959 matches
-
a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit? Ce poate fi deopotrivă cu a fi necăjit pentru buna cinstire, a primi mii de mângâieri de la Dumnezeu, a scăpa de atâtea păcate, a te învrednici de Duhul Sfânt, de sfințenie și dreptate, și de nimeni a nu te teme și înfricoșa, ba încă a te arăta mai strălucit decât toți în însuși faptul că te primejduiești?!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
avântă să alerge cu atâta râvnă ca să sărute pulberea de pe mormânt și să primească binecuvântarea de aici, cum nu-Ți vei înălța mintea și nu vei râvni să arăți același zel cu al mucenicului, încât și tu însuți să fii învrednicit de aceleași răsplătiri? Ia gândește te, dacă se bucură aici de atâta cinste din partea noastră, a celor împreună robi cu ei, de câtă îndrăzneală se vor bucura din partea Stăpânului în Ziua cea înfricoșată, când vor lumina mai strălucitor decât razele
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
armelor îi îndeamnă să facă și ei aceleași fapte de vitejie. Noi, însă, cum să nu ne umplem de râvnă, oricât de fricoși am fi, când vedem nu armele însângerate ale unui războinic, ci trupul sfântului, trupul care a fost învrednicit să se acopere de sânge pentru mărturisirea credinței în Hristos? Vederea trupului lui cade ca un foc în sufletul nostru și ne îndeamnă la aceeași luptă. De aceea ne-a lăsat nouă Dumnezeu trupurile sfinților până la vremea Învierii, ca să avem
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Despre milostenie..., p. 301) Nu numai moartea mucenicească face pe mucenic, ci și gândul și voința „Fericește, deci, cu toată inima pe cel care a suferit mucenicia, ca să fii și tu, prin voință, mucenic și să pleci din această lume, învrednicit de aceleași răsplăți ca și mucenicii, fără prigoană, fără foc și fără biciuri”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, I, în PSB, vol. 17, p. 534) „Nu numai moartea mucenicească face pe mucenic, ci și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Liviu Dănceanu Din fericire, pântecele omului nu are fereastră ca să vezi ce a mâncat. Nici mintea-i nu e prevăzută cu hublouri ca să știi ce gândește. Altminteri, ne învrednicim să ținem diete care de care mai punitive ori, dimpotrivă, mai simandicoase, răsfățând astfel zicala conform căreia "omul trăiește cu ce bagă în gură". Iar uneori și cu ce bagă în cap, ca o trestie gânditoare ce din când în
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
și faptele ei sunt pilde vii de urmat, căci și ea cu multă postire și-a înfrânat trupul, iar mintea și-a înălțat-o la Dumnezeu, lăsându-ne nouă, izvor de bunătăți, sfântul ei trup. Urmând faptelor ei, ne vom învrednici și noi a auzi cuvintele mântuitoare ale lui Hristos: „Iartă-se ție păcatele tale! Credința ta te-a mântuit! Mergi în pace! Când omul va realiza acestea, el va putea să fie sigur că și-a câștigat sufletul. Și astăzi
Agenda2005-41-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284311_a_285640]
-
Satana. 16. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve. 17. Prezbiterii care cîrmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura, pe care o dau altora. 18. Căci Scriptura zice: "Să nu legi gura boului cînd treieră bucate", și: "Vrednic este lucrătorul de plata lui." 19. Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
și mai bine când, vei fi și tu în rând cu noi. Acum, rămâi cu bine! Mergi sănătos și aveți grijă când vă întoarceți. Las’ pe noi!... Drumul până la târg nu a mai fost o povară, pentru că s-au mai învrednicit și alții care să-l calce. La capătul drumului îi aștepta Aizic, cu vorba lui lungă și în doi peri. Iaca că o venit și gospodarii mei! Bine ați venit! Până o să vă trageți sufletul, spuneți-mi ce face Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ora profundelor acorduri - aforism enunțat de Hipocrate care, în limba lui Ovidiu - înseamnă arta e lungă, viața e scurtă. Dar ce trebuie să înțelegem noi, muritorii, din această înțeleaptă cugetare? Că omul, în scurtimea existenței sale pământene, trebuie să se învrednicească și să se grăbească dacă vrea să realizeze cât mai multe din cele ce îi sunt hărăzite a le înfăptui. Și Vasile Fetescu, născut la 23 decembrie 1929 pe plaiuri botoșănene, într-o familie numeroasă, din părinții Mihai și Soltana
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și gândi că are și fagotul drepturile lui, mai ales că, judecând după comportament, probabil că ajunsese la vârsta aceea căreia îi șade bine cu ieșiri din fire din partea puberului și ieșiri din pepeni din partea maturului. Înțelepciunea cu care se învrednicise proaspăta autoare de romane dădu roade. Fagotul se întoarse într-o dimineață jerpelit ca vai de el și declarând că îl macină un sentiment de concupiscență impetuoasă țfagotul mai avea uneori porniri de a se exprima mai pretențios decât era
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu numai că avansează versiunea fericirii sale, dar mai și mulțumește cerului (după ce a făcut ani grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
satului, la circa două sute pași de clădirea în care se instalase Balamber cu servitorii săi. Intrând, își încrucișă drumul cu două femei ce ieșeau ducând fiecare câte o grămadă de tigăi goale. Nu le cunoștea și nici ele nu-l învredniciră cu mai mult de o privire fugară. Fiecare deschizătură din peretele localului fusese bătută în scânduri, în afară de cele plasate ceva mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cunoscută auzise că vreau să mă însor și, ca de obicei în împrejurări de acestea, unii erau pentru, alții împotrivă. Ca întotdeauna, nu am făcut decât ceea ce am crezut eu că e bine. Nici până azi, 1962, nu m-am învrednicit să caut, la Academie, să citesc ce a scris presa din octombrie 1920 despre a doua manifestare a mea în București.6 Iarna din 1920-1921 a fost foarte geroasă, noi am plecat din București la 13 decembrie pe un ger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege... 20 Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțeîege. - Sst! Tăcere, vine Vodă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". I [BOIER] De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege. UN PAJ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai este. Bradul care împodobea camera este strâns și aruncat într-un colț, doar Hrușcă îi dă mai departe, cu glasul lui trist de om care știe că astăzi s-a născut Hristos pentru ca mâine să moară pentru a ne învrednici cu singura putere pe care o avem, aceea de a ne asuma destinele și de a pricepe doar când este prea târziu că am greșit ca niște proști. Am tot stat la televizor zilele astea și am văzut tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe cap. Îs ca râia. Trebuie să vorbim amândoi aceeași limbă... Către seară, Petrache - uitându-se pe sub sprâncene - a aruncat nada: Ne-o apucat noaptea vorbind și tu nu te-ai învrednicit să aduci măcar o oală cu vin. Așa... pentru stuchit la torcătoare... Parcă atâta ar fi așteptat Costăchel... În câteva clipe a adus o oală cu vin și două ulcele... Au ciocnit și au băut până la fund. Cu ciudă parcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzut că poruncești să se ridice cârja, când ai luat-o ca să mi-o dai mi-a fost teamă că o să-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite, pentru frumoasa cântare ce ai orânduit-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuneai că stai de vorbă cu Iisus Hristos? Cu Dumnezeu nu vorbești niciodată?” N-o să-i uit niciodată răspunsul: „Cu Iisus Hristos, că a fost om. Cu Dumnezeu nu sunt vrednic să vorbesc. Doar Iov. Pe mine nu m-a învrednicit cu atâta nenorocire ca să pot vorbi cu El. Doar pe Iov.” Căușul se desfăcu, pumnul Maricăi și el. Un timp tăcură. Îmi place de Paște să fie pomii înfloriți, spuse el. — Au umplut copiii pădurea după brânduși și viorele, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecă doar capul. — Nimic nu e mai de preț pentru sufletul nostru decât împlinirea dorințelor suveranului nostru, iar de data aceasta dorința înaltului padișah este mireasmă de preț și sunet bineplăcut urechilor noastre, căci arată părerea de care ne-am învrednicit să ne bucurăm, dar, înălțimea ta, noi suntem prin voința sultanului și a divanului țării domn al Valahiei și asta ne face sluga celor ce ne-au ales. Se cuvine dar înainte de a răspunde noi dorinței împăratului să aflăm și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați de față, să ziceți cu un glas și cu inimă, toți deodată, Dumnezeu să o ierte și să o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească și ea și noi toți (când va fi voia lui Dumnezeu) să ne veselim împreună întru împărăția cerului unde este viață fără de moarte și mărirea nedescoperită și bucurie stătătoare și veșnică. Amin.” Se mai auzeau suspine timide din când în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă cel tăiat, fiul lui Dan cel netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca asta, se îngrozi el la un gând. Cum adică, atât de osândit să fiu încât să mi se dăruiască viața după ce mi-am văzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]