2,517 matches
-
ea este eliberată și restabilită în modul autentic de viață: „Căci dăruind firii prin patimi nepătimirea, prin osteneli odihna și prin moarte viața veșnică, a restabilit-o iarăși, înnoind prin privațiunile Sale trupești deprinderile firii și dăruindu-i acesteia prin întruparea Sa harul mai presus de fire, adică îndumnezeirea. Făcutu-s-a deci Dumnezeu om cu adevărat și a dat firii o altă obârșie pentru o a doua naștere, obârșie care o duce prin osteneală și durere spre plăcerea vieții viitoare
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
ca act al Iubirii absolute, înseamnă un destin etern și fericit al creaturii, intrată prin creație definitiv în iubirea lui Dumnezeu. Condiția istorică a ființei umane ne obligă să recunoaștem realitatea răului ca trecere din istorie în eternitate. Însă realitatea Întrupării lui Dumnezeu și condiția orginară a persoanei omenești revendică și evocă într-un mod imbatabil providența continuă și existența veșnică a creaturii. Natura făpturilor are în fața ei inexistența iar faptul de a exista pentru totdeauna sau a nu exista sălășluiește
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
va fi pururi, fiind susținută prin puterea atotțiitoare... Așa stând lucrurile, vom spune că diferența sau deosebirea dintre sensul primordial și starea actuală a ființei impune credința că mântuirea pe care a început-o Fiul lui Dumnezeu în istorie, prin Întrupare, va fi încununată cu restaurarea ființei în condiția ei finală, împlinită și desăvârșită. Această credință - după cum susține și Pr. Prof. Dr. George Remete - este învățătură fundamentală în Teologie și în Biserică, cu convingere unanimă. Înțelegerea și descrierea exactă a mântuirii
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
încă de aici, în chip neîndoielnic, părtași ai bunătăților viitoare, adică incoruptibili și nemuritori și fii ai lui Dumnezeu și fii ai luminii, moștenitori ai Împărăției Cerurilor, având-o pe aceasta înlăuntrul nostru (Lc. 17, 3)...” Eshatologia este inaugurată odată cu întruparea, în vreme ce „simfonia completă” va începe odată cu a doua Venire a lui Iisus Hristos. Prin întrupare, Domnul Iisus Hristos a cuprins întreaga creație, a atins toate cele create, așa încât toată creație reflectă o valoare în planul dumnezeiesc. El alege „un optimism
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
fii ai lui Dumnezeu și fii ai luminii, moștenitori ai Împărăției Cerurilor, având-o pe aceasta înlăuntrul nostru (Lc. 17, 3)...” Eshatologia este inaugurată odată cu întruparea, în vreme ce „simfonia completă” va începe odată cu a doua Venire a lui Iisus Hristos. Prin întrupare, Domnul Iisus Hristos a cuprins întreaga creație, a atins toate cele create, așa încât toată creație reflectă o valoare în planul dumnezeiesc. El alege „un optimism fundamental deși tragic” și deci, un fel de continuitate între lumea prezentă, actuală, și Împărăția
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
tăgăduiește învierea morților pe care creștinii adevărați o mărturisesc[163]. Învierea se bazează pe faptul că trupul omului a primit o valoare de mare preț, fiindcă este operă a mâinilor lui Dumnezeu și prefață pe care Tatăl o creează pentru Întruparea Fiului[164]. Apoi pe faptul că trupurile au o mulțime de rosturi și prestigiu în viața oamenilor și sunt legate de iconomia dumnezeiască; astfel, învierea trupului e posibilă, fiindcă e cu neputință ca opera mâinilor lui Dumnezeu, obiectul grijii Sale
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
nouă realitate, adică o nouă ființialitate a creației, o creație nouă în Hristos, fiindcă desăvârșirea nu este etică ci ontologică. Hristos nu este un prototip moral, ci Unul dumnezeisc și mântuitor”. Una din observațiile esențiale ale Părintelui Mada este că „Întruparea lui Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
ea este eliberată și restabilită în modul autentic de viață: „Căci dăruind firii prin patimi nepătimirea, prin osteneli odihna și prin moarte viața veșnică, a restabilit-o iarăși, înnoind prin privațiunile Sale trupești deprinderile firii și dăruindu-i acesteia prin întruparea Sa harul mai presus de fire, adică îndumnezeirea. Făcutu-s-a deci Dumnezeu om cu adevărat și a dat firii o altă obârșie pentru o a doua naștere, obârșie care o duce prin osteneală și durere spre plăcerea vieții viitoare
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
Domnului de către preot sau păstor în timpul exercițiului slujirii sale aduce ca rezultat asumarea din partea lui a responsabilităților celor mai mari, ce impun mobilizarea tuturor puterilor și a capacităților lui pentru realizarea deplinătății virtuților, prin urmarea lui Iisus Hristos „după măsura întrupării” . Astfel, preotul ar putea să devină „modelul credincioșilor” și „Evanghelie vie”, propovăduind prin personalitatea lui caracterul izbăvitor și mântuitor al vieții în Iisus Hristos și oferindu-se pe sine însuși ca dovadă și chezășie că poruncile lui Iisus Hristos se
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
zeilor se desfășoară între fulger și apatie, până la umilirea ploilor. nu mi-am dorit să fiu ploaie și nici picătura din lacrima promisă lor când începutul și sfârșitul se sărută pe o falie de așteptare, golită de farmecul gândurilor de întrupare a fericirii, într-un gest prins între zalele orgoliilor și tandrețea sublimă a inimii. mi-a mai rămas o rostogolire printre frunzele căzute deja sub tălpile tale, când vei pleca uimit de alt anotimp și când toamna va deveni pentru
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
Hristos. Pentru noi, cei începători și nedesăvârșiți - scrie un trăitor în Filocalie - (de-Dumnezeu-purtătorii Părinți) au poruncit pe drept cuvânt să spunem (după chemarea dulce a lui Iisus Hristos) și Miluiește-ne pe noi!." S-a afirmat că în Biserica Răsăritului, Întruparea a fost concepută ca Răscumpărare și că Dumnezeu Cuvântul s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască. Există temerea că termenul de Răscumpărare ar fi prea juridic. Evident concepția creștină despre răscumpărare se distinge în mod clar de toate
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
Hristos - principiu al unității - revine adeseori în reflecția teologilor ortodocși sub diferite aspecte: ca unitate a lumii vizibile, a societății umane, a Bisericii, a istoriei umane, a culturilor umane și a întregii evoluții cosmice. Dacă se neagă realitatea acestui eveniment (Întruparea lui Iisus Hristos), a scris Vladimir Soloviov, s-ar dărâma sensul și finalitatea universului". Dogma trăită înseamnă desăvârșire. De aceea, chiar în mijlocul discuțiilor ce divizează adversarii se trece în mod spontan la atitudini personale mult mai apropiate de ceea ce am
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
el putând ajunge pe culmile desăvârșirii în fiecare zi. În mod cotidian, el reia istoria mântuirii și, în fiecare zi, el se sfințește prin Sfânta Liturghie care sfințește întreaga creație. Evoluția de la crearea lui Adam și a lumii întregi până la Întruparea și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este adusă în prim plan de Biserică prin ciclul ei liturgic extraordinar, care culminează cu Sfânta Liturghie și jertfa euharistică din cadrul acesteia. Cu privire la acest aspect, Sfântul Dionisie Areopagitul își construiește sistemul său mistagogic pe
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
Domnului de către preot sau păstor în timpul exercițiului slujirii sale aduce ca rezultat asumarea din partea lui a responsabilităților celor mai mari, ce impun mobilizarea tuturor puterilor și a capacităților lui pentru realizarea deplinătății virtuților, prin urmarea lui Iisus Hristos „după măsura întrupării” . Astfel, preotul ar putea să devină „modelul credincioșilor” și „Evanghelie vie”, propovăduind prin personalitatea lui caracterul izbăvitor și mântuitor al vieții în Iisus Hristos și oferindu-se pe sine însuși ca dovadă și chezășie că poruncile lui Iisus Hristos se
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 august [Corola-blog/BlogPost/355252_a_356581]
-
a hristologiei, începând cu profețiile mesianice vetero-testamentare, cu anticipări ale tainei Logosului în filosofia greacă, cu istoricitatea înomenirii Cuvântului veșnic în Noul Testament, și mergând până la sintezele patristice ale sfinților Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Cap. I, „Teologie și iconomie în întruparea Fiului lui Dumnezeu” (p. 10-151), pornește de la lucrarea treimică „în marea taină a teologiei și a iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu”, subliniază relația intrinsecă dintre Logosul divin și umanitate (care stă la baza Întrupării Fiului și nu a altei Persoane din
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
Studitul. Cap. I, „Teologie și iconomie în întruparea Fiului lui Dumnezeu” (p. 10-151), pornește de la lucrarea treimică „în marea taină a teologiei și a iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu”, subliniază relația intrinsecă dintre Logosul divin și umanitate (care stă la baza Întrupării Fiului și nu a altei Persoane din Sfânta Treime, Tatăl sau Duhul Sfânt, profețirea și prefigurarea acestei mărețe Taine în Vechiul Testament și în filosofia antică grecească, prezentarea înomenirii Logosului și a lucrării Sale mântuitoare în Noul Testament (cu accent pe prologul
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
tomosul papei Leon, adresat Patriarhului Flavian, și consecințele istorico-teologice ale sinodului al IV-lea ecumenic. Tomosul lui Leon, care „n-are nimic original față de înaintașii săi”, cuprinde patru capitole: 1) Persoana Dumnezeului-Om este identică cu cea a Logosului divin. Întruparea, deși este o kenoză, nu implică nicio schimbare sau diminuare a atotputerniciei Cuvântului; 2) naturile divină și umană coexistă în această Persoană unică, fără schimbare și fără confundare (fiecare dintre ele păstrează proprietățile fără alterare); 3) naturile sunt principii distincte
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
icoanei subiectul este Fiul, „Chip desăvârșit” al Tatălui, care reprezintă conceptul cu totul paradoxal al unui „chip consubstanțial și desăvârșit” (Chr. Von Schönborn). Astfel, deși Dumnezeu este transcendent și de nezugrăvit, totuși El poate fi reprezentat în icoană tocmai datorită Întrupării, asumării naturii umane de Fiul veșnic al lui Dumnezeu. În fine, nu trebuie uitat că în icoană nu este reprezentată o natură, ci o persoană - și de aceea o Persoană, Iisus Hristos, este prototipul icoanei (care este un „concept analogic
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
trupul: trupul rămâne „templu al Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 19) și, potențial, „trup al slavei” (Filip. 3, 21), dar devine și „trup al păcatului” și „trup al morții” (Rom. 6, 6; 7, 24). Trupul omenesc își regăsește valoarea prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Logosul divin veșnic. Este tema capitolului III, care atestă că mântuirea noastră s-a plinit în trupul lui Iisus Hristos (amintim cele trei ispitiri, respinse printr-o viață în sfințenie, minunile săvârșite de Iisus Hristos de-a
JEAN CLAUDE LARCHET... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355464_a_356793]
-
și iudei, deoarece doar aceste două religii neagă reprezentarea lui Dumnezeu. Iconoclasmul bizantin a venit și dintr-o nevoie politică de a-i împăca pe toți. Iudeii și musulmanii au dreptate în acest sens, deoarece icoana este posibilă doar după întruparea lui Dumnezeu, întrupare în care ei nu cred. În Vechiul Testament nu putea fi vorba de o neprezentare a lui Dumnezeu. Dar din moment ce Dumnezeu S-a întrupat în Iisus Hristos, El poate fi pictat în firea Sa omenească, dumnezeirea rămânând nevăzută
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
doar aceste două religii neagă reprezentarea lui Dumnezeu. Iconoclasmul bizantin a venit și dintr-o nevoie politică de a-i împăca pe toți. Iudeii și musulmanii au dreptate în acest sens, deoarece icoana este posibilă doar după întruparea lui Dumnezeu, întrupare în care ei nu cred. În Vechiul Testament nu putea fi vorba de o neprezentare a lui Dumnezeu. Dar din moment ce Dumnezeu S-a întrupat în Iisus Hristos, El poate fi pictat în firea Sa omenească, dumnezeirea rămânând nevăzută și cu neputință
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
malul nebuniei ne-am adunat acum și-n danțul tămâierii durerilor proclete ne ardem în feștile de măști făcute scrum. Cu mâini nemântuite orbim nemărginirea și ne scăldăm desfrâul în beznele ce vin, trec seara saltimbancii clamând sperjur iubirea lascivă întrupare de ambră și pelin. Se sting încet în sunet spasmodicele vise și-n prăbușiri de cântec trec înspre asfințit, sunt iarăși saltimbancul cu masca prăfuită ce trec pe-aleea nopții cătându-mi răsărit. Leonid Iacob Poezie din volumul „Țărmuri Paralele” Referință
SALTIMBANC de LEONID IACOB în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355552_a_356881]
-
Ce este deasupra în lumina cuvântului strălucește amăgind cititorul.Acuratețea comentarului trage întotdeauna după ea și o acuitate a observației.Orizontul poeziei este abordat frontal,în toate aspectele, ajungându-se la concluzia că:..poezia de mâine va cunoaște și ea întrupări autentice și întrupări eșuate,așa cum s-a întâmplat cu poezia din toate timpurile și cum se întâmplă cu poezia de azi.Chiar dacă,uneori,criticul este un dilematic el rămâne,totuși,un observator obiectiv. Judecățile sunt rapide și,în formulări fericite
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
în lumina cuvântului strălucește amăgind cititorul.Acuratețea comentarului trage întotdeauna după ea și o acuitate a observației.Orizontul poeziei este abordat frontal,în toate aspectele, ajungându-se la concluzia că:..poezia de mâine va cunoaște și ea întrupări autentice și întrupări eșuate,așa cum s-a întâmplat cu poezia din toate timpurile și cum se întâmplă cu poezia de azi.Chiar dacă,uneori,criticul este un dilematic el rămâne,totuși,un observator obiectiv. Judecățile sunt rapide și,în formulări fericite, criticul pune cu
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
creație. Femeia prin vocația ei spirituală se întrepătrunde culturii, omenirii, nu civilizației societății. Femeia se prelungește dimensional în lume prin dăruirea de sine, devenind totodată destinul propriu al bărbatului. Dacă bărbatul poate recrea ca sisteme: arta, filosofia, teologia, știința, etc, întruparea acestor grandioase valori are loc în Femeie. Brațele Femeii care-i împodobesc ființa surâzătoare sunt: smerenia și dragostea înveșmântate în libertate și har. Destinul Omului se află în brațele Femeii-Mamă, după cum destinul omenirii se află în îmbrățișarea Fecioarei - Maici. Înfierea
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]