1,142 matches
-
Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele." Și îmi arată 10-15 boabe de cafea puse la zvântat pe un șervețel, fiecare înconjurată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată. Am rămas o vreme cu gura căscată și am întrebat, bîlbîindu-mă, dacă nu știa că, pentru a face o cafea, e nevoie de boabe măcinate. ― " S-ar putea să fi știut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa nu înțelegea. — Alege o mână, mai spuse Ashling o dată. Lisei îi venea să îi dea o palmă. Toți erau nebuni aici. —Dreapta sau stânga? întrebă Ashling. —Stânga. Ashling îi arătă Lisei ce avea în mâna stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și în parc, se oprea foarte rar din plâns și nu avea niciodată o batistă. Așa că Ashling, gândindu-se că nu era frumos ca mama ei să își șteargă lacrimile cu mâneca, a început să pună în buzunar câte un șervețel împăturit de fiecare dată când ieșeau. Odată ajunși în parc, Ashling încerca să regizeze lucrurile, ca măcar Janet și Owen să se distreze. Dacă cereau înghețată, Ashling începea să se agite pentru a le-o procura; dacă se enervau, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un buzunar, o chitanță din altul. Într-un final, dintr-un sertar al biroului său, a scos ceea ce căuta. Un pachet de șervețele de hârtie cu emblema SuperMac, pe care i l-a pus în mână. Aș vrea să fiu genul de bărbat care poartă cu el o batistă mare și albă pentru astfel de ocazii, spuse el încet. —E-n regulă. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care se hrăneau unul pe celălalt, împărțind mai mult decât câteva bucăți de pește crud. În schimb, el și-a tras un scaun lângă biroul Lisei, și ea l-a privit cum scoate cu mâinile lui mari și sigure bețișoare, șervețele și cutii de carton din adâncurile pungii de hârtie. Punând o cutie în fața Lisei, a rupt capacul de plastic, prezentând rândurile de rulouri de pește cu un frumos: —Prânzul doamnei. Ai grijă să nu vomiți. Nu își dădea seama exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copil. ...La bine și la rău... ...Ashling a suferit un șoc puternic... ...Poți săruta mireaaaasaaa... ...A primit o slujbă la New York... ...fabrica nu lucrează pe durata vacanței de vară... Bocind, a întins o mână și a tras o cutie de șervețele în pat, lângă ea. Odată cu trecerea orelor, lumina din afara ferestrei sale devenea roz. Apoi camera s-a întunecat în albastru închis, pentru a deveni violet, odată cu căderea nopții. Ea încă mai scâncea când lumina gri a zorilor s-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
realitatea. Un zgomot pe hol, pași, apoi a tresărit, în timp ce Kathy și-a băgat capul pufos pe ușa dormitorului. — Ce cauți aici? o privi Lisa cu ochii roșii. —E sâmbătă, spuse Kathy. Mereu fac curățenie la tine sâmbăta. Ghemotoacele de șervețele aruncate peste cuvertură, mirosul închis și faptul că Lisa era încă în pat și părea totuși să fie în continuare îmbrăcată o alarmau destul de mult pe Kathy. —Ești bine? Mda. Kathy nu o credea, evident. Apoi Lisei i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a pregătit oricum ceaiul. Un ceai puternic și dulce, spuse ea cu subînțeles și puse cana alături de Lisa. Lisa s-a trezit privind pantofii lui Kathy. Erau uzați, murdari și crăpați unde se îndoaie piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus. Cu o figură împietrită, mergea rapid, aproape alergând, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la Edinburgh. —Ted, îmi pare rău, spuse Ashling încet. Credeam că ai o aventură cu Clodagh. Chiar credeai? Fața lui neagră se lumină dintr-odată. Apoi a încercat să șteargă zâmbetul și luă o atitudine sobră. —Ți-am adus niște șervețele, oferi el. Scrie „Puicuță bine“ pe ele. Pune-le acolo, spuse ea. Lângă cele pe care mi le-a adus Joy. La auzul cheii în ușă, Lisa se ridică pe jumătate din pat. Din nou Kathy. Dar nu era Kathy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dea de Marcus și să vadă ce poate salva. Dar nu mai reușise să se dea jos din pat. Acum îi plăcea să stea aici și se gândise să rămână. Privirea ei fixă cădea peste un teanc de ghemotoace de șervețele. Toate nefolosite. Oare de ce nu plângea? Cantitatea imensă de durere pe care o simțea îi dădea dreptul să se lase pradă convulsiilor. Dar ochii ei rămâneau uscați. Nici o urmă - nici vocea, nici gâtul uscat, nici umflăturile feței nu se arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mama ei se simțise la fel. Dar, dacă fusese inventat un cuvânt pentru a descrie sentimentul, însemna că mulți alții simțiseră același lucru. Era un fel de ușurare. Jack scoase o pungă din hârtie albă. —Ți-am adus ceva. —Ce? Șervețele? Aș putea să îmi deschid magazin. Sau struguri? Nu sunt bolnavă. Sunt doar... umilită. — Nu, este... Păi, de fapt, este sushi. Ea făcu o pauză înlemnită. Îți bați joc de mine? — Nu! Doar că păreai interesată când ne-am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
discurilor de la tonomat - alesesem Tenderly și I feel pretty -, cu obrazul vîrÎt Între sînii Virginiei, strîngînd-o din toate puterile la pieptul meu gol (Îmi scosesem cămașa), cuibărit la pieptul ei În timp ce Îmi spunea: „Relaxează-te... Uite așa...“ culegînd Într-un șervețel sperma care țîșnea În valuri, avusesem parte, impresionabil cum eram, de emoții de alpinist. Virginia și cu mine, cățăratul victorios pe coardă! Un orgasm are avantajul că e atins mai repede decît vîrful unui munte și coborîrea, mai ales, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o întrerupse cu ciudă Aglaia. Mijlocia, Adelaida, poznașă, nu se putu abține și izbucni în râs. — Cheamă-l, papa, maman ne dă voie, decise Aglaia. Generalul sună și porunci să fie introdus prințul. — Bine, dar să-i legați neapărat un șervețel la gât când o să se așeze la masă, încuviință generăleasa. Chemați-l pe Feodor sau mai bine pe Mavra... să stea îndărătul lui și să-l supravegheze când mănâncă. Măcar e liniștit când are crize? Nu face mai știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a binevoit cineva să vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele? întrebă prințul puțin uimit. Acum mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Schlosser. Dar Aglaia i-a bătut la cap până ce ei au acceptat și i-au vândut ei ariciul. De îndată ce l-a căpătat, cu ajutorul lui Kolea, Aglaia l-a pus într-un coșuleț din nuiele împletite, l-a acoperit cu un șervețel și a început să-l roage pe Kolea să i-l ducă imediat, fără să se mai abată pe altundeva, prințului, din partea ei, cu rugămintea de a-l primi “în semn de profund respect“. Kolea a acceptat cu bucurie, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușor capacul de pe vasele de porțelan. — Gem, zise ea, și cafea! Așa mai mergea. O, Kay! — E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu un semn spre castronul Întors, iar Helen Îl ridică. Sub el, pe un șervețel dantelat, era o portocală. Kay muncise la ea o jumătate de oră cu vîrful unui cuțit pentru legume: pe coajă gravase LA MULȚI ANI. Helen zîmbea ca lumea, iar buzele ei uscate se deschideau ușor deasupra micilor dinți albi. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte nu aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și mai Înțeleaptă decît mine. Nu văd nici un semn, dar Încep să mă gîndesc ce s-ar putea Întîmpla dacă le-aș vedea. Oare mi-a scăpat ceva ce a văzut Linda? S-o fi aplecat oare să ridice un șervețel și Îi căzuseră ochii pe două mîini care se atingeau ușor sau degete care se Împleteau pe sub masă? Chiar dacă asta nu se Întîmplase, chiar dacă nu era totul, așa cum bănuiam, decît speculație, cum ar fi În cazul În care Dan chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar cînd lacrimile au secat și sughit puternic, Emma se așază În fața mea și ridică dintr-o sprînceană. — Se pare că aveai nevoie de asta, spune ea. Te simți mai bine acum? Da, Îmi trag eu nasul și scot un șervețel din buzunar, eliberînd În aer un nor de scame. Scuze, zic, trăgîndu-mi iarăși nasul. Emma risipește scamele și spune: — Nu fi caraghioasă. Nu e casa mea. Știi că ăsta e cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el își spune că nu vrea să înțeleagă. Este mai bine, crede el, să trăiești o viață fără să-ți pui prea multe întrebări. Altfel riști să nu trăiești deloc. Așadar, Bobby este o făptură de suprafață, inconsistentă, fără profunzime. Șervețele ridicate în lumina soarelui. Sugerează transparența, de parcă de partea cealaltă, în interior, se află ceva ce-ar trebui descoperit. Poate da, poate nu. Poate în loc să-și imagineze profunzimi, toți oamenii care nu-l cunosc ar trebui să accepte că pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
the Order of the Indian Empire (Comandantul ordinului cavalerilor al Imperiului Indian) Micul dejun. Lectică purtată pe spatele cămilei sau un baldachin transportat pe spatele elefantului. Îngrijitorul unui elefant, cel care îl dresează să poată fi călărit Hârtie creponată sau șervețele (din fr.). Locuri de pândă, seamănă cu construcțiile improvizate la înălțime pentru punctele militare de observație. Functionar guvernamental indian. Un fel de car, tras de cai Golani. Secretar personal. All right there, mate? Oh, you don’t need to worry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]