2,225 matches
-
cumințenia pământului și dincolo de toate inima sufletul spiritul celui ce poarta o deschide sărutului dintre minte credință încrederea în a fi veșnic român oriunde viața te aruncă asta rodește sinele meu privind privindu-i măreția cuminte din inima pietrei lemnului întrupat în pasăre poartă coloană chipul femeii cuminți când trec cu inima prin fiecare formă de scaun rotund de-a lungul cercului mesei tăcerii în tăcere vibrând ființa-mi însetată de cunoaștere Anne Marie Bejliu, 14 iunie 2016 Referință Bibliografică: privesc
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370016_a_371345]
-
om împlinit, un om fericit. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Arhimandrit Teofil Părăian și-a întemeiat viață pe credință și cultură. Totodată, Părintele Teofil Părăian a fost și rămâne un reper luminos și sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria și certitudinea credinței, un propovăduitor al credinței lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete și a renăscut pe mulți la viața duhovnicească în Iisus Hristos și în Biserică prin predicile, conferințele sau îndrumările sfinției sale. A plecat
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
va primii în Împărăția Sa alături de Maica Domnului și de toți sfinții, pentru că toată viața și-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor. Prin mutarea sa la cele veșnice, Părintele Teofil Părăian ne lasă aici o moștenire impresionantă întrupată în viața sa, în cuvintele sfinției sale, în cărțile, în înregistrările cu predicile, conferințele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toată țara. Am vorbit, acum și aici, despre acest mare Părinte al Ortodoxiei noastre, pe care noi nu
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
alte ființe poate dornice la fel de mult ca mine de vorbele tale. Ce farmec păstrezi în inima ta de reușești mereu să ne întorci, să păstrezi în șirul analitic derivate ale firii tale în care din greșeală sau nu ne-am întrupat. Spun greșeală pentru că nu mai știu dacă tu vreodată comunici cu noi sau poate doar comunici cu gemenii tăi, fragmente ale entității feminine pe care o porți în aproape egală măsură cu cea masculină, la fel ca noi toți. Pe
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
Maica Teodosia s-au întors la Mănăstirea lor, Vladimirești, au refăcut-o din nou reluând activitatea comuniunii. La 8 August 1990, Maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
au înspăimântat și pe diavol, Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost ucis la 17 Nov. 1962. Vina? Aceeași: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de Foc a Logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații „Rugul Aprins”. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
o dată Că mai există acea fată iubită demult Și că în inimi noi mai păstrăm încă povești Cu noi doi alergând prin lanuri de grâu Sângerându-ne plamele maci culegând Cu noi doi rătăciți în sărutul divin Cu noi doi întrupați în fructul unui destin Mai dă-mi mie din darul ce ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul iubirii găsit pe un ram Ce n-
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
arată că menirea ultimă a lumii este dincolo de lume, ea ne indică că locul omului este Biserica și Iisus Hristos este locul omului: în acest adevăr stă „pragul speranței” pentru noi... Credința ca manifestare a persoanei în comuniune se poate întrupa într-o viziune teologică asupra orânduirii spațiului sacru care teologhisește și exprimă această credință într-o intimă corespondență cu Evanghelia, dogma și experiența Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experiența eclesială a credinței care converge în multiplele ei manifestări spre
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
sunt mai întâi de toate o școală a virtuții”, deoarece, spune Felix Buffiere, „Homer arată cum trebuie să se comporte atât indivizii cât și cetățile, fie că prezintă prin eroii săi exemple de curaj, de luciditate, de moderație, fie că întrupează în zeii săi înțelepciunea și rațiunea, în cazul că nu e vorba de viciile opuse.” În această ordine de idei, Homer nu prezintă în ce constă binele sau răul, ci încarnează toate calitățile ori toate viciile într-un personaj. Spaima
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
tacit o zonă de confruntare între secularismul de tip creștin și lumea islamică reprezentată de imigranții arabi. Este o confruntare menită să producă o nouă reflecție asupra felului în care libertatea religioasă coboară de la nivelul de principiu filosofico-politic și se întrupează sau nu în texte de lege (amintesc aici cazul minaretelor din Elveția din anul 2009). Tocmai pentru a ieși în întâmpinarea publicului larg, dar mai ales a decidenților din România, Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat recent, în acest
DISCURS, PREZENTAT ŞI SUSŢINUT, LA ACADEMIA DUHOVNICEASCĂ „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” DE LA MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS, JUDEŢUL BRAŞOV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370681_a_372010]
-
național român, care nu numai să placă, ci să și folosească, ba înainte de toate să folosească. Al doilea moment în crearea teatrului național sînt actorii. Dacă repertoriul e sufletul unui teatru, actorii sînt corpul lui, sînt materia în care se întrupează repertoriul. Dacă națiunea română se va simți dispusă a contribui într-adevăr și din toată inima pentru un teatru care să-i facă onoare, ea va crea stipendii pentru actori și actrițe.” Preocupați de limba în care se scriu piesele
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
Acasa > Strofe > Comic > IARBĂ REA. Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului Iarbă rea. Sămânța omului meschin, S-a întrupat în biata țară Și a crescut ca un rechin Fiind regină de ocară. Sămânța omului meschin A-ngenuchiat tot ce-i frumos Și a lăsat în crud declin O țară întoarsă pe dos. Sămânța omului meschin Ce în politică a crescut
IARBĂ REA. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368213_a_369542]
-
muzicală a metaforelor, în căutarea unor corelative obiective cum numea T.S. Eliot tropii săi favoriți. Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori greșește meșteșugul potrivirii cuvintelor... Tradiția imnică este rescrisă într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică în negativ, definind creația prin afirmarea contrariului ei, conferă gândirii poetice profunzime, relief
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
Daniel, deschizător al cărții de față, până la cel ce închide volumul, al Părintelui Ioan Iordăchescu, „Sacerdotul de vocație întru îndelungă slujire“ din ținutul natal al Fălticenilor, au ceva din substanța miezoasă de sens a unei cuvântări omiletice. Din lectură se întrupează în simțire și iau chip viu oameni care au fost și mai sunt încă. Prind contur asemenea unor pilde vii. În același timp, fiecare portret e în felul lui o povață, ce-și are loc în pedagogia modelelor, de care
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
împărat creștin care scoate Biserica din catacombe la lumină și care schimbă ireversibil fața istoriei umanității” (Dimitrios Apostolidis) Marile binecuvântări divine primite direct de la Dumnezeu, schimbă radical soarta celor Aleși, oferindu-le menirea de a se împleti, de a se întrupa în cele mai mari destine ale omenirii, slujind deopotrivă Cerului și Pământului. Așa a fost cazul lui Zamolxes, al Profeților, al Sibilelor, al Fecioarei Maria, al Apostolilor, al Sfinților Părinți, al Împăraților Constantin și Elena, al Marilor Teodosie și Iustinian
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Zenon la Hristos s-au înregistrat doar deosebiri esențiale, ca natură, atitudine sau inspirație. Numai incompetenții au avut sau au o altă părere... Stoicismul pritocește durerea într-o bucurie negativă, în timp ce Zamolxianismul o primenește prin jertfă, asemeni Creștinismului care o întrupează într-o sfântă bucurie și o mărturisește printr-o dragoste hristică înălțătoare. Răstignirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om pe Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Biserica Sa purifică mistic și ascetic sufletul noii lumi hristice întru veșnicie. Sfintele Patimi ale Domnului și Dumnezeului nostru, suferința Lui pe Cruce a fost acceptată și trăită, doar ca să ne lase moștenire Suferința Sa Sfântă în care să ne întrupăm suferința noastră biruitoare. Așadar, Zamolxianismul pelasg trece ușor și curat de la legitimul sacrificiu al nemuririi la Creștinismul jertfitor ortodox și mântuitor. Prin Suferința dumnezeiască a lui Iisus Hristos s-a trecut la sublimarea suferinței noastre,a creștinilor ortodocși, care a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului ! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru Creator. Toată contemplarea frumuseții, slavei și strălucirii acestei dumnezeiești Iubiri, întrupează în Om cântarea divină. Gândul sufletului este mugure de Dumnezeu. Cuvântul rostit este surâsul Luminii angelice, iar muzica cuvântului este cântarea însăși a Duhului Sfânt. Toată această încântare divină este întruparea sublimă a Fecioarei Maria. Așadar, cuvintele gândite, rostite sau
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
în Balade, în Doine, în Imne, în Psalmi, în Ii brodate din duhul Patriei. O parte din Mărturisitorii credinței și ai jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în sublimele Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect după chipul și asemănarea autorului. În funcție de adresa Destinatarului cuvintele îmbracă
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazii, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau lumină Sfinții noștri de Sus, pavăză veșniciei noastre. M-am închinat crucilor monahale, care suie la ceruri, ca niște
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
ramă făcută din crengi de salcie împletite. Crucea este simbolul morții și al Învierii, iar prin chipul uman pe care îl are sugerează totodată ființa duală a lui Iisus Hristos, de fiu al omului și fiu al Domnului, de Dumnezeu întrupat în pământesc. Pânza de culoare albă reprezintă atât giulgiul Mântuitorului și puritatea vieții acestuia, cât și haina duhovnicească a omului. Salcia, înlocuitor românesc al finicului, sugerează bucuria cu care Iisus a fost întâmpinat de pământeni și mai este încă așteptat
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
și ceasuri de neuitat, petrecute cu ele, înfloresc inima! Sunt cântece ca vulturi ce veghează într-un ochi fără pleoapă al folclorului curat ca zăpada și pur ca roua, și mai sunt haine de aur neîmbrăcate decât de înseși cântecele întrupate în folclorul maramureșean, sigurul căruia îi vin. Nu contenesc niciodată, sunt păsări fără corp, cu o singură sorginte și un singur cuib: Maramureșul! Sunt numai glas, fără sfârșire, sunt păsări haihui, păsările idealului omenesc înflăcărat de dragoste, credință, statornicie! În
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
Întâlnirea poeților și prozatorilor, de limbă română, de pe toate meridianele lumii, într-un loc și într-un timp al dialogurilorfervente ale umanității, de trezire a interesului și de cultivare a gustului pentru cuvântul scris, cu un iz puternic de originalitate, întrupează, în viziunea acestei Antologii specificitatea profundă a conceptelor de național și universal în cultura. Idealuri distincte, exprimând diversitatea spiritului artistic, pun în evidență similitudini și diferențe, dintre cele mai pertinente, între creatorii de poezie și proza de astăzi. Structura armonioasă
ANTOLOGIE 2014 CRONICĂ DE NICOLETA MILEA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353541_a_354870]
-
era Cuvântul»; din „aria laterală“ a Alaskăi, se înrăzăresc și alte miteme din Puterea Cuvântului la Geneză: În acele vremuri adânci, / Cuvântul avea neasemuite, magice puteri; Un cuvânt aruncat la-ntâmplare / ciudate urmări putea să aibă - / dintrodată, devenea viu, se-ntrupa, / după vrerea grăitorului; / și tot ce aveai de făcut / era să rostești cuvântul...» (Shak, 16). Cuvântul devine timp - prin transferul semantic-sincretic al lui trei - și sărbătoare a genezei: Cuvântul meu s-a făcut trei, / cântecul meu s-a făcut șapte
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
și osatură a unei filozofii pascaliene ce așeza omul în centrul universului și supus atenției generale: „Am fugit cu el (cu dansul din gleznă n.n.) și l-am dăruit oamenilor să aibă cum înfrunta, în permanență, moartea” - spune Fata care întrupează metaforic viața Bărbatului. Asta pentru că, sugerează autorul, între Geneză și Apocalipsă, Dumnezeu a pus Omul care cugetă (trestia gânditoare de mai târziu a lui Pascal - cum spuneam). Piesa „Dansând pe cioburi” pornește de la o idee care a mai fost uzitată
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]