975 matches
-
făcea pe lângă un pârâu. Era o dimineață cu ceață, pe cărăruie era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea mult foșnetul frunzelor moarte și susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
sensul poemului ca Întreg. Folosirea jocului de cuvinte tinde să sară În ochi În defavoarea Înțelesului poemului În care ar trebui să se topească. Paști. Mănînc spanac. Mielul meu zburdă, paște - Asta-i viața. Manuela Miga șarpele și râul merg alături șerpuind Iulian Dămăcuș Gluma este evidentă, dar structura poemului este prea subțire și poemul nu are adîncime. Tot ca jocuri de cuvinte sînt atestate și poeme În care se urmărește o ironizare prin apropouri Într-un fel de cascadă: Înot-apă-baie-baie de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Acum era în fața mea și înțelegeam că am pășit dincolo de basmele și jocurile grădiniței. Intram într-o lume nouă și bucuria acestui început îmi aducea lacrimi în ochi. În clasa I, curtea școlii mi se părea imensă și în jurul meu șerpuiau valuri din mii și mii de copii. Clădirea școlii părea un palat cu multe încăperi pe care, temătoare dar foarte curioasă, voiam să le cunosc. Mi se părea totul atât de nou încât îmi venea să cred că sunt în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
departe. Fu găsit după trei ore și jumătate, zăcând Într-o baltă de sânge care Îngheța Încet, În Hazlehead Woods. Pădurile erau albe și negre, ca-n povești, copaci bătrâni contorsionați, plini de chiciură, acoperiți de zăpadă. O singură urmă șerpuia prin parc, iar Logan Își târa după ea mașina de serviciu, păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În pădure se găsea o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un motiv anume. Toată lumea avea câine. Au străbătut orășelul îndreptându-se spre golf unde era un port cu ambarcațiuni, au trecut peste un pod, apoi au intrat pe un drum șerpuit prin pădure. Drumul spre casa lui Jesse era lung de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită spre deal îi produce amețeală. Înainte de a mă avânta dincolo de culme, mă întorc și o văd stând pe loc, mică și neputincioasă, clătinându-se cu ochii închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt rarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi plăcea atât de mult pentru că Îi amintea de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa un apartament foarte plăcut, care dădea spre sud, cu vedere neîntreruptă spre mare, căci drumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai răcoare. — Bine că măcar aerul condiționat nu s-a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și Încolăcindu-se În bucle mari pe fundul apei. — Ne-au tăiat legătura! — Așa este, spuse Barnes. La suprafață sunt deja condiții de furtună. Nu se mai puteau menține cablurile pentru curent și pentru comunicații. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul cilindrului. „N-am unde să mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu spera să mai fii iarăși tu atunci când se vor deschide mâine zorii unei alte zile pentru că acestea toate câte sunt acum se petrec aici, unde Doamna stă singură, înveșmântată în alb și negru, brocaturi multicolore și grele, pe care șerpuiesc, după știința pictorilor de moschei, fireturile de metale scumpe, cu sânii răsunând de zbaterea podoabelor înmănunchiate în sfere și apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spunându-i că-i defect din ziua precedentă. S-au lămurit că nici unul nu mai aștepta vreo mașină, ea a înțeles că o însoțise. „Atunci du-mă până acasă“, i-a spus. Drumul părăsea imediat șoseaua, în spatele blocurilor foarte noi, șerpuia un timp, spre marginea orașului, pe străzi înguste și prost luminate, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea. — Te căutam, desigur. L-ai găsit? — Pe Henry? Nu, nu mai e acolo. Poate a coborât. — Probabil. Dar hai să ne mai uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de multe, multe minute. Asta nu mă făcea să mă simt bine, sau importantă, sau măcar interesantă, și aveam Întotdeauna oroare de zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
filmare artistică În ralanti. Bobby Crawford ședea lîngă ea pe un șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tocuri înalte, unduindu-se și învolburându-și părul negru, lung și bogat. Are un colan de aur la gât, o brățară de aur încolăcită pe mâna dreaptă, care-ți atrage privirile mai departe, înspre un inel cu o formă ciudată, șerpuind pe inelar, și poartă cercei lungi de aur în urechi (hm, ei îi stă bine cu cercei, constat, cu o pișcătură de invidie). O cheamă Anda. E o prietenă de familie, îmi spune Georgiana, când ne retragem în bucătărie să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clădiri de granit. La răsărit și În spatele lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
din întunericul camerei, cât datorită vocii. Un glas inconfundabil, subțire și efeminat, pe care nu credea că-l va auzi vreodată, aici, pe front. III Panglica șoselei, acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Anca Vartolomei), clarinet (Ion Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături diafane, cu pasaje preluate succesiv, în canon imitativ, dând senzația alunecării șerpuite dintr-un univers timbral în altul. Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus o pată de culoare, cu ”aură” specifică; Elfenspiegel (Fața oglinzii) a fost dedicată formației ”Archaeus” și concepută în 2010, de către Costin
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
porți și apasă pe o sonerie... Aha! te pomenești că mă și duce să-i cunosc pe acești înduioșători părinți... Chiar așa, locuiau într-o astfel de casă? Ne aflam jos, sub un deal plin de brazi, printre care văzui șerpuind o alee lată cu pietriș, pornind chiar de aici din dreptul porții mari (de intrare a mașinilor?), alee care se oprea undeva în fața unei case ale cărei ferestre mari reflectau soarele acelei ore a zilei ca niște oglinzi astronomice. Apăru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]