1,669 matches
-
autohton în raport cu „revoluția” din celelalte arte: „Paralelismul evolutiv al artelor în România pare să se fi rupt definitiv. Am avut în ultimul timp manifestări publice de artă nouă în domeniul picturii, sculpturii, arhitecturii, muzicii, poeziei - numai teatrul persistă la formulele învechite ale maeștrilor francezi dela 1900. Încercările pe diferite scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei. — Doamnă, spuse plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
judecătorii corupți sau coruptibili pe care Îi frecventa, l-ar fi putut ajuta și Își Începu litania despre șansele pe care un tată divorțat le are În ziua de azi pentru a obține custodia copiilor, practic nule, În statul ăsta Învechit și Încuibat În imaginea mamei. Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea asta a noastră se autoexterminează, nu are un viitor, căci fiecare caută o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate să-l păcălească și să-i dea numere de telefon false sau inexistente. La Roma, Antonio se simțea pierdut: nu-i plăcea, era prea mare și prea goală, cu toate piețele acelea În care te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar pe rafturi nu mai era nici o carte, doar un vraf de reviste ce stăteau să cadă, ca turnul din Pisa. Revista din vârf se numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capul ras, În mijlocul pernei. Ochii Întredeschiși și o față absurd de senină, ce nu mai exprimă nici disperare, nici furie, nici ură, nici durere. Nimic. Agentul principal stinge lumina - nu mai suportă să privească imaginea lui Buonocore Întins peste plapuma Învechită și roșie, negru, În costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am și eu copii, dar cum se poate... Și În timp ce sângele se scurge pe mocheta Învechită, un agent Începe să desfășoare banda galbenă pentru sechestrul judiciar și completează formularul pe care Îl va lipi pe ușa de la intrare. LOCUINȚĂ SUB SECHESTRU Sigilii peste cele Întâmplate. Dar cu ce scop? Cui interzic să intre În casa aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
învingători, că este statornică și iubitoare, că va trăi mult și așa mai departe. Apoi a scos un pachet de plăcuțe dreptunghiulare, învelit într-o cârpă verde. Erau cărți de tarot desenate pe hârtie venețiană, lipită pe scândurele subțiri și învechite. În încăpere, flacăra opaițului împodobit cu șerpi încolăciți arunca o lumină argintie peste figurile colorate ale cărților. Apoi Xenopol s-a speriat. - O, nu, domnița mea, a început el, e ceva ce nu știu cum să-ți spun, parcă s-ar petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau sau simulau o stare de transă. Într-un sens literar sau Învechit, transa desemnează o neliniște extrem de vie, o teamă legată de ideea unui pericol iminent. „Prefer să-mi iau lumea-n cap, decât să mai trăiesc asemenea transe” (Émile Zola). Bruno Îi oferi catolicei un pahar de lichior de Charentes. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că oameni destupați la minte, nu ca ăștia de la noi, au intuit din timp calea spre filonul de aur al viitorului. Nu trebuia decât voință, sau cel puțin un dram de receptivitate la nou; dar spune-le asta unor profesori învechiți ca Murnea sau Oprea, care atunci când aud de Univers și orbite se prind de spătarul scaunului. În mare parte, colegii de la facultatea mea erau entuziasmați de acest domeniu, dar era un entuziasm similar cu acela care-i cuprinde pe majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Îl puse la loc. Deschise ușa dulăpiorului de medicamente din spatele oglinzii, deschise o sticlă sau două. În bucătărie, deschise partea de sus a frigiderului supradimensionat. Gheață. Nimic altceva. Jos, câteva mere, o sticlă destupată de vin alb și niște brânză Învechită Într-un ambalaj de plastic. Cuptorul conținea doar trei tigăi goale; mașina de spălat era goală. Stătu cu spatele la suprafața de lucru și se uită Încet de jur Împrejurul Încăperii. Din sertarul de sus de sub polița de lucru scoase un cuțit, apoi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să Înțeleagă cum stăteau lucrurile, să acorde atenție realităților politice? Dacă era așa, Patta credea că meritul i-ar fi revenit pe drept cuvânt lui. Erau niște oameni Încăpățânați, venețienii ăștia, se agățau cu dinții de propriile lor vederi, vederi Învechite. Norocul lor că numirea sa ca vice-questore le adusese o oarecare expunere la lumea largă, mai modernă, la lumea de mâine. Brunetti avea dreptate. Tot ce trebuia să facă era să-l găsească pe individul acela, pe Ruffolo, să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doar sistematic solemnitatea, pentru a constrânge pe G. Călinescu Simion să-i acorde zestrea cerută. Lucrul se putuse deci face repede și într-un "cerc intim". Dar pe dată ce formalitatea civilă fu îndeplinită (aceea religioasă fu respinsă ca prejudecată învechită), Stănică și Olimpia se năpustiră asupra casei căpătate drept dotă și vrură să intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din odaie, făcîndu-le salutări cu mâna, fără să-i mai onoreze cu vorba. - Ascultă, mătușă Agripina, zise Stănică, privind prinodaie, tot nu te mai descotorosești de vechiturile astea?! și începu să examineze odaia. Zugrăvită cu mari flori de un verde-întunecos, învechit, odaia, prea mare, părea goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de câte o scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prioritățile principale în congregația noastră. Există o discrepanță mare între ceea ce face Domnul și ceea ce face instituția în care trăiesc eu. Idealul este extraordinar, unic, însa viața ordinară este distrusă de frică, de protagonism, de egoism, de grabă, de ideile învechite ale surorilor. Viața ne pune în continuu în fața unor situații problematice și înfruntarea lor cere angajare, coerență și constanță. Acest fapt poate diminua starea fericirii, chiar dacă rămâne bucuria creștină care este de durată. Sunt fericit deoarece știu ceea ce vreau și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de ieftină, dacă în momentul în care te pregătești să te amuzi mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate a tehnicilor de propulsie, dezvăluite în demonstrațiile de balet prezentate de trupa lui Diaghilev, față de salturile neajutorate, viermănoase, 267 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mă, tu-mi ascunzi ceva... - Nu. Să moară! 357 Dar celălalt știa că minte si parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine de aur și samur, îi asculta de pe tronurile lor, în învechitele castele, vedea divanul de oameni bătrâni, poporul entuziast și creștin undoind ca valurile mării în curtea Domniei - dar toate erau încă amestecate. {EminescuOpVII 100} Și liniile semnului astrologic se mișcau cumplit ca șerpi de jăratic. Tot mai mare și mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înțelept și șoptitor, la înțelepciunea trecutului, la acele vești din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia când Domni îmbracați în haine de aur și samur ascultau, de pe tronurile lor, în învechitele castele, consiliile divanului de oameni bătrâni - poporul entuziast și creștin undoind ca valurile mărei în curtea Domniei - iară eu în mijlocul acelor capete încoronate de părul alb al înțelepciunei, în mijlocul poporului plin de focul entuziasmului, să fiu inima lor plină de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]