1,459 matches
-
cerul gurii și picură și picură și picură... Eu îi zic. BRUNO (Apucându-se de lustruit uneltele.): Se supără. GRUBI: Și ce dacă s’ supără? Nu s-a putut. BRUNO: Se supără urât. Pendefunda nu-i femeia aia. GRUBI (Obosit, învins.): Dă o țigară! BRUNO: N-am. GRUBI (Scoțând un pachet.): Ia de aici. BRUNO: Las’ că iau de la mine. (GRUBI își scoate ultima țigară din pachet și aruncă pachetul în groapă; își aprinde țigara cu ultimul, băț, de chibrit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărâme. GRUBI (Meditativ.): De ce n-avem noi noroc? Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mișcă un deget.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământat.): Vreau biletul! Chiar acum! Te rog să-mi dai biletul! (Se caută prin buzunare.) Cât costă un bilet? Am dreptul să cumpăr un bilet... CASIERUL (Enervat.): Biletul! Biletul! Una, două... biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) Pe aici nu trece... nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai spus? CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus! (Încruntat și plictisit.) Pe aici nu trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nu trece nici un tren?! CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Wintris, la nervii mei? Ochiul vișiniu de la interfon clipi de câteva ori. Goncea apăsă pe butonaș. Se-auzi, gâjâită, vocea sergentului. - Să trăiți. S-a ’ntors tov. inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă mai văd cu ea, că mă duc și eu câteodată p-acolo, la bordeleze. Singura chestie e că Mantinela mă bagă la tariful minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă citește Tomnea ăsta listele cu ăia de cere bani... Are contabili, casieri, magazioneri care face treaba. El doar deschide teșchereaua! Pancratz nu-l mai urmărea. Își continuă gândul. - Tata tot intendent în diplomație a fost. Dacă-ți spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în pat?! Femeia aceea de abur, lipită de ușă, îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de ocrotire... Am impresia că dacă aș pleca, ar fi ca și cum m-aș îngropa de vie, ca și cum aș dispărea pentru totdeauna de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șampanie. Și-atunci de ce faci chestia asta? Asta să-mi spui tu mie, a zis Alice posomorâtă. — Aș prefera să mai beau ceva. Au descoperit că acum șampania curgea în valuri, la liber. Se părea că unchiul Tommy se recunoscuse învins și plecase acasă. Jake a luat o sticlă de la bar și a condus-o pe Alice afară. A dus-o la ceva distanță de mulțime și de corturi, către un pâlc de copaci ale căror crengi coborau jos, înspre pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sedusă atât în librărie, cât și în supermarket. Dar, imediat cum plecase, își amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite cum îi înapoiase portofelul în supermarket și emoționanta disperare cu care o invitase la o cafea. Nu se întâlnea cu el. Cu toate că promisese, iar ea se ținea întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o nevastă și trei copii. Ce să zic, e cam Înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui În altul, nu se stinge, ci se Întețește. De ce să ne Șaman 135 declarăm Învinși de la bun Început și să ne lăsĂm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai În nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și o înfipsese cu un capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe grătarul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit pe scaun. Georgeta și generalul conduse pe Felix pe strada pustie, ținîndu-l fiecare de un braț și silindu-se, într-un chip care în altă împrejurare ar fi fost comic, să-l învioreze. Generalul părea afectat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfoară roșie, în chip de caiet, și cu un titlu care-l izbi, cu toată graba lui, întrucît găsise acolo numele său. Scoase caietul și citi pe copertă aceste rînduri: Cont de cheltuieli ce-am făcut pentru minorul Felix Sima. Învins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin și întoarse paginile, oprindu-se la cea din urmă, și văzu această socoteală. Pagina era împărțită în două printr-o linie cu creion roșu, ca filele de registre, și printr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori și mările deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor și stelele nu mai cad în mări și mările nu se mai reped spre stele. Doar sufletul îți mai înalță agonia spre întinderi învinse și spre leacurile morții. În ultima etapă a spaimei, îți vine să-ți ceri scuze de la trecători, de la arbori, de la case, de la ape și de la tot ce a murit și n-a murit. Cea din urmă despărțire, cel din urmă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de mandarini va rămîne veșnic un popor minor". Cum adică? Și Comuna din Paris, cu insolenta ei pretenție de a schimba lumea, cu proclamarea vremurile viitoare ce cîntă clipa în care Franța va fi îngenunchiată, teritoriul ei amputat iar armata învinsă?! Comuna întruchipează suficient de bine legătura ce unește înfrîngerea și ridicarea maselor, prăbușirea puterii Statului și rebeliunea cetățenilor. Intelectualii au vibrat la unison cu burghezia doar nu erau fiii ei? dinaintea umilirii națiunii. În același timp, și-au înălțat glasul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aduce succesele sale la femei"203. (Și aici întîlnim, în locul rațiunii, asimilația: Robespierre seduce femeile, deci seduce mulțimile, care sînt femei!) Dar ceea ce provoacă admirația sa necondiționată este întoarcerea lui Napoleon din insula Elba. Iată că un om izolat și învins, lipsit de aliați și de mijloace, debarcă însoțit doar de o mînă de supuși fideli într-o țară în care pacea fusese restaurată și al cărui rege își asigurase deja sprijinul unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe cîmpurile de bătălie pe care le părăsea victorios. Dacă la 20 ianuarie 1800 mesagerul sosit la Paris de la Marengo ar fi anunțat că Napoleon a fost înfrînt iar armata franceză în derută, toți ar fi apreciat că un general învins nu poate rămîne prim-consul și ar fi decis pe loc înlocuirea lui. Mai recent, insuccesul relativ al referendumului organizat după revolta studenților din mai 1968 l-a obligat moral pe generalul de Gaulle la o retragere prematură. Neputîndu-se sprijini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
308. Șansele unei astfel de evoluții sînt, evident, minime. În locul alianței dintre opinie și rațiune, avem de-a face cu o rivalitate care crește, devenind tot mai vizibilă. Extrapolînd, ne-am putea închipui o epocă în care tradiția, năruită și învinsă, și rațiunea științifică amenințată și împuținată nu vor fi decît anexe ale opiniei. Atunci o clasă de oameni politicieni-ziariști, filosofi-ziariști, oameni de știință-ziariști vor dubla și vor înlocui, în ochii publicului, clasa oamenilor politici, a filosofilor, a savanților și vor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naționale ale Statelor Unite. Când Statele Unite au devenit principala putere din lume, și-au recunoscut această responsabilitate. Vorbele și faptele președintelui Franklin Roosevelt arată o preocupare sinceră pentru viitorul umanității. După al doilea război mondial, America a fost generoasă cu inamicii învinși, imaginând o lume mai bună în care ororile războiului să nu se repete. Visul președintelui Roosevelt nu s-a realizat, dar a inspirat respect. America era prea prosperă și avea prea mult succes pentru a fi iubită, dar reușea să
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
păstra într-un spațiu dinamic, schimbător, plin de asimetrii ale dezvoltării și de interese contrare, de goana după profit, de concurență etc., poate fi, uneori, un exercițiu de supraviețuire care cunoaște, deopotrivă câștigători (Polonia, de pildă din apropierea României), dar și învinși. În ultimul caz, este edificator clasamentul statelor eșuate<footnote O’Reily, F., Tomasevic, G. (2012), „Cele mai fragile state - clasament 2012”, în Foreign Policy România, iulie august, pp. 48-49. footnote> , al căror număr face ca noțiunea de dezvoltare durabilă să
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
treaba asta ! — Nu-i numai ea. Au fost și alți ochi care au văzut și care au înțeles mai mult decât crezi. Iar tu, în continuare, nu pricepi. Noi nu vrem să învingem lumea, vrem s-o stăpânim. O lume învinsă e instabilă, vrea să se revolte, apar mereu căpetenii, chiar dacă acum privesc de departe. Asta n-a înțeles Zevedei și nici alții ca el. Asta ar fi trebuit să înțelegi, dacă ai fi fost cu adevărat fiul tatălui tău, pentru că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu poți să comanzi, ca la ospătărie. Întâi visezi și după aceea vedem ce înseamnă, nu invers. Nu poți visa la comandă, ca atunci când te duci la cinema să vezi un anumit film. Nu putem umbla cu șmecherii... Femeia încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi și drept și nedrept. Ne aflăm deci cu acest răspuns al lui Cephalos în sfera opiniei, în niciun caz a cunoașterii întemeiate. Și Socrate, învingător asupra modului familial ori juridic de a vedea dreptatea, avansează în demersul lui problematizant. Învins, Cephalos cedează locul de interlocutor al lui Socrate lui Polemarchos care este și el provocat să construiască un răspuns la aceeași întrebare. Și acesta face parte tot dintre cei foarte bogați și nu găsește nimic mai potrivit decăt că drept
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
împotriva lui Lessassi, care este pivotul ei. Acest conflict, care se desfășura înainte între doi indivizi, este mutat în cadrul unei realizări materiale. În doi ani, Okendza dezmembrează plantația colectivă; nu vor mai exista decât plantații individuale. Nevoind să se lase învins, Lessassi își deschide cu ajutorul sătenilor o plantație individuală. Calitatea de fost milițian îl ajută considerabil pe Okendza în acțiunea lui: el mai beneficiază întru câtva de puterea suprastructurii, fiind în plus direct încurajat de liderul politic din nord, Opangault, care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]