3,639 matches
-
gândirea, să descoperim părți esențiale și valoric rafinate ca făcând parte din individualitatea noastră prin aptitudini, omul Andrișan mi-a stârnit nostalgia în fața copilăriei. S-a născut în plină vară a anului 1961, în comuna Brodina unde mama sa Elena, învățătoare, iar tatăl Pavel Octavian, contabil, formau un cuplu al cărui echilibru devenise parte specială în care tatăl, avea rolul determinant. Artistul, își amintește cu o tandrețe copleșitoare, un tablou al părinților foarte tineri în acele vremuri, încărcat de emoție și
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > ÎNCEPUTURILE LECTURII ȘI CUM ÎȚI VINE POFTA DE EA ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 159 din 08 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Când prin clasa a doua doamna învățătoare m-a notat la o dictare cu calificativul „excelent” (sistemul de evaluare fiind de la 1 la 5), de teamă să n-o pățesc cu cei de-acasă m-am pus pe un plâns care a uluit pe dascăl și a
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
-i cale pe vale !?... Deci, după ce mi-a tăiat răsuflarea și aproape că leșinasem, spre a mă împăca și a ține numai între noi întâmplarea, frații Dobrin m-au cadorisit cu o carte veche (din podul casei rudei lor, neuitata învățătoare Lucia Lixăndroiu), aproape ferfeniță, cu niște poze mari, alb-negru firește, care înfățișau o priveliște dezolantă, cvasiruinată a orașelor germane după bombardamentele aliate în timpul celui de-al doilea război (Dresda, cel mai lovit dintre ele),. Ruine de la un capăt la altul
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
extraordinarului nostru prieten: CRISTIAN PETRU BĂLAN! Iată câteva repere autobiografice ale distinsului om de litere și artă - membru de onoare al colectivului redacțional al Revistei Armonii Culturale: Cristian Petru Bălan este fiul lui Tănase Bălan - profesor și al Margaretei Bălan - învățătoare (n. Vasilescu). S-a născut la Sibiu, la 27 iunie 1936, dar a locuit mai mult în Prahova (la Ploiești și Boldești-Scăieni). Este căsătorit cu Dorina (născută Chivulescu) și are două fiice: Codrina - profesoară de limbile italiană-franceză-engleză, în prezent, secretara
DUBLA LANSARE DE CARTE DE LA PLOIEŞTI, 28 MAI 2011 – CRISTIAN PETRU BĂLAN (CHICAGO, SUA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367267_a_368596]
-
Câteva minute mai tarziu toți au ieșit pe ulițe, din casele lor, cu panglici tricolore; se auzeau strigate de fericire și planșete. Din nou auzeam vorbindu-se românește, din nou învățăm în școala în limba română. Veniseră profesori tineri și învățătoarea chiar, de undeva departe din Ardeal și din Moldova, să ne re-învețe limba noastră. » În aceste momente, durerea o lovește încă o dată, pe Lăură. La numai un an și jumătate de la venirea românilor, bunicuța și-a dat sufletul în brațele
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
prefațează lucrarea Vina de a fi copil al străzii, p. 11). Valentina Teclici a început să scrie poezii din clasa a doua. „Mi-amintesc că primele două poezii le-am lăsat intenționat într-un caiet pe care l-a luat învățătoarea mea, d-na Liuba Matei, acasă, să verifice o temă. Învățătoarea mi-a pus a doua zi o mulțime de întrebări ( Dacă am copiat poeziile dintr-o carte, dacă m-a ajutat cineva) și din întrebările ei, am înțeles că
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
Valentina Teclici a început să scrie poezii din clasa a doua. „Mi-amintesc că primele două poezii le-am lăsat intenționat într-un caiet pe care l-a luat învățătoarea mea, d-na Liuba Matei, acasă, să verifice o temă. Învățătoarea mi-a pus a doua zi o mulțime de întrebări ( Dacă am copiat poeziile dintr-o carte, dacă m-a ajutat cineva) și din întrebările ei, am înțeles că poeziile mele aveau o oarecare valoare, dacă ea nu putea crede
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
oameni care stau în stradă grupuri, grupuri și privesc în sus, spre ușa primăriei. Sunt țărani, mecanizatori de la secția de tractoare, sunt câțiva profesori de la școala de peste drum și mulți elevi mai mari, dar și unii foarte mici însoțiți de învățătoare. Nu înțeleg nimic. Câțiva bărbați pe care nu‑i recunosc discută agitat și arată spre clădirea primăriei în care mă aflu singură, singurică. În cele din urmă grupul de bărbați urcă scările spre primărie și se așează pe banca din
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
niște rutine care șterg cu timpul evenimentele neplăcute”. După care adaugă: ”Oamenii ranchiunoși sunt de fapt niște handicapați, lor le lipsesc rutinele respective”. Dar nu numai ăsta e motivul. Toată zona aceea de viață este dominată de figura uriașă a învățătoarei, doamna Viorica. Acum, când îi scriu numele, îmi dau seama că e singurul cadru didactic căruia nu i-am spus niciodată tovarășu sau tovarășa. Am făcut școala primară la Turnu- Măgurele, locuiam la bunici. În orașele mici de provincie s-
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
bunicul meu în prima zi de școală. Și așa a rămas. Bunicul meu, care îi înjura pe comuniști și asculta printre paraziți Europa Liberă la un aparat de radio Bicaz, rostea cu dispreț cuvântul tovarăș. Doamna Viorica Alexe era o învățătoare de tip vechi, care ținea legătura cu părinții mai mult acasă decât la școală. Nu prea făcea ședințe, venea cel puțin o dată pe trimestru să vadă condițiile de locuit și să discute despre copil. Țin minte, când mă găsea citind
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
cu prăjituri, după care profesorul îi dădea lui Dan o palmă peste ceafă: - Tu de ce nu poți, mă, să înveți așa bine ca Viorel ? Viorel eram eu. Acasă mi se spunea Dan, dar în clasă eram Viorel nu pentru că pe învățătoare o chema Viorica, ci din cauza celuilalt Dan. Grija mare era să ne apelăm pe numele mic fără ambiguități. Țin minte, celor două Rodici li se spunea Rodica Mică și Rodica Mare. După ce făceam diverse năzbâtii, Doamna Viorica ne certa zdravăn
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
ani cât aveam și eu atunci când am avut „un noroc chior”, să spun așa și am plecat în excursie în locul unei colege de clasă care s-a îmbolnăvit și locul ar fi rămas gol în autocar. Am fost chemată de învățătoarea mea care m-a trimis după 15 lei acasă ca să-i dea înapoi taxa pentru excursie colegei. Și așa am plecat eu în excursia la Cheile Bicazului, Lacul Roșu, o parte din mănăstiri și Humulești. Altfel n-aș fi avut
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
de autoritatea comunistă. În ele se vorbea de Moș Crăciun și nicidecum de Moș... Gerilă. Într-o vreme în care bradul se împodobea doar de Anul Nou, “Crăciunul copiilor”, s-a dovedit un prilej că viitoarea scriitoare să le arate învățătoarei, părinților și odraslelor ce luau parte la festivitate, ca bunul-simț și puritatea sunt adevărate arme. Și că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
iar părinții și bunicul erau la uzină, iar când am mai crescut, prietenele mele nu se mai duceau. Doar Alina si Ate, copiii doctorului din Ohaba, mergeau tot timpul în pițărăi, chiar și când eram la scoală și ne interzisese învățătoarea, Alina a plecat la Glimboca, unde avea bunici. Ei stăteau și la focuri, se aprindeau aproape de casa lor, pe malul Ierugii. Dimineața, corul bisericii cânta „O, ce veste minunată!“ În schimb, Mihaela a fost în pițărăi cu Dode. Atunci iarna
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
Iulia Zavati, née Bucur (19.07.1921 - 11.11.2013) S-a născut în satul Gura Văii din Comnuna Racova, județul Bacău la 19.07.1921, într-o familie avută; a fost fiica directorului de școală Ion Bucur și a învățătoarei Elisabeta Bucur, née Bugan. A urmat școala primară la Școala de Aplicații a Liceului Pedagogic din Bacău, unde l-a avut învățător pe marele pedagog Grigore Tăbăcaru. Între 1932-1940, a urmat cursurile Liceului internat de fete din Bacău, care avea
IN MEMORIAM IULIA BUCUR ZAVATI de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350289_a_351618]
-
domnișoarele de onoare și de alte prietene de ale ei. Am fost prezentați miresei, care era o tânără foarte frumoasă și cu o rochie de vis. Am fost introduși domnișoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
din Bacău S-a născut la 7 iulie 1923 la Bacău. Este fiul lui Constantin Zavati, casier la Regimentul 4 Artilerie Grea din Bacău și al Paraschivei, née Ghineț, absolventă a Școlii tehnice de menaj. Fratele a trei surori: Elena, învățătoare și pictoriță, Lucreția, ziaristă și avocată, Elvira, ingineră și profesoară de pian. A fost absolvent al Școlii de băieți nr.2 din Bacău (1930-1934), al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Cernăuți (1934-1942), al Școlii Militare de Artilerie” din Großborn
SCURTE DATE BIOGRAFICE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350357_a_351686]
-
fugit la el. Bineînțeles că a urmat pansarea cu tinctură de iod usturătoare, dar am avut cu ce să mă laud prietenilor că n-am plâns deloc. Nu se cade unui flăcău! Dacă mămica se revoltă că, în clasa 0 învățătoarea îi pune odrasla la munci istovitoare, de ștergere a tablei de exemplu și că nici să numere n-a fost în stare să o învețe, pot pe drept să pun la îndoială că mama i-ar fi mamă. Culmea este
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
în care întâlnește oameni ce nu numai că o înțeleg și încearcă pe cât le stă în putință să o protejeze, dar vor avea o contribuție însemnată în formarea caracterului ei, insuflându-i dragostea pentru aproape, pentru învățătură, pentru cunoaștere. Întâia învățătoarea din satul unde trăiește, în temă cu tragedia familiei, apoi doamna Mara, un pedagog de excepție de la un cămin spital de lângă București, sunt cele două ființe cărora autoarea ține să le arate în paginile cărții o adâncă recunoștință pentru căldură
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
a sacrificat. O lovitură greu de suportat și care poate fi egalata doar de răceală mamei față de cel mai mic dintre puii ei, care nu a avut altă vină decât aceea de-a se naște într-un moment neadecvat. Așa cum învățătoarea din sat și pedagogul de la căminul - spital au fost alături de fetița Câți tot așa, la momentul în care disperarea i-au îndreptat pașii spre sinucidere, va întâlni oameni deosebiți care îi vor oferi ajutor moral și spiritual. În cele două
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
marele nostru poet Mihai Eminescu, căci se refugia împreună cu Slavici și își găsea izvorul de inspirație pentru multe din poeziile sale. După ce Ioan Oteteleșanu a donat castelul, parcul și moția Academiei Române pentru a înființa un institut de învățământ pentru viitoare învățătoare, Slavici a locuit aici timp de 14 ani ca director și profesor. El a pus bazele unui învățământ vestit, inspirat din școlile europene. Castelul din Măgurele, așa cum era pe vremea când am urmat acolo cursurile școlare era înconjurat de un
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
prima formație corală din Rucăr datând din anul 1896. A fost condusă de învățătorul Petre Popescu căruia, în același an parohia Rucărul de Jos îi aduce mulțumiri pentru acest gest. În anul 1906 corul din Rucăr a fost dirijat de învățătoarea Virginia Mardare. Avea atunci 40 de persoane. La conducerea lui urmează învățătorii Ion Nuțu, Vasile Ganea, Popescu Schiauc. Prin anul 1926 corul era condus de Nicușor Gănwscu, iar prin 1928 de Gheorghe Boteanu. Din anul 1930 și până în 1947 formația
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348505_a_349834]
-
bun cu mine când era vorba de carte devenea serios și foarte exigent. Școala la care eu trebuia să merg era în cartierul nostru. O școală generală mică cu clase de la I - IV însă cu profesori foarte exigenți de asemenea învățătoarea la care căzusem era o rudă mai îndepărtată cu noi și îi mergea vestea că era foarte exigentă iar pe elevii mai leneși îi pedepsea destul de aspru cu un bastonaș bătându-i la palme. Dar mai mult de atât tatăl
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
să se desfășoare așa cum el plănuise. Se strigară listele ne încolonară și în câteva minute eram într-o clasă mare spațioasă alături de o fetiță în bancă, aveam în fața mea un abecedar cu coperți albastre și o floare. Iar la catedră învățătoarea care timp de patru ani de zile avea să mă dăscălească inițiindu-mă în lumea materiilor școlare, uneori lăudându-mă, alteori certându-mă de multeori chiar tolerându-mi rămânerile mele în urmă mai ales în perioada când am fost bolnav
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
fiu strigat pentru premiul întâi, însă au primit alți școlari premiul unu eu am rămas pe dinafară și la fel s-a întâmplat și cu premiul doi abia la premiul trei am fost și eu strigat. Probabil că ruda noastră învățătoarea într-un exces de zel a dorit să arate ce înseamnă să nu fie părtinitoare împingând lucrurile în cealaltă extremă. Și ce dezamăgit era tata mai ales că în curtea școlii mai erau colegi de ai lui de muncă și
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]