190,431 matches
-
o discuție aplicată, cu detalii despre numărul din Alternatives Théâtrales. Ne bucurăm să publicăm fragmente din intervenția lui Radu Penciulescu, memorabilă, avînd acceptul lui George Banu. Veți putea citi în revista Teatrul. Azi 6-7-8, ce va apărea pe piață curînd, întregul studiu. Sîntem convinși că vă stîrnim interesul și că vocea lui Radu Penciulescu, sistemul de formare și coordonatele puse în valoare aici, stilul și strategia pedagogice începute în România și continuate strălucit la școala de teatru din Malmö, Suedia, se
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
conduce, de felul în care acesta îl animă și îl comentează. Altminteri, el rămâne un simplu fapt inert. Exercițiul nu este o unealtă, ci e un material. * Încep mai întâi cu microsecvențe și doar după aceea trec la lucrul pe întreaga povestire. Cred că nu se poate înainta așa cum trebuie decât pas cu pas. De aceea, elevii se confruntă la început cu piese mai simple, de o abordare, să-i spunem, familiară, și de-abia într-un al doilea timp trec
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
din pictură. De asemenea, relația Unu-Multiplu patronează teoria sintaxei muzicale. Scris în anii '70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
rînd, plini de rutină și gesturi mărunte. Universul căpătase dimensiuni incredibile, concretețe, importanță, conta pentru ei. Acum s-a strîns, s-a uscat, s-a mărginit la prea bine cunoscutele-i linii, trasee, spații cît bobul de mazăre în raport cu lumea întreagă. Continuu să mă gîndesc însă la profundele nuanțe descoperite de George Mihăiță și Virginia Mirea împreună cu regizorul Horațiu Mălăele, iarăși, în altă cheie, cu alte prim-planuri. Vă invit și pe dumneavoastră să descoperiți acest neobișnuit fenomen meteorologic și să
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
lui Philippe Artière de la Colocviul Foucault - Deleuze. Într-un strălucit articol omagial, pe care Michel de Certeau l-a intitulat "Râsul lui Michel Foucault", istoricul consideră că râsul este semnătura filosofului Foucault în fața ironiei istoriei. De Certeau plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a surprinde, la cotitura unei pagini sau
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
este situația pentru ceea ce numim scrieri scurte. Lui Foucault îi plăcea să se rupă de munca sa, la început printr-o dispersie sistematică a arhivei. Mai este necesar să amintim de fragmentarea extremă a textelor sale? Foucault a presărat în întreaga lume elementele acestei arhive. Ce exemplu mai frumos decât cercetările sale despre universul carceral ar putea fi dat pentru a ilustra preocuparea lui Foucault de a dispersa arhiva pe suporturi total diferite? Pornind de la textul manifest din presă până la broșura
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault era conștient de numeroasele înregistrări pirat ale cursurilor sale, mai ales ale celor începute în 1971 la Collège de France (întreaga arhivă sonoră este astăzi păstrată la IMEC). Cred însă că Foucault era încântat de această arhivă pirat și de ideea că prelegerile sale puteau ieși din amfiteatrul Colegiului, coborî strada Saint-Jacques și câteodată chiar părăsi Franța, căci mulți dintre auditorii
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
și pînă în prezent, deoarece ceremonialul de date, minuțios studiate, se dovedește a fi o perpetuă izvorîre. (Completările din volumul 3 ale numelor de autori și ale titlurilor de opere, care nu au fost cuprinse în primele două volume). Prefața întregii lucrări este semnată de savantul Ovidiu Bîrlea, la vremea cînd mai trăia. Este istoricul apariției instrumentelor de lucru în acest spațiu, cuprinzînd nume și opere de o mare importanță, cît și enumerări de ani, cu punct de pornire în 1885
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
bucurie în presa de la București că Jacques Chirac l-a zdrobit în turul doi al prezidențialelor din Franța pe extremistul Le Pen. Chiar dacă nu se îndoia nimeni de victoria lui Chirac, prin proporțiile scorului de la urne "Franța a dovedit lumii întregi că n-a uitat că e Franța". În această formulă stângace apărută în presa de săptămâna trecută, recunoaștem o francofilie de o neîndoielnică sinceritate a ziariștilor români, mai credibilă decît toată așa-zisa noastră francofonie și decît declarațiile sforăitoare ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
a regulilor de orice fel ale limbii române. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele principale pentru care copiii merg la școală! Firește, la eforturile dascălilor trebuie să se adauge cele ale familiei, ale instituțiilor de cultură, ale presei, ale întregii societăți. însă existența unei legi care să pedepsească un dezacord gramatical sau așezarea greșită a unui accent ar crea un precedent extrem de periculos, și iată de ce. Într-o țară civilizată, la fel de important cu a vorbi corect este a te purta
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
nu este atinsă în sistemul ei fonetic, în sistemul gramatical sau în fondul lexical comun. Dar cu un brother pe aici, un printat pe colo, nu deschidem oare poarta pentru o amenințare mai profundă a limbii? Lexicul, care reprezintă cristalizarea întregii vieți materiale și spirituale a unui popor, se formează pe trei căi. Prima este limba de origine care, în cazul portughezei, e latina. A doua, termenii derivați din portugheza însăși. De exemplu, de la bun a apărut bunătate. În al treilea
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
este primul militant pentru națiune în acest sens. Națiunea culturală exaltă - valențele religioase au fost utilizate de unii politicieni în naționalism - , dar are în timp mai puține șanse de durată. Desigur, rădăcinile nu pot lipsi, este insuficientă "apartenența la lumea întreagă" și respectarea principiilor democratice, oamenii au nevoie de imagine, de culoarea memoriei, și de retorică, arta de a vorbi inimilor, dar asemenea talente nu pot înflori în pustiuri lipsite de liberate și practici democratice. Cartea lui Viroli ne redeșteaptă interesul
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
veneau pur și simplu cu trenul sau cu mașina) până ce un coleg cu doi ani mai mare ca mine - care avea să fie împușcat de republicani - mi-a dezvăluit marele mister. Și a urmat tot ce au trăit băieții din întreaga lume: discuții, presupuneri, explicații vagi, deprinderea onanismului, cu alte cuvinte, tirania sexului. Cea mai mare virtute, ni se spunea, este castitatea. Ea este indispensabilă oricărei vieți demne de toată lauda. Cumplitele lupte ale instinctului împotriva castității, chiar dacă nu erau decât
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
La Torre - Turnul. De jur împrejur, a plantat apoi o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
mai puternic ritm. Tobele - acest fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns să pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre, de țărani. (Fragmente din
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Award, decernat în 1957 pentru romanul The Lord of the Rings) și intrarea în istoriile literare (ca și în marile dicționare, cum ar fi Larousse-ul) a unui prozator de geniu, unanim considerat cel mai sofisticat autor de lumi inventate din întreaga proză a secolului 20. Indiferent că este vorba despre legenda elfilor, a giuvaericalelor furate și a răutății lui Morgoth, Stăpînul Întunericului din The Silmarillion (apariție postumă, în 1977), prima narațiune legată de lumea lui Middle-earth în cronologia imaginară a lui
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
inscripționată în piatra Porților închise ale Minelor Moria, cititorul trebuie să dezlege enigma cuvintelor autobiografice ale lui Tolkien, pentru a realiza dificultatea situației și a merge mai departe cu sufletul împăcat: Cînd, în cele din urmă, cuvîntul "sfîrșit" a apărut, întreaga poveste a trebuit să fie revizuită și, într-adevăr, în mare măsură rescrisă de la coadă la cap. Și ea a mai trebuit, de asemenea, să fie dactilografiată și re-dactilografiată: de către mine, costul unei dactilografieri executate de ființele-cu-zece-degete fiind peste puterile
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
17 ani de închisoare. Kamata Hiroshi, însă revine acasă după război și, ascunzându-și trecutul, devine un reputat profesor la o Facultate de Medicină. Scrie lucrări strălucite în domeniul infecției bacteriologice, pe baza experimentelor făcute pe prizonieri în timpul războiului, căci "întreaga știință actuală se bazează pe aceste experimente" spune dramaturgul Den Fujita. Piesa debutează cu întâlnirea dintre cei doi bătrâni, o reîntâlnire dureroasă pentru Kamata, deoarece Tani redeșteaptă amintirile grotești ale zilelor petrecute în China. Acțiunea se petrece în anul 2000
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
Și atunci, piesa aceasta? D.F.: Cu mine s-a întâmplat altceva. Eu am trăit în anii războiului și am simțit datoria să spun ceea ce s-a întâmplat, iar ca dramaturg m-am tot gândit cum să abordez acest subiect sensibil întregii Japonii, cum să povestesc toate astea tinerei generații care habar nu are despre ororile războiului? Reacția publicului în Japonia a fost de șoc total. L.V.R.: În manualele de istorie nu scrie nimic? La școală nu se învață adevărata istorie a
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
care le susține atât de gureș? Nu-și trâmbițează el la fiecare răspântie bărbăția, în care recunoști cu ușurință ecouri din Mihai Viteazul și schije din Elena Ceaușescu? Imaginați-l pe Superman sau pe Schwartzenegger păziți de gorile și obțineți întregul ridicol al posturii în care se plasează Vadim! Presa anunță că doi dintre "foști", Ion Diaconescu și Petre Roman, și-au păstrat dreptul la însoțitori înarmați. Nimeni nu știe de ce. își mai amintește cineva în România de figura lamentabilă făcută
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
făcut - numai ei știu cum - rost de sume colosale și după ce și-au construit palate în zona Băneasa, nu s-au lăsat până n-au închis aeroportul care, evident, le strica siesta și le împiedicau pe amante să audă în întreaga lor deșuchiere șoaptele picurate macho-ist în ureche. Nu va trece multă vreme până când această pleavă umană va fi risipită de vânturile nenorocirilor ce se apropie de țară. Cunoscând disponibilitatea la trădare a serviciilor secrete (iar la noi "paza" e
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
nu un text ecleziastic sau unul judiciar, ci unul literar, pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui Hamlet. "A fi sau a nu fi ?" e întrebarea care formulează cel mai bine problema sinuciderii și întrebarea în jurul căreia gravitează întregul studiu. Georges Minois - Istoria sinuciderii: Societatea occidentală în fața morții voluntare; trad. din franceză de Mircea Ionescu; Humanitas - col. "Istoria ideilor"; București, 2002; 352p.; 190 000 de lei.
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din unghii, vrăjitoarele
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
că Președintele României, “garantul Constituției”, adică și al normelor morale care trebuie să guverneze societatea, justifică prin sofisme puerile gestul incalificabil al ministrului Sănătății! Așa se face că asistăm la apariția unui tratat academic de istorie a României cu capitole întregi plagiate, fără nici-o reacție serioasă și europeană din partea celei mai importante instituții culturale a țării, în fond unul din simbolurile naționale. Și, se pare că plagiatul a devenit un soi de sport național, judecând după dezvăluirile presei. Impunitatea plagiatorilor era
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
aceleiași librării. În povestirea Uriașul, într-o bună zi, copiii, babele și oamenii din sat, ba chiar primarul și popa văzuseră cum poposise pe ulițele satului un uriaș. O minune sau o părelnică înșelătoare zvoană face vâlvă într-un sat întreg. Dârdora ce se iscă la vestea ivirii uriașului, se sparge ca un balon de săpun colorat a doua zi, când uriașul nu mai este și, în locul însuflețirii din ziua precedentă, rămâne dezamăgirea și regretul de a nu fi gustat miracolul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]