782 matches
-
și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané“, care avea să ajute frumoasă ambarcațiune pe care o construiau să străbată oceanul, evitând în același timp toate pericolele. Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe dedesubt. Dacă eu îmi conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vetre proprii în bucătăriile naționale, unde preparatul a ieșit crud și ars. Franțuzită de două veacuri, politica europeană însuflețește pe naivii dispuși să ajungă martiri pentru a propulsa în fruntea popoarelor tot felul de pragmatici care au pescuit în apele învolburate. În felul acesta democrația noastră a devenit alta decît cea elină. Adevăratul spirit democratic s-a epuizat încă din antichitate. Chipul democrației în vremurile noastre este demagogia. Dintotdeauna Dumnezeu a fost un instrument: în viața industrială El se numește politicianism
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
preluat noul film german din America învingătoare. În America a fost dintotdeauna posibil să încalci o graniță, de exemplu în Texas, unde există granițe între pășuni. Oftând din rărunchi ca aisbergurile, concernele se unesc în uniuni de concerne. Apa țâșnește învolburată. Divorțul devine și el o temă de discuție, fiindcă partenerii au în sfârșit destul timp ca să se despartă; tema acumulării de capital dispare, pentru că nu trebuie să se observe imediat. Hans - care‑i obișnuit de la serviciu să sară mereu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o, plecarea în străinătate, atât de tentantă și totodată o portiță de scăpare, i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de tot. - E acolo o apă Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii pe ea, ne scoate În cel mult două zile la Marea cea mare. - Marea cea mare? - Așa spun bătrânele că-i zice, dar nici ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit de apa aceea care curge Învolburat și nu știu să ajung la ea decât așa cum ne-a fost lăsat de bătrâne. Numai că Vinas, nenorocita, se duce tot Într-acolo, pe drumul pe care Îl știu și eu, și-i cară după ea și pe uriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puse la cale Între oameni. Fie el chiar Moru cel ce le-a pus la cale! Of, of, nici măcar clipa aceea nu-mi făcea cu adevărat bine. Nu-mi ieșea din minte lucrul acela alcătuit de Enkim pe marginea apei Învolburate, fără să spună nimic, profitând de chinul meu și al Runei de a târî de un bulumac cu care să-l scăpăm și pe el de urmăritori. Oare chiar avea nevoie să scape de ei? Sau făcătura lui era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am străbătut Împreună bulevardele largi și zbuciumate ale nopții, oare n-am traversat singuri mările Învolburate, n-am descoperit tărîmuri necunoscute și nu ne-am Întors să ne plimbăm iarăși pe continentul nopții și să ascultăm tăcerea pămîntului? Oare n-am fost viteaz Învingător atîta timp cît am fost cu tine, prietena mea, n-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
două categorii, cărți bune la dreapta și cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
-i dea importanță. Altceva i se pare cu adevărat demn de analizat. Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și pierde identitatea într-un râu învolburat. „Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la starea primară a firului de apă, supus legii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă va porni să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ și să se reverse pe câmpie, pentru a deveni un râu învolburat. Antonius ridică o mână, cerându-le să tacă. Credeți că sunteți puțini? Totuși, acum putem conta pe șase legiuni: trei din Maesia, două din Pannonia și una din Dalmatia. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Nu suntem oare îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
numai prin bani va fi totdeauna sărac și că înțeleptul sărac e mai bogat decât bogatul dement.” în Râurile spune că ele au soarta lor ca și copacii, ca și oamenii, ca munții și pădurile, că sunt uneori iuți și învolburate ca și firele omenești. De râuri se leagă viața noastră urzită în freamătul codrului și că râurile sunt sângele pământului și căile noastre cele dintâi. în Pe drumurile lumii afirmă: să nu lingi blide străine și să nu te târăști
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi trebuit să insist să păstrăm cărăușii aproape. Îi spun lui Tung Chih să se țină de mine când deschid ușa. Muntele începe să-și arate forma în lumina de dinaintea ivirii zorilor. Foșnetul vântului printre pini seamănă cu un val învolburat. Toți patru străbatem holul și trecem pe lângă o poartă arcuită. Urmăm o cărare abia vizibilă. Asta ar trebui să ne ducă la poalele muntelui, zic eu, deși nu sunt sigură. Nu ajungem prea departe, și auzim zgomote de urmărire. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Iar cultura media, universală acum, aliniată divertismentului planetar nu pare dispusă a fortifica tocmai conștiința planetară. Mai mult, în lumea high-tech intruziunile (economice și culturale) devin inevitabile, chiar dacă "poeții globalismului" (v. A. Toffler) deplîng atentatul la suveranitate. Dar, ciudat, culturile "învolburate" ale unor societăți în eterogenizare galopîndă, dezvoltînd economii pe bază cerebrală și insinuînd ideologii consumeriste îmbrățișează marketing-ul "pe particule", segmentînd piața. Profețiile lui A. Toffler anunță demodarea producției de masă, implicit de-masificarea mass-media. Fiecare individ, beneficiar al unei experiențe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
De câte ori se întrebase, după ce citise operele lui Tasso 43, cel rol ar fi trebuit să aibă poetul. Autorul din Sovrento fusese pe-aproape, dar nebunia lui nu-i îngăduise să dea o judecată limpede și echilibrată; izbucnise un torent poetic învolburat și deplin, care însă te uluia în plan teoretic. "În Poetica mea voi clarifica rolul poeziei și mai ales voi sublinia ce trebuie să facă ea pentru a se bucura de privilegiile lumii și a nu rămâne a șaptea roată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]