂTĂ DIN NOU, PĂRÂND TULBURATĂ. SPUSE EA CU VOCE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul și securitatea umilei și deosebitei mele persoane ? Cruzime feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
concis întrebărilor la telefon, în scurte convorbiri plictisite. Gongul îl prinde strângându-și hârtiile, planurile. Adună, grăbit, creioane colorate, rigla de calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ce... Ați ucis lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai dreptate! Aici e lumina și suferința... Aici e toată lumea! zise Cervenko cu o sclipire în ochi. Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem coborî în noi înșine decât cu masca pe figură. Unele animale au priviri mai interogative decât stăpânii lor. Țelul este relativ ușor de proiectat. Întortocheate sunt doar căile spre el. Profunzimile sufletului mi se revelă îndeosebi la necaz. Marea busolă a inteligenței rămâne intuiția. Și totuși, unele certitudini mai trebuie sfărâmate. Fără trimiteri la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul - bob cu bob - pe răboj...” Îl ascult
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni hotărâră atunci, pe loc, - Nu vom intra în partid niciodată! Dar viața continuă indiferent de zbaterile societății, totul e efemer, însă viața are ceva special, se repetă, dar nu mai e aceeași, pe când politica
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-l făcea pe atunci directorul editurii, George Bălăiță, care-a publicat literatură adevărată până-n ultimele clipe ale regimului comunist? Cine mai are măcar un gând bun, măcar o dată într-un an, pentru bietul și bunul Florin Mugur sau pentru ciudatul, întortocheatul Mircea Ciobanu? - cât și, mai ales, pentru bucuria unei discuții în librăria editurii. Și ce librărie! Mă-ntreb dacă a existat cu adevărat. Pentru că, într-o epocă dezastruoasă ca aceea, pare un fel de utopie livrescă un loc în care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine... Altă dată rostit îngîndurat: - Cine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au dezvoltat un tub digestiv relativ lung, în timp ce animalele carnivore, cum ar fi leul sau tigrul, au tuburi digestive scurte. Canalul alimentar uman, care se întinde de la cavitatea bucală până la anus, de-a lungul a aproximativ 13 metri de tub întortocheat, este unul dintre cele mai lungi tuburi digestive din întreaga natură, raportat la greutatea corpului. Involuția regimului alimentar uman s-a agravat cu mult atunci când omul a „evoluat”, începând să vâneze animale și adoptând carnea ca hrană caracteristică de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
1 ilustrează un colon sănătos normal, așa cum este reprezentat în cărțile de anatomie. Comparați-l cu umflăturile anormale din figura 2.2, care ilustrează reproduceri ale unor radiografii reale realizate pe colonul unor persoane aparent sănătoase. Observați răsucirile și întorsăturile întortocheate ale tubului, buzunarele de mucus compact și materii fecale blocate, secțiunile subțiate și ofilite care s-au degenerat complet. Uimitor? Atunci luați aminte, deoarece aveți șanse de 95% să priviți o reprezentare a propriului dumneavoastră colon. Figura 2.1 (stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
restul suitei taoiste a Împăratului și-au prezentat cele mai importante instrucțiuni practice sub următoarele denumiri: Preludiul, cele Patru Stări, cele Cinci Semne, cele Cinci Dorințe, cele Zece Indicații și cele Cinci Virtuți. Acesta au rolul de indicatoare pe drumul întortocheat care trebuie parcurs spre orgasmul femeii și fiecare bărbat ar trebui să învețe să le citească. Preludiul Preludiul este una dintre principalele metode preventive împotriva problemelor comune ale lubrifierii insuficiente a femeii și a erecției insuficiente a bărbatului înaintea contactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Elenă Marin Alexe (Simonei) Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
românești va fi monumentala lucrare a lui Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești. Vom insista deseori asupra etimologiei termenilor acestei bucătării, având convingerea că originea numelui unor bucate poate furniza informații despre sorgintea lor, fie și pe traseul întortocheat (vezi cazul stufatului...) al preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman face o netă distincție între diferitele „straturi“ ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o parte, substratul, „marea bucătărie țărănească“, moștenitoare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
într-un loc unde pânza de păianjen nu mai era atât de compactă. Un mare tunel, de câțiva 70 metri diametru, se deschidea în plasa de păianjen de la perete până spre centrul sălii. Firele strălucitoare care căptușeau suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scrie o epopee, ca să scrie Cartea cea mare. Conacul, ca un ghioc huitor năpădit de furnici, mă respingea cu o putere de neînțeles. Am simțit deodată că mi se contractă venele gâtului și am ieșit în imensa curte cu alei întortocheate, la soare și la aer. "Labirint viața, moartea labirint/Labirint fără capăt, spuse magul din Ho", recitam cu voce tare. Am ieșit pe poarta de fier forjat cu deja murdara și boțita placardă "Bine-ați venit în tabăra Budila!" și-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]