5,591 matches
-
cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se gîndește la Noua Teorie Cosmogonică al cărei autor nu dorise să-și dezvăluie numele, fiind o persoană publică. Spre deosebire de Ion Corbu, colaborator
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
invitat să le miroase Întâi și apoi să mănânce una câte una bunătatea de căpșunele cu care, sorbindu-l din ochi, Îl „alimenta” Victor. Au intrat prin Poiana-rusului, pe sub poala pădurii care primindu-i sub aripele-i bogate, i-a salutat, Învăluindu-i În răcoarea vaporoasă a umbrei dese. Mereu mirat dar și puțin Înfricoșat de verde, nalt și Întuneric, copilul a cerut să fie coborât de pe căluț. Victor se comformă. L-a luat de mână, arătându-i și prezentându-i cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lu’ moș Sava... nu era. Deloc! Nici tu nu l-ai văzut, Anetă? Deloc?! Aneta, destul de liniștită, dar nu de tot, și bucuroasă de modul cum o ascultase nepotul său răspunse: Deloc, tată-hăi!! În casă, Va nu a mai fost Învăluit de privirea bucuroasă a bunicii Ileana care i-a Întins o hârtie În care era o „locomotivă” lucioasă din bomboană și câteva ciubuce, delicatese cu care Își răsfăța nepotul În acele timpuri deosebit de grele pentru toți românii. Aneta s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de fată, frumoasa și buna ta mămicuță! Un zurgălău imens a sunat În comoara sa cu amintiri de neînlocuit și a Învăluit sufletul său, sensibil Încă de pe atunci, În care se derula filmul despărțirii de Viorița, neprețuita sa mămică ce a fost luată de Domnul și urcată În Ceruri. Pentru prima oară după ani de zile, acest film a cuprins o multitudine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
știi tu, cu Mădălița, Ruzânița ... Frumoase? Păi, cum dar? Și cum a fost? Bine, cum să fie... Eu chiar am crezut că nu știi nimica, da văd că ... ehei!, spuse fata strângându-l un pic mai tare de mână și Învăluindu-l Într-o privire de cunoscător. Apoi Începu să-l chestioneze cu acea curiozitate pe care o manifestă fetele: Hai să lăsăm astea pe altă dată și spune-mi dacă Înveți așa de bine cum te laudă ... Victor, tata, tăticu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce miracolul și va Începe vraja multimilenară. Fata mai privi o dată În jur și mulțumită de rezultat Îl fixă și-l Învălui pe Va Întro privire care exprima foarte clar ceva pe care mai târziu băiatul va afla că se numește dăruire, abandonare și dorință. Apoi, cu teamă și foarte repede, Marinița și-a dezvelit locul Încălzit de razele din ochii lui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua care-l primea în brațele ei.“ Înfrumusețarea realității. Metodă utilizată cu predilecție de prozatori și poeți. Nu este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac și regăsirea inocenței primordiale. În întunecimea vederii, Platon se întoarce în timp la momentul învăluit de lumina iubirii ce i-a unit cândva, nu se știe când, la «ora de evadare din paradis, ora cunoașterii biblice».“ Cuvinte mari și fără acoperire! Ca să nu mai vorbim de metafora de un comic involuntar, „sânul ambiguității“, care ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
momentul nașterii poetului, în fraze de un irezistibil comic involuntar: „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua care-l primea în brațele ei“ etc. Ion Roșioru s-a specializat în glorificarea unor scriitori de o valoare discutabilă. Nu demult i-a consacrat o monografie lui Marius
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-ale armatei Fabrizio Collona, nemulțumit că soarta nu i-a dat prilejul să-și pună în practică această știință. Vocea e a lui Collona, competența e a lui Machiavelli, comunicată post res perditas. Umbra subiectivității atinsă de mîhnirea inacțiunii învăluie frazele ultime. Iată una, scrisă cu plăcerea niciodată reprimată pentru formulări spirituale cu valoare de maximă: "Oricine disprețuiește asemenea instituții [cum e armata] este indiferent față de autoritatea sa, dacă e monarh; și pentru patria sa, dacă e simplu cetățean"15
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rîdă, să șovăie, să tacă, să zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
multă lumină (doar știm cu toții că acela care de-abia s-a născut aduce lumină mare cu el), dar lumina acelui copil întrecea tot ce văzuse vreodată îngerul. Și atunci și-a spus: cum să sufere tocmai el ? L-a învăluit strâns, strâns cu lumina lui, l-a mângâiat, l-a legănat, i-a cântat și când un înger cântă, nu mai aude dacă e strigat de aceea nu l-am găsit. Și niciodată îngerul acela n-a mai plecat de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-a cântat și când un înger cântă, nu mai aude dacă e strigat de aceea nu l-am găsit. Și niciodată îngerul acela n-a mai plecat de lângă copilul pe care l-a văzut atunci. Îl iubește și-L învăluie și acum în el însuși, în lumina și inima Lui. Îl iubește și-l apără, se rotește în jurul lui în cercuri largi, din ce în ce mai largi, fiindcă lumina acelui copil crește odată cu el dar nu înțelege. Nu întotdeauna iubirea te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era atâta bucurie în ochii lui, de parcă tot atunci găsise un boț de aur. Și ce să vezi! Întâi, cămășuța copilului începu să se curețe, apoi se făcu strălucitoare că zăpada, apoi lumina ei urcă în trupul bărbatului și, așa, învăluiți amândoi în lumină, stătură o clipă și ajunse până la mine miros de ploaie și iarbă curată, de rouă și flori, mirosul soarelui de dimineață... Primul care se desprinse fu copilul. Se îndreptă spre masă, luă scândura și trase ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos?" Am deschis ochii. Stătea acolo, în fața mea. Nu știam cine era. Părea, așa, om ca toți oamenii... I-am răspuns cu fereală că n-are cine să mă arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
despre oameni, despre cerul unde o să ajungem dacă facem treabă bună pe pământ și-i ascultăm pe stăpânii noștri, buni-răi, așa cum sunt și ei toate erau acolo, în privirea aceea. Dar spuse altfel, toate deodată, și căldura aceea, care mă învăluia... Îi auzeam pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el pe îngerași când vroiam noi ?! Mi s-au umplut ochii de lacrimi din cauza luminii cerului, desigur. Și tot de asta, când m-am uitat la fratele meu, l-am văzut ca din depărtare, într-o lumină dulce și blândă, învăluit în soarele dimineții... Era frumos fratele meu, dintotdeauna fusese cel mai frumos dintre noi, dar acum era dincolo de frumusețe, așa cum lumina e dincolo de orice înserare. * De asta n-am putut să cred când mi-au spus că l-au ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
țintă nu mai plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria și frumusețea surioarei ei... auriu-roșcat ca și al ei, dar lung, ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a răspuns Gruia... Un zori de zi ca acesta parcă nu i-a mai fost dat să vadă de când a venit de acasă... De acolo din satul așezat ca un miez În potcoava pădurii... O lumină cu duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva ceasuri te vei Întâlni cu... reprezentantul Infernului!”... - l-a atenționat, fără să-și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat frumoasa, Învăluindu-l În lumina orbitoare a ochilor, care i se revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe ea și a treia casă... Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet larg, l-a Învăluit pe Gruia Într-o privire părintească... Răscolit de vorbele lui Petrică, a ajuns În spital. Grăbit, a intrat În clinică. După ce și-a pus halatul, a bătut la ușa profesorului. ― Intră - a venit răspunsul... ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]