1,090 matches
-
ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși. Și însuși Mandravela era invadat de convingerea că, da, bineînțeles, iată, nimerise în același dezgustător compartiment de accelerat, care-l purta, când și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe departe, cel mai însemnat centru spiritual al Bucureștilor. Spre exemplu, în ședința din 22 aprilie 1988, la UNIVERSITAS își făcuse lectura Cristian Popescu. Capitolul 10 ZIUA A ȘASEA: "SĂ NU (PREA)CURVEȘTI!" IF-ul se lăsă pe burtă și întredeschise, cu infinite precauții, ușa primului salon. Nu era nimeni. Adică nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obișnuiți, flenduriți, cu obrajii supți și nebărbieriți de mai mult de-o săptămână, ținută în care, în nici-un caz, n-ar fi fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce izbutea să le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-ai fi zis totuși c-o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era iar în formă dar trebuiau să se despartă la Drept, fiecare la cursurile lui și în loc de ,,la revedere,, fata îl întrebă: - Ne mai vedem? Avea ochii căprui, blânzi s-a uitat mai atent la gura ei ușor întredeschisă și ispititoare. Răsufla agitată, parcă participase la o cursă lungă și aștepta cu nerăbdare răspunsul lui. Simțea că i-ar fi plăcut să se mai vadă în doi, însă deodată și-a adus aminte de Gabriela și i-a răspuns
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vultur sălbatic cuprindea ca un privaz părul negru și urcat acea frumoasă și ostenită față de marmură de Paros. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui neacoperit, de Antinous. Asemenea unor aripi de vultur sălbatec cuprindea părul, negru și urcat ca un privaz, acea frumoasa si ostenită față de marmură de Paros... pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui dezgustați, buzele subțiri și-ntredeschise arătau o energică și crudă durere... și numai gâtul lui înalt se îndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut mândria sub greutatea jugului vieței... Și nici un creț pe acea frunte albă și curată... [unei] mâni de femeie i-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în mantaua lui începu să-i frece mînele, pleoapele - nimic, nici un semn de viață... "D-zeul meu, nu cumva e moartă", gîndi? și tot sângele i se strânse în inimă... - Cezara, șopti el, scumpa mea Cezara... Ea era cu gura-ntredeschisă, buzele-i vinete și supte, dinții-i străluceau, pleoapele erau deschise și ochii erau ca sticla brumată... El [o] duse repede la țărm, în peșteră, aprinse foc, o înveli, îi frecă corpul? nimic, ea era și rămase moartă. El nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aripi de vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură de Paros. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuțitul fugi adânc în creieri. Un urlet înfricoșat, iată tot. Ușa se deschise și înăuntru intrară, de-ai noștri cu torțe aprinse. Ioan căzuse peste maghiar, de care mă apropiai cu una din torțe. Mortul prezinta un aspect înfricoșat. Gura întredeschisă, dinții rânjiți și preparați pentru mușcat... grima vânătă, înfricoșată, cu trăsurile coprinse de turbăciunea rumperei creierilor... măselele părea că râșnise spuma vânătă și-nveninată ce se scurgea prin colțurile gurei. Mă uitam c-o ură nespusă la omul ce-mi luase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șelele unui amant între ele, apoi genunchii, ce făceau gropițe când ea* stătea, apoi fluierele cu pulpe tăiete-n lapte, până la gleznuțele și piciorușele de argint... Ea surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul în dezordine care cădea în lungi valuri strălucite ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cui, auzi, ca și cum cineva ar fi alergat șchiopătând pe crengi uscate, croncănitul corbului. Pasărea se roti în cercuri tot mai strânse, până ce se așeză pe creștetul cavalerului. Întinse aripile, căutându-și echilibrul, țopăi, alunecând cu ghearele, apoi rămase cu ciocul întredeschis și capul într-o parte, ca o prelungire a statuii. Petrache o ușui din vârful buzelor, dar pasărea îl privi pe jumătate nedumerită, pe jumătate înveselită. Atunci primele raze ajunseră pe creneluri și pătrunseră în atriu. Înainte de a trece dincolo de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
călărețul care îl aștepta. O privi cum se depărtează, mergând încet printre blocuri, ținându-se cu o mână de zid și cu alta apăsându-și pântecele de o durere întârziată. Se îndreptă spre casă, aproape alergând, se strecură prin poarta întredeschisă, la fel și prin ușa de la intrare, doar că, uitând de el, clopoțelul de deasupra ușii dădu, numaidecât, de veste. Atât de repede apăru maică-sa în ușa sufrageriei, încât Petrache înțelese că pândise toată noaptea, moțăind pe canapea. — Unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prim semn, căci au urmat, foarte repede, altele. Văzând grilajul care închidea drumul, ar fi fost o greșeală să mă întorc, crezând că am greșit direcția, cum adică s-o greșesc, dacă nici măcar nu știam încotro merg ? Am găsit poarta întredeschisă, am împins-o puțin, dar nu s-a clintit. Așadar, trebuia să mă strecor, în lumea aceea nu puteai intra pur și simplu, cum intri într-un magazin ori într-o cafenea. La fel și ușa de la capătul celor șapte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din tine, până se termină. Pantelimon mai morfoli țigara între buze, o mirosi și o băgă, resemnat, în buzunarul de la piept. Rămase gânditor, cu ochii pe fereastră. — Vino, șopti Cosmina, cu arătătorul din nou ridicat. De data asta cu ochii întredeschiși, bolnavul se căznea să spună ceva. Chiar reuși, căci buzele nu doar se deschiseră, ci se și închiseră la loc, pe mutește, la sfârșitul cuvintelor. Cosmina se aplecă până când îi simți respirația pe obraz. El repetă, dar era prea mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire de ansamblu asupra acestei dughene pe firma căreia, la stradă, dacă aveai destulă răbdare s-o deslușești, scria „Loto Prono“ și, mai într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fotografia... — Las-o aici, ce-ți veni ? Fotografia n-are sens în afara locului ăstuia. — E bună chestia asta cu sensul, spuse Maca, respirând cu efort. O s-o trec în hârtiile mele. Apoi se întoarse spre Tili, care fuma, cu ochii întredeschiși : Te duci acolo mâinedimineață ? — Așa m-au programat... — De ce așa de târziu ? întrebă Jenică. Au trecut deja doi ani de când au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi știut... Sigur că știa. La etajul acela și la ora aceea mirosea totdea una a ceapă prăjită. Nu făcea să te superi pentru atâta lucru. La etajul următor, ușa pe care o căuta era închisă. Dinspre cea de vizavi, întredeschisă, se auzi o voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l-a pus a fost inspirat. Maca își mușcă buzele, întrebându-se dacă bătrânul mai avea ciorapul tras pe cap, cu vârful atârnându-i între sprâncene. Becul chior agățat pe hol, în spatele lui, îi lăsa umbra să cadă prin ușa întredeschisă. Cei dinăuntru nu observară prezența, între ei, a umbrei. — Eu mi l-am pus, șopti fata. — Cum asta ? Nu-l ai de când te-ai născut ? — Ba da... Și nu erai cam mică să- ți pui singură numele ? „Boule !“, șuieră Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vorbim despre asta... Dacă o să am o fată, am să-i pun numele ăsta... Magdalena. Am să te chem s-o vezi, să fii pregătit cu bănuțul de argint pentru cristelniță. Ieși, săltând pe vârfuri. Maestrul păpușilor rămase în dreptul ușii întredeschise, privind în urma tinerilor. Mergeau ținându-se de mână. Părul le flutura, râdeau, strânși unul în altul, făcându-se unul altuia trup. În jur zidurile se dădeau la o parte, copacii fremătau din ramuri înmiresmate și lumea se deschidea în fața lor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
condus de un șofer în uniformă sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot ce faci dumneata este eminent. Și fiindcă Ioanide îi spusese în glumă "bună ziua" ca să pareze elogiile, Gaittany îi împărtăși confidențial cu altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tratament recent cu antibiotice, trebuie să ne facă să ne gândim la scăderea imunității predominant celulare. Limba cu aspect prăjit apare în deshidratări severe sau în insuficiența hepatică și renală. · Se studiază aspectul limbii, faringelui si amigdalelor. Cu gura ușor întredeschisă se caută semnul Chvostek prin percuția ușoară a regiunii geniene la jumătatea distanței dintre comisura bucală și tragus; atunci contractura orbicularului buzelor are semnificația tetaniei. Se vor formula întrebări în legătură cu calitatea masticației și a deglutiției. · În zona cervicală anterioară prin
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
a încercat să intre în somn în prezența altuia, din excesul de conștiință prevenitoare cu care a vrut să compenseze momentul acesta de pierdere a ei. Sforăie încet și găsesc în asta o scuză pentru a-l privi. Are gura întredeschisă și buzele supte, dar fruntea, extrem de frumoasă, a rămas să preia în somn concentrația aceasta de spirit pe care Andrei și cu mine am botezat-o, cu caldă supunere a minții, Bătrânul. 2 octombrie - 12 octombrie 1977 Duminică, 2 octombrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]