16,273 matches
-
le-a dăriut Vasililor, cu urarea: să dea cel de sus, și viața voastră, dragii tatii, să vă bucurați, cât veți trăi, de bunătățile pe care le veți obține de pe aceste unghii de teren. și anii iar au trecut. Din șantiere s-a ales praful și pulberea. Băieții, inclusiv tatăl, s-au retras la apartamentele lor, din orașul de pe cursul Iravei. Au urmat timpuri grele. și-au să urmeze și mai grele. Vasile cel Mare, mai gospodăros din fire, de câte ori poposea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
clasic. În fine, straturile acestei tarte autobiografico/teatrale ne duc, la distanță de cîteva rînduri, dintr-un sătuc din Basarabia (unde s-a născut actorul), la Paris (unde și-a petrecut ultimii ani de viață) ; de la Teatrul Municipal, pe un șantier de reeducare; de pe băncile Institutului de teatru, la Securitate etc. E o carte În care disponibilitatea autorului pentru paranteze & propoziții intercalate cere o atenție mereu trează. L-am cunoscut, vag, pe Furdui : fie de pe scenă ( cred că am văzut douăzeci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca în același vas în care-și spăla și chiloții. Așa că mai subțire și cu Europa asta!" "Stai, dom'ne, că aia era mai dân sud, mai dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io, c-așa-s toate tipele azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte ochiu', nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da' toate muierile dă azi, cu o facultate la bază, au numa' harfe în creieri, dă te ia groaza. O femeie cumsăcade, da' mișto, nu mai vezi azi. O bunăciune care să le aibă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se transformase radical odată cu trecerea marelui hotar. După o existență Închinată adâncurilor psihicului uman, nemaigăsind mare lucru de scormonit și de aflat, ca Într-un șantier arheologic din care toate cioburile și statuetele dispăruseră, acum se concentra exclusiv asupra fizicului. Mergea de două ori pe zi la sala de forță și deja trăgea peste un chintal la cântar, având bicepși de dimensiunile Alpilor și capul cât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de zaț, automobile care umpleți cu carcasele voastre ruginite cimitirele de mașini din lumea Întreagă, eroi nevăzuți numiți tranzistoare, diode, alternatoare sau jicloare, frați care trudiți pe Întinsele câmpii, batoze, semănătoare, combine, săpătoare, tractoare, pluguri mecanice, sau care asudați pe șantiere, buldozere, excavatoare, betoniere, basculante, utilaje de compactare, de forat, de tunelare, ori În birouri și locuințe, föhnuri, copiatoare, cuptoare, frigidere sau congelatoare, Într-un cuvânt, voi toate cele care n-ați cunoscut nicicând intenția perversă a minții omenești sau umbletul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vaslui și s a Înscris la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (transferat ulterior la Ploiești, sub denumirea Institutul de Petrol și Gaze) pe care l-a terminat În 1976. A lucrat ca inginer petrolist pe mai multe șantiere din zona Moinești, pînă În 1980, cînd a devenit profesor la liceul „George Bacovia“ din Bacău, unde a predat obiectele tehnice. După căderea regimului comunist, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herăstrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se va vedea. Pe vremea aceea lucram la Societatea Petrolului și făceam zilnic naveta cu automobilul Între două orașe aflate la cincizeci de kilometri distanță unul de altul. Mă trezeam la ora cinci dimineața, pentru a ajunge Înainte de șapte la șantierul de care răspundeam. Divorțasem de cîțiva ani și, inclusiv din acest motiv, opream adesea mașina ca să iau pasageri ocazionali, În special tinere profesoare care făceau și ele naveta În satele din preajma reședinței de județ. Un bărbat divorțat pare o pradă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi cărat acolo o cărămidă. — Soția dumneavoastră? V-ați certat? — Nu, nu... - cel puțin la una din Întrebările lui răspunsesem sincer. Doamna aceea a fost amanta mea, am adăugat. După care mașina a demarat, cum se spune, În trombă. La șantier mă aștepta fostul meu coleg de liceu, Bazil, desigur, ca să-l Împrumut cu bani. Fiindcă Bazil era profesor de literatură și avea un salariu prea mic față de ceea ce pretindea el de la viață. Sau viceversa. Cu mulți ani În urmă, la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai ales atunci cînd se vedea nevoit să-mi ceară bani. Ca acum. Deoarece considera că am primit de la viață mai mult decît aș fi meritat. Supărat că trebuise să mă aștepte aproape o oră printre mormanele de moloz de pe șantier, Îmi ceru cu binecunoscutul său sarcasm (pe un ton ce s-ar fi vrut ironic, pentru a disimula umilința) un milion de lei. L-am lăsat să aștepte puțin Într-o baracă, pentru că trebuia să rezolv cu șeful de echipă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ia dă le Încoace! Nu pretind că am știut din prima clipă despre ce e vorba, dar a fost de-ajuns să citesc cîteva rînduri, ca să-mi dau seama. Firește, lui Bazil i-am spus că sunt niște documente de șantier. S-a uitat neîncrezător la mine, fiindcă „documentele“ miroseau a urină și a mucegai, dar nu a comentat nimic. Aștepta banii - și În cele din urmă i-a primit, deplin conștient de faptul că Îi merită și ferm hotărît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mass-media - În care eu personal nu credeam. După acea discuție, Pablo nu a mai trecut pe la mine timp de cîteva săptămîni. Am presupus că se lămurise. De altfel, În perioada care a urmat, am avut foarte mult de lucru pe șantier, apăruseră și unele probleme tehnice, constructorii erau nemulțumiți fiindcă Îi pusesem să refacă niște lucrări, șefii mei așijderea - chestiuni profesionale, nu insist. Mă Întorceam, Într-o seară, din oraș, Împreună cu noua mea prietenă. S-a Întîmplat să constat, chiar În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de miezul nopții, Începuse să-mi fie somn și mă gîndeam cu neplăcere cît de incomod va fi să petrec chircit În fotoliu orele rămase pînă dimineață. Bine măcar că a doua zi era duminică și nu trebuia să merg pe șantier. Nu mai știu precis dacă l-am Întrebat pe Bazil, poate că doar am intenționat să Întreb (renunțînd apoi, din lene) de ce o consideră sfîntă, ce anume vede ea. Oricum, răspunsul a venit, În mod bizar, de la Pablo, despre care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metrou, Transfăgărășanul, adevăratele ctitorii ale Epocii de Aur. — Mă faci să rîd, zice Petrică, simțind că tocmai trece peste momentul critic, că începe să se obișnuiască cu zdruncinăturile. Țara asta nu arată ca un șantier, arată ca după un război, discuțiile astea despre cît de bine era înainte și de ce a dat-o de-a poarca de zece ani încoace sînt apă de ploaie. Pe mine nu mă interesează decît momentul de față, nu vreau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei, imn gărzilor patriotice“, „Tineret pe șantier“ și, aproape de final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aveți cumva Europa Liberă, dom’ Președinte? — Milițiile rivale, ciocniri în Beirut, se distrează doamna Mina, încercînd să dovedească și ea că are simțul umorului. Schimbă pe bulgari, zice domnul Președinte, cu gîndul la orașul său natal, Oltenița, la Dunăre, la Șantierul Naval și la Fabrica de Mobilă. Nicăieri nu e ca acasă, cugetă cu voce tare. — Știam eu că vă pricepeți și la bulgară, spune Sena. — Vorbește ca pe apă, începe să-l laude Petrică, și-a construit singur pînă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o lămurim și pe asta, văd că-ți place, prima dată cînd am fost pus în fața ultimatumului mi-am zis fie ce-o fi, în tot răul e și un bine, demolează bisericuța, foarte bine, mă reprofilez, mă duc pe șantier, mă fac student din nou, o să văd eu, asta era situația. — Nici n-ar fi fost o idee așa de proastă, zice Roja, te-ar fi scutit de multe belele. Trebuia să-i învioreze cineva, să-i fi văzut cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să n-ai numai impresia că-mi faci mie un favor, nu uita cine la mîna cui este, iar varianta cu șantierul sau cu studenția sper că-ți dai seama că n-ar mai merge. — Așa că ne-am pus mintea la contribuție și am făcut niște planuri care după cum spunea ea n aveau cum să nu ne iasă, asta pentru că i le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Vogelsang. Da, ăsta e numele lui. Nu l-am inventat eu. Supărat, mi-a cerut să pun capăt acestui circ. I-am explicat că Ivan Britz e fiul gazdei mele, un adept Înfocat și spartan al nudismului, În timp ce muncitorii de pe șantier erau Înclinați mai degrabă spre discuții despre naționalism, judecând după invectivele lor. În ultimele două luni cele două tabere fuseseră angajate Într-o dispută care, cu cât trecea vara, cu atât părea să se Încingă mai tare. Cât despre Siegfried
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și eu. Sergentul Vogelsang putea să-și rezolve problemele și singur. Eu aveam de gând să merg cu bicicleta până la restaurantul de lângă râu și să termin textul la care lucram. Dar când În drum am trecut pe lângă un muncitor la șantier care punea țevi de canalizare În pământul de lângă Bursa de Valori și l-am Întrebat cât era ceasul, mi-am dat seama că se făcuse târziu. Așa că am luat-o direct spre Apollo. Am ajuns tocmai la timp pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și cât se poate de puțin convingător. Dar Wickert părea să nu fi observat. Poate Își dăduse seama că abia mă trezisem, dar și de faptul că aveam o mahmureală de zile mari. — Am Înțeles: Britz, Vogelsang, Chérie, muncitorii de la șantier, de peste tot... nume multe, martori mulți. Asta e bine. Își dădu la o parte agenda cu spirală. Părea că am scăpat basma curată, cel puțin pentru moment. Clicăind cu stiloul aurit În dantura sa, inspectorul părea să cântărească alternativele. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea. Totuși, oamenii numesc asta cultură primitivă. Imitându-i expresia corpului, i-am sugerat că și În Germania existau oameni primitivi. Dora mă privi ironic. I-am explicat că În drum spre ea, trecusem cu bicicleta pe lângă un muncitor de pe șantier, care cobora țevi de canalizare În pământ. Cu tatuaje acoperindu-i tot corpul, purta inele În ambele sfârcuri, care fuseseră legate cu cinci sau șase lanțuri legănându-se și strălucind În soare. Cu siguranță, prietenii lui erau obișnuiți cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Locul potrivit pentru „mobilizare“. Sascha ce crede? Nu credeam nimic. Hauptstein putea să organizeze bandele de băieți din oraș exact cum vroia el. N-aveau cum să fie mai răi decât naționaliștii care păreau să fi ocupat toate posturile de pe șantiere zilele astea, sau trupele Sturmabteilung-ului care Începuseră să patruleze străzile. Personal, preferam să evit orice contact cu ambele grupe. Coborându-mi vocea, am mai zis că nici Otto n-ar trebui să - desigur, asta dacă nu-i plăcea acel sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]