2,867 matches
-
de care este pîrît. 17. Ei au venit deci aici; și, fără întîrziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18. Pîrîșii, cînd s-au înfățișat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19. Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit, și despre care Pavel spunea că este viu. 20. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Securitatea - omniprezentă printre participanți - consemnează orice gest potrivnic al organizatorilor și în momentul când a avut toate probele incriminante, a trecut la arestarea celor vinovați. Autoarea și Aurel Covaci sunt deja arestați încă de la 14 martie 1957. Lotul întreg este învinuit de uneltire împotriva orânduirii comuniste, că a simpatizat pentru contrarevoluția ungară și calomnierea armatei sovietice. La 6 martie 1958 este arestat și Alexandru Zub în timp ce călătorea la București, chemat printr-un telefon suspect din partea Uniunii Scriitorilor. Autoarea este transportată sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în timp, însă destul de luminos, parcă mult mai plin de viață și de speranțe, decât timpurile acestea pe care le trăim noi în ziua de azi. Chiar dacă vreun oarecare nenorocit, ce face de obicei parte din generația pampers, m-ar învinui la un moment dat că aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era. ― Altceva? am Întrebat plină de nervi. ― Doar câteva răni superficiale pe față. Nimic grav. Desigur. ― Vreau o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În gând. Doctorul a venit imediat. I-aș
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dar nu prea pot să-mi revin azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din nou. ― Oh, haide Alisia! Asta e cam melodramatic, chiar și pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum. ― Termină! am țipat, conștientă Însă că avea dreptate. Chiar nu-mi place propoziția asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o fac mai devreme, dar ultimul lucru la care mi-a stat gândul În Franța a fost să-mi verific mail-ul. ― Înțeleg. Damian mă apucă strâns de mână. ― Și eu am Înțeles multe lucruri. Îmi pare rău că te-am Învinuit pentru sărutul acela. Și Îmi pare rău că m-am purtat așa. Am venit În seara asta să te văd pentru că știam că e ultima mea șansă să-ți spun asta. N-am reușit să rostesc niciun cuvânt. El Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
e un dar, băiatule. Replica naturii cerefuză artificiul. Auzi tot timpul, în jur: dacă. Dacă s-ar putea, aș face. Dacă aș spune, dacă aș fi îndrăznit. Când o să scăpăm din carantina asta, toți o să se revendice victime. O să-i învinuiască doar pe alții și o să-i denunțe, ca și acum. Și o să lupte pentru noile scaune, noile galoane. Și o să mintă, ca și acum. O să mintă, copilule! În libertate, o să mintă, ca și în captivitate. Pe când Emilia, ea a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi judecă pe cei celebri și bogați prin prisma a ce citesc despre ei în presă. Aștept să continue. Sunt intrigată, dar și puțin speriată. Amy e cumva sora ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și m-am gândit automat că sunt superficiale sau afurisite... Doamne, nu mai ajunge odată la subiect!? Dar apoi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu l-am văzut. Și nici nu vreau. Oricum, pentru mine piloții arată toți la fel. Și de ce ar trebui să-mi pese cine pilotează avionul? Singurul bărbat pe care îl găsesc atrăgător acum e Adam Kirrane. Dar nu o învinuiesc pe Lydia că e entuziasmată. E tânără și nouă și de-asta e așa naivă în privința piloților. Va învăța ea totuși, îmi spun. O, Doamne, da, cred că o să se învețe. Deodată îmi aduc aminte că am o scrisoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă. — Dacă Înțeleg bine situația, acela era momentul când trebuia să vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton sever: Ar fi trebuit să le cereți la toți să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în serviciul Rusiei”, fusese retipărită, literă cu literă, în ziarul Frankfurter Zeitung și răspândită, de curând, în tot imperiul și nu numai. Mai nou, diplomații turci îl acuzau și pentru „formula de compromis” a tratatului de pace de la București. Îl învinuiau că își depășise rolul de intermediar și jefuise imperiul ca un hoț, la fel ca în trecut. Mai ales Halet, dușmanul său declarat, mersese cu acuzațiile lui vehemente până în fața sultanului. Din fericire, acesta nu semnase încă nici un firman. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
politicii de industrializare a țării. Pe deplin satisfăcuți, bătrânii lorzi tocmai își scuturau perucile unii spre alții într-un consens însuflețitor, când se treziră sub dușul unei păreri contrare. O voce singulară, dar deosebit de clară lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți, semeni șomeri, bieți oameni privați de sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe noi ne-ar elibera, ca să zic așa, pe ei i-ar pune acolo unde le e locul: în celulă cu infractorii de drept comun, criminalii cu milioane de vieți pe sufletul lor, artizani ai genocidului de care l-au învinuit pe Ceaușescu, și totuși nu ne vom lăsa până nu vom spune adevărul. Același, pentru dumneavoastră, R.O. 26. Încă o încerca și o împovăra Dumnezeul acela milostiv și iertător, și iubitor despre care-i povestise preotul la spovedanie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebuiască să lucreze ore Întregi la sală, În fiecare zi, așa cum erau siliți cei mai puțin dotați de la natură; iar atitudinea sa prietenoasă Îi cucerea pe majoritatea celor ce ar fi putut fi geloși pe el. Nici măcar nu-l puteai Învinui pentru promiscuitatea În care trăia, pentru că nu căuta să ascundă nimic, oferindu-ți doar alternativa de a-l lua așa cum era sau de a nu-l accepta, căci nu avea să se schimbe. O admira sincer pe Linda pentru energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să consideri planurile Lindei În legătură cu sala drept motiv de crimă, nu se putea nega faptul că Jeff părea a fi persoana care nutrea cele mai ostile sentimente. Mi-i imaginam fără nici un efort prinși Într-o ceartă violentă; Linda Îl Învinuise cu siguranță pentru că făcuse tot posibilul să-i pună bețe În roate și nu mă Îndoiam că resentimentele ei erau de ajuns de puternice ca să o determine să-i dea câteva lovituri urâte sub centură. Jeff ar fi fost simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fata aia. Trebuie să-mi amintesc mereu că ea n-ar fi mișcat un deget ca să te ajute. Derek părea stânjenit. — N-avem de unde ști cu siguranță, spuse el. Poate că aștepta să vadă ce se va Întâmpla. N-o Învinuiesc pentru asta. — Sam? Tu ce crezi? mă Întrebă Lou direct. Mi-am plecat ochii și n-am răspuns. — M-am purtat foarte rău cu ea, continuă Derek, rușinat. Înțeleg de ce era furioasă pe mine. Și pe Linda. M-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu cicatrice se apropie, cu un aer aparent supus, Abu Taher strecoară la urechea lui Omar: Dacă nu ți-a devenit prieten, măcar nu va mai putea să te Învinuiască În public. Cu voce tare, continuă: — Pot oare să sper că, În ciuda a tot ce a Îndurat, khwaje Omar nu va păstra o amintire prea neplăcută Samarkandului? Ceea ce s-a Întâmplat aseară, răspunde Khayyam, este deja trecut pentru mine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-o Învinuiască. Cel mai mare dintre fiii ei fusese ales de Malik Șah drept moștenitor, participa la toate călătoriile, la toate ceremoniile. Tatăl era atât de mândru de el Încât Îl arăta peste tot, Îi prezenta provinciile una câte una, Îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca un copil care își strică jucăria care îi place cel mai mult, pentru ca nimeni altcineva să nu i-o ia, însă eu nu sunt jucăria nimănui, aproape că îmi vine să îi urlu în față, cum îndrăznești să mă învinuiești de așa ceva, dar vocea mea nu se aude, uită-te la tine, strigi ofensată la tine însăți, iar el nici măcar nu te vede, tocmai aceasta este problema acum, restul este o nimica toată, mă stăpânesc din nou, mă prăbușesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu uita că tu ești acela care vrea să se culce cu mine tot timpul, un strigăt indignat pornește din gâtul meu, strigătul înspăimântat al unui animal vânat, cum îndrăznești să mă învinuiești pe mine? El mă oprește printr-un gest, m-am săturat să tot aud că eu sunt acela care vrea, îmi spune cu buzele strânse, tu ești aceea care mă face să vreau, dacă nu te-aș fi avut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica aceea frumoasă cu limbă de diavol. Îmi imaginez că a ajuns acasă plângând, că a refuzat să spună imediat ce s-a întâmplat pentru că i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se îmbăta, dar în seara aceasta atacurile lui erau îndreptate spre Hatsumi, nu spre mine, ceea ce mă făcea să mă simt și mai prost. — Spune-mi și mie, insistă Hatsumi. Sun\ interesant. Eram beți, am spus. — Stai liniștit, nu te învinuiesc cu nimic. Vreau doar să-mi spui ce s-a întâmplat. — Ne-am dus să bem într-un bar din Shibuya și am intrat în vorbă cu două studente de la nu știu ce colegiu. Erau și ele cam amețite, așa că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
caz! Explicați-i singur! Ce fel de bărbat sunteți? E treaba dumneavoastră, așa că descurcați-vă! Văzând că nu-mi acordă nici o șansă, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Îmi dădeam foarte bine seama că nu o puteam învinui pe Midori pentru că s-a supărat, dar pur și simplu am uitat de ea... fiind prea ocupat cu mutatul, aranjatul, cumpărăturile și apoi cu munca de zugrav, pentru a face rost de bani. Nici măcar la Naoko n-am avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că asta n-are cum să fie adevărat, pentru că ea nu-i văzuse, așa cum Îi văzuse el, În crîngurile de măslini de la Jarama, În soarele arzător de la Quijorna, printre case distruse, În zăpada de la Teruel. Dar știa că ea-l Învinuiește că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și râs bietul Ionel și a adăugat că e mai bine pentru dânsul că se află acuma departe de Amara, fiindcă de-ar fi fost acasă și s-ar fi întîmplat ceva în sat, numai pe dânsul I-ar fi învinuit boierii de toate. Florica povestea și plângea, iar bătrânii își frângeau mâinile, ascultând. ― Apoi lasă, că nici noi n-om mai răbda mult și le-om da lor ce li se cuvine! mormăi Nicolae Dragoș deodată, cu o ură care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]