1,754 matches
-
Orașul avea aspectul unui oraș complectamente pustiu de lumea civilă”. Din această frază am tras concluzia că morții de pe străzi evocați de Bontaș, nu erau civili. Trăgând o linie, noul primar al urbei a scris: „...iată în linii modeste tabloul întrucâtva exact (subl.ns.) al orașului la 26 august 1944”. d. „Polițiștii au fost înarmați cu bețe și banderole” După prezentarea situației de la începutul mandatului, Bontaș i-a informat pe superiorii săi și despre unele măsuri pe care le-a luat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
au determinat pe mulți s) cread) c) lumea nu mai putea fi definit) în termeni bipolari. Ins) declinul competiției americano-ruse și importanța crescut) a problemelor lumii a treia nu implic) sfârșitul bipolarit)ții. Comportamentul american și rusesc s-a modificat, întrucâtva, de-a lungul timpului, ins) este vorba de o modificare în direcția în care se așteapt) că ele s) se îndrepte, atât timp cât lumea r)mane bipolar) (cf. capitolul 8, partea a III-a). III Existând doar dou) mari puteri, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
NR nu s-a dovedit a fi diferită de cea impusă de neurolepticele orale: pacientul puțond foarte bine să-și abandoneze tratamentul refuzând injecția, cu singurul avantaj că medicul era mai bine informat. Pe de altă parte, NR au temperat întrucâtva, dorința medicilor curanți de a modifica tratamentul ca răspuns imediat la o peripeție evolutivă și i-a făcut mult mai receptivi la meandrele dimensiunii psihologice a pacienților lor câtă vreme recăderile nu mai puteau reprezenta necesamente o doză insuficientă de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în climatul relațional de infirmare sau de auto-infirmare trăite de subiectul în cauzăși de cei din jurul său (Benoit, 1994) . Este vorba mai curând de o formă de "epidemiologie relațională", atașată global de modelele de comunicare ale societății industriale și post-industriale, întrucâtva un potențial psihopatologic, "schizofrenogen" al civilizației noastre actuale (Bateson, 1980, 1984). Oricum ar fi situatia, ea se rezumă la descrierile făcute de G. Bateson și echipa sa (peste 60 de studii publicate între 1952 și 1962), centrate pe teoria "dublei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Ștefan Baciu (Tristețea cosmică), în același număr fiind reprodusă poezia Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza este irelevant ilustrată de câteva scurte povestiri și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
poezie (1927), B.P. Hasdeu și M. Eminescu (1927), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1928), I. Creangă (1930), Alexandru Hasdeu și Academia Română (1932), Activitatea publicistică a lui B.P. Hasdeu (1932). „Sufletele stinghere” din nuvelele și schițele adunate în cartea de debut se disting întrucâtva de inadaptabilii din proza sămănătoristă, în parte și datorită unei influențe venite de la scriitori germani și ruși. Personajele nu au însă un relief pregnant, prozatorului lipsindu-i atât puterea imaginativă, cât și acuitatea observației. Cu totul rar, câte o notație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
vezi în victima Holocaustului o figură a lui Hristos. Tema la Pietà, în atitudini inspirate din picturile Renașterii, câștigă, de asemenea, o popularitate universală după război. În sculptura comemorativă de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, la Pietà devine întrucâtva motivul standard. Astfel Patimile lui Hristos și Răstignirea se transformă, în artă, în simboluri populare și durabile ale exterminării. Unii artiști folosesc simboluri creștine și pentru a acuza creștinismul în general și Biserica în particular că nu au făcut nimic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ambele apărute în 1935), aici scrisul lui S. pierzându-și orice farmec, iar spiritul de observație tocindu-se. Doar îndemânarea în transcrierea cu rezultate comice a vorbirii contaminate de civilizația urbană, atunci când e vorba despre mediul rural învecinat Bucureștiului, cunoscut întrucâtva autorului, mai stă drept vagă mărturie despre calitățile scriitorului, precum în romanul Luminile satului (1936). S. s-a încercat și în literatura destinată copiilor și tineretului. Postum, în 1962, apare un volum memorialistic, Amintiri din mănăstire, evocând, iarăși, mediul călugăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
păstreze. Diversitatea invocată de Camil Petrescu devine o realitate intrinsecă în ceea ce privește lirica promovată. Sunt găzduite la fel de generos producții aparținând parnasianismului, simbolismului, modernismului sau tradiționalismului, deși se manifestă o atitudine în general rezervată față de tendințele extremiste. Dincolo de prezența unor nume mediocre (întrucâtva justificabilă în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat faptul că R.F.R. beneficiază de colaborarea susținută a celor mai importanți poeți ai timpului. Tudor Arghezi semnează mai multe poeme evoluând de la meditația religioasă și filosofică la pamflet sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
în marile păduri tropicale (pigmeii bambuți etc.). În ciuda influențelor civilizațiilor agricole vecine (cel puțin în unele cazuri), structurile originare nu erau încă dezarticulate spre finele secolului al XlX-lea. Aceste civilizații "oprite în loc" într-un stadiu analog paleoliticului superior constituie întrucâtva un fel de fosile vii36. 33 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, cap. IV. 34 A. Marshak, "The Meander as a System". Autorul consideră că tradiția meandrelor nu se lasă explicată prin magia vânătorii sau prin simbolul sexual
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
independent de corp, pe care limbile moderne îl desemnează prin termenii "suflet", "spirit", "suflu", "viață", "dublu" etc. Acest element "spiritual" (nu poate fi numit altfel, pentru că era perceput ca imagine, viziune, "apariție" etc.) era prezent în corpul întreg; el constituia întrucâtva "dublul" său. Dar localizarea "sufletului" sau a "spiritului" în creier a avut consecințe considerabile 15; pe de o parte, exista credința că se poate asimila elementul "spiritual" al victimei, consumând creierul său; pe de altă parte, craniul, sursă de putere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de asemenea, în societățile de cultivatori primitivi, care prelungesc, întrucâtva, concepțiile religioase ale neoliticului. Ideea fundamentală - înnoirea Lumii prin repetarea 23 Vezi exemple în M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 91 sq. 24 Ibid., § 86 sq; Mylhes, reves et mysteres, pp. 218 sq. 25 Cf. M. Eliade, Trăite d
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în acest scop. Această ultimă temă va fi reluată și reinterpretată în celebrul poem cosmogonic babilonian Enuma elis (§ 21). Toate aceste motive sunt atestate, cu numeroase variante, mai peste tot în lume. După două din versiunile sumeriene, omul primitiv împărtășea, întrucâtva, substanța divină: suflul vital al lui En-ki sau sângele zeilor Lagma, ceea ce înseamnă că nu ar exista o distanță de nestrăbătut între modul de a fi al divinității și condiția umană. Este adevărat că omul a fost creat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau mai multe catastrofe diluviale să fi stat la originea acestor narațiuni fabuloase. Dar ar fi imprudent să se explice un mit atât de răspândit prin fenomene care n-au lăsat urme geologice. Majoritatea miturilor diluviene par să facă parte întrucâtva din ritmul cosmic: "lumea veche", populată de o umanitate decăzută, este scufundată sub Ape, și, la câtva timp după aceea, o "lume nouă" răsare din "haosul acvatic"15. Într-un mare număr de variante, Potopul este rezultatul "păcatelor" (sau greșelilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu Moț: moartea și reîntoarcerea la viață Când palatul este terminat, Baal se pregătește să îl înfrunte pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o materie primă (pământ, lemn, os) și a fost animat prin suflarea creatorului, în numeroase cazuri, forma sa este aceea a creatorului său. Altfel spus, așa cum am văzut cu privire la un mit sumerian, prin "forma" și prin "viața" sa omul împărtășește, întrucâtva, condiția Creatorului. Numai corpul său aparține "materiei"6. 3 Adăugăm că verbul creator al zeilor este atestat în alte tradiții; nu numai în teologia egipteană, ci și la polinezieni. Cf. M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 44 sq. |în trad
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și locuitorilor din orașe. Cain a devenit ziditor de cetăți (4: 17), și unul din urmașii săi este Tubal-Cain, "care a fost făurar de unelte de aramă și fier" (4: 22). Primul omor este deci săvârșit de acela care întrupează întrucâtva simbolul tehnologiei și al civilizației urbane. Implicit, toate tehnicile sunt suspecte de "magie". 55. Înainte și după Potop Ar fi inutil să rezumăm descendența lui Cain și a lui Set, al treilea fiu al lui Adam. Urmând tradiția atestată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumezil, se poate discerne o diviziune asemănătoare în tradițiile mitice, dar puternic istoricizate, ale întemeierii Romei: regele Romulus, protejat de Jupiter; etruscul Lucumon, tehnician al războiului; Tatius și sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină religia și mitologia scandinavă: zeul suveran Othin, Thorr, luptătorul și Freyr, patronul fecundității. 9 Gruparea dialectală originară hittită-slavă-baltică-armeană (-germanică?) atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
XIII, 4, 3, 9) declară că "știința Șerpilor (sarpavidyă) este Veda"^Q. În alți termeni, doctrina divină este în chip paradoxal identificată cu o "știință" care, cel puțin la început, avea un caracter "demonic". Desigur, asimilarea Zeilor cu Șerpii prelungește întrucâtva ideea, atestată în Brhadăranyaka Upanisad (I, 3, 1) că Devii și Asurii sunt copiii lui Prajăpăti, Asurii fiind mai vârstnici. Descendența comună a unor figuri antagonice constituie una dintre temele favorite în ilustrarea unei unități-totalități primordiale. Vom afla un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
17). Sacrificiul este menit să regenereze întreg Cosmosul, să restabilească în desăvârșirea lor exemplară toate clasele sociale și toate vocațiile 5. Calul, reprezentant al puterii regale (ksatryă), identificat totodată cu Yama, Aditia (Soarele) și Soma (adică cu zeii suverani), e întrucâtva un substitut al regelui. Atunci când se analizează un scenariu paralel, purusamedha, trebuie ținut seama de astfel de procedee de asimilare și substituire; într-adevăr, "sacrificiul bărbatului" urmează îndeaproape ritul asvamedha. Pe lângă victime animale, se sacrifica un brahman sau un ksatryă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară" a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales, el îl prelungește pe Purușa. De altfel, identitatea Purușa-Prâjăpati este atestată în texte: "Purușa este Prăjăpati; Purușa este Anul" (Jaim. Br., II, 56; cf. Satapatha Br., VI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el devine "complet". La fel 19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îi conduce până la lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]