1,698 matches
-
încercând să îl scoată din localismul păgubos și din complexul față de trecut. De la început revista a atras atenția prin incisivitatea articolelor, amintind spiritul „Kalendelor” gândite la sfârșitul deceniului al treilea, tot la Găești, de Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu. Dezideratul, întrucâtva polemic, este, așa cum afirmă alt editorial, „scrisul scurt”, așadar concentrarea. Primul colectiv redacțional e format din Tudor Cristea (redactor-șef), Dumitru Ungureanu, Daniela Iordache (redactori), secretar de redacție fiind Mihai Stan, director al Editurii Bibliotheca din Târgoviște, unde se tipărește
LITERE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287832_a_289161]
-
păstreze. Diversitatea invocată de Camil Petrescu devine o realitate intrinsecă în ceea ce privește lirica promovată. Sunt găzduite la fel de generos producții aparținând parnasianismului, simbolismului, modernismului sau tradiționalismului, deși se manifestă o atitudine în general rezervată față de tendințele extremiste. Dincolo de prezența unor nume mediocre (întrucâtva justificabilă în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat faptul că R.F.R. beneficiază de colaborarea susținută a celor mai importanți poeți ai timpului. Tudor Arghezi semnează mai multe poeme evoluând de la meditația religioasă și filosofică la pamflet sau
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
și spirituală a țării, chiar cu prețul renunțării la orice principiu democratic. Într-un articol doctrinar intitulat Programul național al „Românizării” se arată că prin „românizare” se înțelege „crearea unui suflet românesc unitar și indestructibil”. Această orientare se face simțită întrucâtva și în „Pagina culturală”, în rubricile ce o compun de-a lungul anilor: „Vitrina literară”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Puncte de lumină”, „Actualități literare”, „Cărți și reviste”, „Cronica dramatică”. Astfel, o anumită ideologizare, deschisă ori mascată, se observă în articole și
ROMANIZAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
frământările unui preot care oscilează între dorința de a se recăsători și gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește din arma unui bărbat, fără să fie precizată direcția, interpretarea rămânând astfel deschisă, între ipoteza sinuciderii și cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în trei
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
în ochi toți bulgării de lut,/ Ce i-am arat atâția ani de-a rândul”. Unele poeme au ceva din „priveliștile” lui B. Fundoianu sau din tablourile lui Adrian Maniu, fără să închege totuși viziunea expresionistă de acolo, altele anticipează întrucâtva amărăciunea „îngerului vagabond” Dimitrie Stelaru („Cu florile de lut ale tristeții mele,/ Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
lui Honoré de Balzac, sugerează starea de extremă mizerie a unei întregi societăți. Formă elementară de subzistență, grupul „siamezilor” devine pe neobservate club de dezbatere a problemelor ce frământă tânăra generație. Năzuința spre o cuprindere largă e rezolvată de autor întrucâtva prea schematic, membrii grupului diferențiindu-se după locul de origine și mediul din care provin, după tipul de activitate intelectuală, prin temperament și printr-o sumă de incidente biografice. Exponent este, în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
ambele apărute în 1935), aici scrisul lui S. pierzându-și orice farmec, iar spiritul de observație tocindu-se. Doar îndemânarea în transcrierea cu rezultate comice a vorbirii contaminate de civilizația urbană, atunci când e vorba despre mediul rural învecinat Bucureștiului, cunoscut întrucâtva autorului, mai stă drept vagă mărturie despre calitățile scriitorului, precum în romanul Luminile satului (1936). S. s-a încercat și în literatura destinată copiilor și tineretului. Postum, în 1962, apare un volum memorialistic, Amintiri din mănăstire, evocând, iarăși, mediul călugăresc
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist de serie. De avangardism țin întrucâtva larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
amour Toamna curgea frumos în colțul acela liniștit de oraș, pe strada ce purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai cu pâine cu unt și marmeladă, plecarea la școală. În clasa ei
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
avea tu însuți voce personală - crede criticul. Știind că adaptarea la capodoperă e dificilă, se silește să nu simplifice ceea ce este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ, încât
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
literatura mare se naște din inaptitudinea de a trăi. Pe de altă parte, ea reprezintă și o privire edificatoare asupra vieții. Scriitorul mare este un știutor, căci înțelege totul și nimic nu îi scapă. Cu această convingere, criticul îi supradimensionează întrucâtva chiar și pe cei mai mari, fie ei Lev Tolstoi sau Eugen Ionescu. Încrederea totală, aproape religioasă, în ei îl face să valorifice și latura autobiografică a operei, deși tendința e să rămână rezervat față de confesiuni, ca adevărată literatură apărându
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
înconjurătoare și schițe despre experiența traumatizantă a singurătății. Fără să se ridice deasupra convenționalului și fără să depășească întotdeauna mizele minore, prozatoarea lucrează textul cu fantezie și inteligență, precum și cu o bună observare a faptului cotidian, înzestrare care o apropie întrucâtva de modalitatea de expresie a Gabrielei Adameșteanu. Bună analistă a meandrelor psihologice, capabilă să configureze scene memorabile, în care atmosfera este recompusă prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei feminine românești. SCRIERI: Trei
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
conflictul dintre realism și textualism, dintre autenticitate și procesarea ficțională a existenței. De regulă, preferințele autorului se îndreaptă către primul taler al balanței, de vreme ce povestirea e principial suspectă de trucaj și contrafacere. Și totuși, relația autorului cu materia narativă seamănă întrucâtva cu celebra aporie a lui Zenon: deși povestitorul cel „repede de picior” gonește fără întrerupere spre a prinde din urmă realul, acesta rămâne mereu cu un pas înaintea lui. O atare situație se întâlnește în toate cărțile lui S., care
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
indiferenți față de tradiție, preocupați doar de imitarea Occidentului. Puțin întrebuințată aici, înzestrarea de portretist a autorului se reliefează în galeria de crochiuri din Schițe parlamentare. Sunt de reținut, de asemenea, cele aproape două sute cincizeci de „caracterizări” cuprinse în lucrarea Grafologia..., întrucâtva „mecanice” (G. Călinescu), de o exactitate adeseori greu de controlat, dar mai totdeauna coerente, verosimile. Și în celelalte volume sunt cuprinse texte ce focalizează lucrurile demne de văzut din diverse zone și orașe românești sau străine, precum și întâmplări vesele la
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
doua, prin și în vederea Judecății; prima este o înviere a celor fericiți, a doua, a celor nefericiți. Prin această distincție este de fapt valorificată la maximum cea dintâi înviere, cea a sufletului prin botez, importanța celeilalte, cea a trupului, fiind întrucâtva diminuată. În concepția lui Augustin, învierea spre Judecată nu există decât pentru „eșecurile” învierii baptismale. Sufletele tuturor oamenilor sunt moarte, atât din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai degrabă descriptive decât narative, acumulează percepții și înregistrează febril detalii ale lumii exterioare, pentru a pune în lumină mecanismul esențial al producerii textului prin notarea ecoului interior al informațiilor despre realitate. Roman al așteptării, La inima fermecată (1995), apropiat întrucâtva de scrierile autorilor din Școala de la Târgoviște, în care tehnica narativă reprezintă chiar substanța operei, urmărește existența apăsătoare a două femei marcate de neliniște, singurătate și neîmplinire. Fragmente disparate de realitate sunt montate discontinuu prin procedeul flashului cinematografic, iar naratorul
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la iveală fotografii, desene, caricaturi, plasând în pagină afișe și reproduceri de tablouri, incluzând în comentariu chiar invitații (la banchete ș.a.), bilețele și alte mărunțișuri, S. reface întrucâtva ambianța în care se mișcau convorbiriștii. Alte și alte chipuri sunt aduse în prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
cel care îngropase banii. În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
e foarte asemănătoare cu aceea a bătrânilor și a copiilor lui Brătescu-Voinești. Moș Nicula e un fel de Pană Trăznea Sfântul crescător de animale. Curtea lui e o „lume” a celor ce nu cuvântă, cu o faună vrednică de Gârleanu, întrucâtva și de D. Anghel (Curtea lui Nicula). O copilă nefericită, chioară și slută, nu trăiește decât pentru a îngriji un biet pui de bibilică. Tatăl îl sacrifică și i-l dă să îl mănânce, iar fata moare de inimă rea
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Se anticipează oarecum apoteoza omului și a mârțoagei din piesa lui G. Ciprian. Dintre celelalte piese de teatru, doar Ziua din urmă, poate cea mai inconsistentă, dar agreabilă prin replicile sclipitoare, s-a bucurat, la reprezentare, de o primire comparabilă întrucâtva cu aceea pe care o va avea comedia Bujoreștii. Acțiunea e restrânsă la împrejurările în care un ins dominat de instincte își împușcă, din greșeală, fratele. În schimb, spectacolul Teatrului Național din București cu piesa Comedia inimii va fi fluierat
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase, melodramatismul. Doar Lorelei, cu un epic de structură poematică idilică, are un sunet autentic, recuperând pentru proza românească un gen de roman consacrat în faza postromantică de Al. Dumas-fiul. Întrucâtva diferit este romanul, apărut postum, Să vie Bazarcă! (1971), al cărui motiv central este prietenia între bărbați, tulburată de apariția unei femei. T. dă bune pagini de analiză psihologică în definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
modernitate, o proză de finețe, cu valențe simbolice și parabolice. După nuvela - sau micul roman - Reîntoarcerea posibilă (1966) și volumul de schițe și povestiri Valsuri nobile și sentimentale (1967), apare Dejunul pe iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre al procedeelor Noului Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să remarce mai târziu: „Citit
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
pedantă”. Într-adevăr, chiar în lucrarea de seminar cu care debutează și care deschide volumul Cronici literare sunt demontate numai anumite elemente ale structurii piesei Apus de soare - în speță, caracterele și conflictul dramatic -, dar nici acestea cu meticulozitatea dragomiresciană. Întrucâtva la fel se procedează și cu drama Letopiseți a lui Mihail Sorbul, unde atenția mai mare decurge și din grija justificării judecății finale superlative, ori cu studiile C. Negruzzi, viața și operele lui, aparținând lui E. Lovinescu, și Propilee artistice
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]