1,010 matches
-
a devenit al tău. Exact așa se simțea. Din impuls, apăsă tasta de trimitere și Închise laptopul. Apoi se ridică și se uită la conturul Înghețat al Manhattanului, de la fereastra ei de la etajul 37, respirând liniștită și fericită. East River șerpuia ca o autostradă de argint sub soarele roșu al dimineții, șoptindu-i Încă o dată că, Într-adevăr, lumea era mai mare decât visele oamenilor și că Întotdeauna merită să arunci zarurile. Kitty nu Îl mai văzu niciodată pe Matthew. Mulțumiritc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de moloz. Și lumea continua să vină, cîte o persoană sau două odată, ce apăreau din beznă, din toate direcțiile. Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
istorie a păsărilor din deltă. Cu toate că venise în țară cu alte planuri. Delta Dunării nu era numai un loc în care conviețuiau oameni de diferite rase, ci și un imperiu al păsărilor, animalelor și plantelor, un labirint de poteci acvatice șerpuind printre insule de stuf unde pițigoi, stăncuțe, cintezoi, buze, cocostârci, pelicani și alte cunoscute și necunoscute animale își duceau viața lor secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră, cu gâtul și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acolo? Nu-i vedeam pe cei doi alungiți amatori de muzică lăutărească. Aveau oricum un radio vechi, dar bun. În noaptea a treia am visat că merg mai departe prin pădure. Lăsasem bușteanul mult în urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe corpurile unsuroase ale scolopendrelor. Veverițele săreau de pe-o ramură pe alta. Curând, cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se împletiră frânghiile și ațele roșii și vinete ale venelor, arterelor, capilarelor, iar sala începu să vibreze surd de zgomotul puternic al inimii. Puia ceru nervii și simțurile, și omul își deschise ochii, ochii albaștri. Pe carnea încă vizibilă îi șerpuiră nervii gălbui, în tecile lor de mielină. Ester sărută perla și omul se înveli într-o piele bronzată și deveni frumos ca un zeu. Pe țeastă îi crescu părul buclat, auriu. Era complet? Garoafa ceru sexul, și toate am fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
venin de păianjen, mă amețise, îmi dăduse o stare de exaltare, pe care abia mi-o stăpâneam. Am ridicat cheia. Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gură-cască, la fel ca-n primele zile. M-am mirat încontinuu de cât de multă lume poate să vrea să vadă filme, de cozile de la 9 jumate dimineața pentru bilete la Mungiu (cozi care începeau în fața cinematografului și se prelungeau șerpuit până după colțul clădirii), de biletele care nu se mai găseau la proiecțiile din timpul săptămânii, chiar dacă ajungeai cu o oră mai devreme. Luiza Vasiliu Cine a apucat să meargă la câteva filme, sigur a dat în isterie, începând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
să vedem de materiale. Plecă la Văleni, mai colindă magazinele după una, după alta, vizită casa lui Nicolae Iorga și, în final, intră la bancă, să scoată bani pentru badea Ion. Cu treburile terminate, o luă înapoi, pe șoseaua care șerpuia o vreme pe lângă apa Teleajenului. Ar fi poposit puțin pe acolo, dar treburile îl zoreau. Întors la Bucura, merse direct la badea Ion, îi plăti acontul, împreună cercetară mai multe mostre de lemn, în final oprindu-se la scânduri bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
privind colinele înzăpezite, pădurea, livada adormită, ulițele pustii... Clody, Clody, ce-am făcut și ce n-am făcut noi de ne chinuim așa unul pe altul? Cum mă ard scrisorile și gândurile tale, mai tare decât focul ăsta care-mi șerpuiește în vatră! Ce să fac, să scap de menghina asta care îmi frânge capul? Luminează-mă tu, care m-ai iubit atâta, ce să fac? Și, ca un posedat, luă mai întâi Jurnalul și apoi scrisorile și le aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fost la Wiesbaden, în Germania, în sala de mese a ceea ce fusese cândva Școala de ofițeri a Corpului de ingineri al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o mare pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trec într-un vuiet continuu mașini pe autostrada alăturată. În zare se vede pe o stâncă cel mai înalt zgârie nori din lume, cu destinația de locuințe de închiriat la prețuri fabuloase. El străjuiește din înălțimea cerului Happy Valey, drumul șerpuit spre Stanley Village, Aberdeen și câteva alte cimitire. Se pare că în această lume, în funcție de confort și locație, totul are un preț: atât în cer, cât și pe suprafața pământului și în pământ. Unicul și marele creator, Dumnezeu, are grijă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
fie stresate de turiști. Aceste habitate reproduc modalitatea lor de existență de la poalele munților Himalaya, din pâraiele nepaleze, subcontinentul indian, Africa Ecuatorială, regiunea indomalaeziana, Birmania, pădurile tropicale din Asia de Sud Est și America de sud. Pe lângă trenuleț, mai există patru trasee pietonale șerpuite pentru a explora zona mai îndeaproape. Cea mai cunoscută este „Leopard Trail”. De pe aceste trasee poți vedea „campusurile” bivolilor, elefanților, tigrilor, hipopotamilor, girafelor, hienelor, leilor, antilopelor bongo, vidrelor sau pelicanilor și a celorlalte peste 1.000 de specii de animale
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poem închinat vieții. Timidă, tînăra își stăpînește poalele cu palmele și se apropie, privind în interiorul mașinii. Sfîrșește prin a zîmbi ușor, după ce portiera a fost deschisă, în semn de invitație politicoasă. Urcă alături de persoana de la volan. Mașina pornește pe șoseaua șerpuind deasupra mării. Ochii fetei caută tot mai des, pe furiș, spre stînga. Deodată, încremenește. Încet, aproape cu teamă, privirea i se pleacă. Mîna ei mică a fost cuprinsă în palma altei mîini. Degetele se strîng domol, cu delicatețe. Obrazul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de artă, deci foarte greu de luat. Așezată între stânci cari cădeau drept în jos, la culme rupturile în crestături și vârfuri ascuțite, iară la bază formând o singura masă stâncoasă, neavând decât o singură cărare de intrare, îngustă și șerpuindu-se cu greu între două prăpăstii, altfel încujurată de stânci și grămezi de piatră care nu se puteau trece și pe unde abia caprele se puteau sui, încunjurată de adînc-volburătorul râu Axios (acum Wardari), care se-ncolăcea asemenea unui șarpe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de exterminare contra rasei grecești. Când Ioannițiu sosi cu acest plan înaintea orașului Didymotichos și daca văzu orașul așezat pe-nălțime și bine întărit, încredințîndu-se despre greutatea de-a-l lua, hotărî să abată mai întîi râul Hebrus (azi Marița), carele șerpuia împrejurul orașului, apărîndu-l și prevăzîndu-l, prin canale ascunse, cu apă de băut, pentru ca în acest chip împresurarea să fie mai simțitoare și mai cu efect prin lipsa de apă. Totodată {EminescuOpXIV 106} zvârli din puternice mașine-praștii colosale bucăți de stâncă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
destinațiune, ceea ce se și făcu prin mâna minoriților. Reardicarea episcopiei Milcoviei. Episcopia, înființată pentru Cumania la începutul anului 1228 și ocupată pe atunci de priorul dominicanilor Theodoric, episcopie care-și împrumută mai târziu numele Milcovia de la micul pârâu Milcov, ce șerpuiește între Moldova și Valachia, culese puțini lauri și trăgăna din contra o existență mizeră în mijlocul invaziilor mongolice, a războaielor cu tătarii și a durerilor de facere a statului Țării Românești. Crud pustiită, cu bisericile și zidirile risipite din temelie, dezbrăcată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct, drept care l-am sunat să văd dacă totul e în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se termine, constrânse fiind de nefericita convenție a epistolei. Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respirație al autorului lor, erau dincolo de stil. Senzația pe care ți-o lăsau era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vocație a devotamentului orb pe care a avut-o și o are pentru câțiva oameni. Este în ea un filon "primar", desprins din lumea Baltagului (ceva dedicat și delicat, crâncen și pasional, cu rădăcini într-o lume arhaică), rătăcind și șerpuind subțire într-un zăcământ de inteligență, cultură, rafinament și sensibilitate șlefuite franțuzește; o soră mai mică a Vitoriei Lipan care se îmbracă la Sonya Rikiel. marți, 26 martie E 11 dimineața, sânt în avion și scriu, după cum se vede, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu marginile rotunjite, tăiat de o fascie undată, compusă din șase fascii mici, trei de argint și trei albastre, care se intercalează. În câmpul superior, pe fond albastru, se află o ancoră cu vârful în jos, de argint, cu funie șerpuită de aur; ancora este flancată, dreaptastânga, de câte un pește înotând, de aur. În câmpul inferior, zidit, roșu, se află o gură de mină cu zidărie de argint, broșată de două ciocane minerești încrucișate, de argint. Scutul este trimbrat de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină pînă la grilajul de lănci și se opri la o distanță prudentă de ieșire, contemplînd strada ce șerpuia În coborîre spre lumea reală, ca și cînd s-ar fi temut să nu se evapore dacă mai Înainta vreo cîțiva pași. M-am Întrebat cînd ieșise oare ultima dată părintele Fernando din incinta colegiului San Gabriel. Mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În privirea lui că recunoștea anevoie locul, că totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Scara pe care prințul dăduse buzna în fugă, de sub bolta porții, ducea în coridoarele de la parter și etajul întâi, de-a lungul cărora erau amplasate camerele hotelului. Această scară, ca la toate clădirile vechi, era din piatră, întunecoasă, îngustă și șerpuia împrejurul unui stâlp gros din piatră. Pe primul palier, în acest stâlp, era o adâncitură, un fel de nișă, nu mai lată de un pas și de cel mult o jumătate de pas în adâncime. Însă un om ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]