1,136 matches
-
pe lume așa devreme. Ruby se duse să-i aducă căruciorul triplu lui Hannah de la depozit. Când se Întoarse, Chanel Îl legăna pe Alfie și se strâmba la el. Când Îi curseră niște bale Împreună cu vomă pe obraz, scoase un șervețel curat din buzunarul pantalonilor și Îl șterse cu grijă. E mai bine, nu-i așa? Doar nu vrem să te duci acasă mirosind a vomă, nu? Se Întoarse la Hannah. Auzi, ce-ar fi să-ți arate Ruby cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân scutura o față de masă. M-am întors la bar și mai transpirat. — M-am rătăcit. Am luat de pe tejghea câteva șervețele și mi-am șters fruntea. Tonomatul era stins, ea se mai afla încă acolo. Înțepenită pe un scaun, privea drept înainte, mestecând gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l salută pe băiat. Ajunsă pe prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre tejghea, i-am întins paharul: — Mai adu-mi unul, te rog. Ventilatorul începu să miște ușor aerul cald din local, un șervețel zbură pe jos, m-am aplecat să-l iau. Am zărit câteva fire de rumeguș murdar și puțin mai încolo picioarele celor doi jucători. Când m-am ridicat, mi-am simțit capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa. Intra și ieșea din bucătărie cu o vitalitate surprinzătoare pentru ora aceea târzie. Mi se părea că o văd pentru prima oară, ca și cum corpul acela sub halat nu fusese niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu mă gândeam la ce comandase Italia, mi-ar fi plăcut să o servesc cu un pahar de vin. Nu-i aduseseră încă nimic, poate uitaseră de ea, mă uitam în jur căutându-l cu privirea pe chelner. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dormi. — Nu, hai să ieșim. Pe stradă merse încet, ținându-mă de braț. Am intrat în barul obișnuit. — Ce iei? Nu-mi răspunse. Se sprijinise cu toată greutatea de tejghea. I-am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă..., șopti. Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe, m-am dus la mașină și am așezat-o pe banchetă. Aș fi riscat să o duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vreau să crăp alături de Manlio cu o cană de pipi-cafea în mână. Mă simt rău, transpir, inima îmi torturează pieptul, nu-mi simt brațul. Nu, voi muri de infarct, în picioare în w.c.-ul metalic care dansează, cu pachetul de șervețele detergente plutind în chiuvetă. Mă ridic. — Unde te duci? — Cobor. — Ce naiba zici? — Au închis ușa, avionul s-a pus în mișcare. Stewardesa mă oprește: — Scuzați-mă, domnule, unde mergeți? — Trebuie să cobor, mă simt rău. — Chem un medic. — Sunt medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o dată așezați într-un bar, la masa cea mai retrasă. În spatele Italiei se văd lambriurile închise la culoare. Masa îngustă e udă de coatele noastre ude. Sub masă genunchii ni se ating, în timp ce pe tălpi ni s-au lipit câteva șervețele de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub masă, nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că n-am fi reușit, că aș fi pierdut-o din nou. Într-o pompă de benzină am știut că va muri. Bărbatul mânca. Își luase o porție de pilaf rece și o sticlă de apă minerală. Își pusese un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă pentru meseria lui. Prin gesturile lui apăsate părea să-și invite semenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
direct din munte, decupată, detonată; la masă apăreau mereu idei noi, întoarse pe toate fețele, fiindcă și Onkel Ralph avea o teorie la care ținea cu tărie, deși fusese de mult contrazis cu fel de fel de schițe desenate pe șervețele: se bucura de reputația de perdant, cu toate că era un meseriaș genial. Noi, băieții, ascultam și scurmam pietricelele cu picioarele pe sub masă. Pietrișul din grădina hotelului, peste care cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să le păstreze. Fiecare rupe chiar și azi învelișul de staniol de pe ciocolată, aruncă o foaie de celofan mototolită pe trotuar sau în rigolă, lasă să-i cadă mucul țigării oriunde s-ar afla, chiar și cojile de portocale sau șervețelele astea de hârtie pe care le folosește azi oricine. Nu vor mai exista măturători de stradă, nu atâta vreme cât se va menține lipsa de forță de muncă, iar în privința asta nu se va schimba nimic prea curând. De aceea, o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-i pe toți într-o disperare suicidală cu modul meu idiot de a-i respinge. Dar cei mai mulți păreau să se simtă bine. Doi bărbați, care aparent se cunoșteau, se urcaseră pe scaune și lansau elicoptere pe care le făcuseră din șervețele. Scoteau țipete de bucurie în timp ce elicopterele se roteau încet până pe podea. Maria și Lisa priveau scena îngrozite, întrebându-se dacă ar trebui să cheme poliția înainte ca bărbații respectivi să-și scoată drujbele de la cingătoare și să facă haos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-au epuizat până am terminat de mâncat somonul afumat. Mă mâncau degetele. Dacă cineva nu avea de gând să spună ceva în curând, nu-mi rămânea decât să fac din șervețele stâncile albe din Dover. Tally sparse tăcerea. —Mark ne-a spus că ai mult de lucru în ultimul timp. Când v-a spus asta? nu m-am putut eu abține. Tally se înroși. Ne-a spus tuturor la cină, miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă ar fi fost necesar. Nu-i nici o problemă. Dar trebuie întâi să mănânc până nu leșin. Un cuțit ai adus? Ed scotoci în pungă. Nu, dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e tot ce ne trebuie. Va trebui să aduci totul încoace, chiar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi foarte dezamăgit de noi, mai ales de tine, spuse Kieran. M-am aplecat în față cu un aer conspirativ. —Știu. Nu mă lasă sufletul să-l dezamăgesc. Așteaptă puțin. Am căutat în geantă și am scos un teanc de șervețele și i-am pasat câteva lui Kieran. Pe-ale mele ținându-le sub masă să nu fie reperate. Pentru ce sunt astea? întrebă el. Eu am scanat zona ca să mă asigur că nu se uită nimeni și apoi am răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui Kieran. Pe-ale mele ținându-le sub masă să nu fie reperate. Pentru ce sunt astea? întrebă el. Eu am scanat zona ca să mă asigur că nu se uită nimeni și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a băgat totul în buzunarul de la pantaloni. Expresia chelnerului era impenetrabilă în timp ce ne lua farfuriile goale. Amândoi am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
demarase în trombă înainte să-i mai tușesc o dată pe vopseaua mașinii. Haide, iubita, mi-a spus el cu tandrețe, în timp ce mă ajuta să intru în apartament. Nu mi-am dat seama că plângeam decât când mi-a dat un șervețel și m-a condus direct spre pat. Cămașa de noapte era împăturită pe pernă, pregătită ca el să mă ajute direct să mă schimb, iar pe partea mea de pat era o sticlă cu apă fierbinte. Nu puteam să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
căutam de fapt - nici un stilou marca Pelikan. Nu mai e sigur dacă nu zăceau cumva pe-acolo și o gumă și o ascuțitoare. Alții au găsit lingurițe de ceai, furculițe pentru prăjituri, au șutit lucruri inutile, de pildă suporturi pentru șervețele. Iar unii au luat ștampile și tușiere, ca și când ar mai fi vrut acum să-și aprobe foi de drum sau permisii. A, da, trei zaruri de os și un pahar gol pentru dat cu zarurile făceau de asemenea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
smiorcăi un timp, apoi Îl Împinse brusc cu brațele ei vânjoase. Se Întoarse și Își șterse ochii. Mi-e mai bine acum. Mulțumesc. N-ai pentru ce, spuse Norman. Rămase cu spatele la el. — Unde naiba or fi batistele alea? Găsi un șervețel și-și suflă zgomotos nasul — Să nu le spui nimic celorlalți... — Bineînțeles că nu, o asigură Norman. Sunetul soneriei o sperie. — Isuse, ce-a fost asta? — Cred că e cina, spuse Norman. CINA — Nu Înțeleg cum puteți mânca chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mariei și lui Ionuț că se vor mai juca și vor povesti mai târziu. Alesia a trecut pe lângă ei și le-a zâmbit. Nu putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-te cu bunuri materiale. Apoi am rugat-o pe Judy să-mi dea câteva scutece. —De ce? m-a întrebat Judy ținându-le strâns. — În caz că avem vreun accident pe avion, am răspuns încercând să înșfac vreo câteva. Nu ți-au dat șervețele sanitare în spital? m-a întrebat ea șocată. —Nu în caz că am eu vreun accident, prostuțo. În caz că are copilul vreun accident. Deși, logic vorbind, n-ar fi vorba de un accident, nu? am zis gânditoare. E mai curând un risc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era în stare - și probabil c-o și făcea în mod frecvent - să calculeze bacșișul unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut straniu, aproape întotdeauna se dovedea a fi corect. În cinci minute era în stare să-ți spună până la ultimul bănuț cât te-ar costa să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]