860 matches
-
că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând un capăt al șervetului, m-am convins că mirosul nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
faci, Sevastițo? ― Ți-am adus de mâncare, conașule. Să mânânci sănătos, cî o făcut-o Zâna. ― Spune-i Zânei că îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îndelete, taie crengile prea lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai răcorească un pic. Dacă șervetul era folosit, avea grijă să-l schimbe imediat. Cei de la Ocolul Silvic au angajat-o în locul lui Gavril din omenie, dar au constatat că Aneta făcea o treabă la fel de bună ca și soțul ei. Omenoasa Aneta avea un mare of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări: — Nimeni nu vorbește așa cu The Sig! Sigmund Freud se șterse tacticos la gură și dori să ia o gură de ceai, dar nu mai avu din ce, așa că lăsă șervetul din mână și ordonă: — Carlito, stai jos! Împărate, bei un ceai? Fără să mai aștepte răspunsul, The Sig făcu un semn scurt și-un chelner se Înfiripă la masă cu patru stacane pline cu ceai de tei, apoi dispăru mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost prea mult. Pârvu n-a pățit mai nimic. L-au tăiat cioburile Într-adevăr, dar Leac i-a sărit În ajutor, l-a dezlegat, l-a Întins pe canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele, pe Andreea prăbușită. A rămas lângă ea, n-a mai putut face nimic. Când a chemat Salvarea, Pârvu era și el acolo, Leac nu-l lăsase să plece, fiindcă asta avusese de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu mă simt bine. seara ne-a dat câte o litră de secărică și una de vin Înainte de masă. mă cam pilisem puțin și după ce am dormit vreo două ore, m-am sculat și am spălat un rând de cămăși, șervetul și batista. Imaginea de „premiul Întâi și medalia de aur pentru operator“: câmpia liniștită după viscol, zăpada Începând să se topească din cauza soarelui fierbinte, streșini curgând și, Într-o curte modestă de țară, Într-un sat pur și simplu necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale luate pe iarbă ori pe o coastă de munte și ceea ce trebuie să cunoască o persoană civilizată. Ușa sufrageriei s-a deschis, tot pe neașteptate, într-o duminică după-amiază
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu răspunde nimeni. Nimeni nu-i întoarce privirea. — Probabil pentru că... Probabil pentru că știa... că Mortimer nu intenționa să-l omoare. Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și m-am ales cu câteva invitații la cină. Nu pare cine știe ce, dar după un timp îți dai seama că... nimic nu e mai rău decât să fii singur. Nimic! Se lăsă pe speteaza scaunului și își șterse degetele pe șervet. A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șterse degetele pe șervet. A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari maronii. — Ai făcut o alegere bună, spuse Fiona, plimbându-și privirea prin restaurant. Avea o atmosferă plăcută, intimă și bonomă în același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el undeva. Era desigur o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei și nici străini, se holba cu plăcere și obrăznicie la cei doi preoți. În timp ce el făcea asta, negustorul cu semnul din naștere se ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre ei zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârstă, turnând Într-un pahar și oferindu-i-l. — Cum să nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca un brici, legându-le cu două șervete murdare de picioarele scaunului și Înnodându-le bine, cele două cameriste, surorile lui Paco, se Îndreptau spre cinematograf ca s-o vadă pe Greta Garbo În Anna Christie. Unul dintre preoți stătea-n izmene și-și citea liturghierul, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clipă să se roage pentru soțul ei mort de douăzeci de ani. Singur În camera sa, matadorul bolnav zăcea În pat, cu fața-n jos, și-și ținea o batistă la gură. În sufrageria pustie, Enrique făcu ultimul nod la șervetul cu care prinsese al doilea cuțit de piciorul scaunului și ridică scaunul În aer. Îndreptă picioarele de care erau legate cuțitele În exterior și-și puse scaunul În dreptul capului, cu cele două cuțite ațintite drept În față, de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el, În Paco. Acum cuțitul fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune-ți șervetul peste rană și ține-l strâns. Eu mă duc după doctor. Trebuie să-ți oprești hemoragia. Ne-ar trebui o ventuză de cauciuc. Văzuse că asta foloseau În arenă. — Te-am atacat direct, spuse Enrique plângând. Am vrut doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntâmpla asta În arenă, te ridicau și te cărau alergând până-n sala de operații. Și dacă ți se golea artera femorală până să ajungeți acolo, chemau preotul. — Spune-i și unuia dintre preoți, Îi mai spuse Paco, ținându-și șervetul strâns peste abdomen. Nu-i venea să creadă ce pățise. Dar Enrique alerga deja pe Calle San Jerónimo către spitalul de urgență deschis toată noaptea și Paco rămăsese singur, șezând Întâi, apoi ghemuindu-se și pe urmă prăbușindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii o soție perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i vorba. Și ce-o să facă? — Nimic. Păi, o să-l omoare. Păi cred că da. — Tre’ să se fi băgat În ceva când era-n Chicago. — Da, cred că da. — Nasoală treabă. — Îngrozitoare, spuse Nick. Tăcură amândoi. George apucă un șervet și șterse tejgheaua. Da’ ce-o fi făcut? spuse Nick. — L-a Înșelat pe careva. Ei se omoară pentru asta. — Eu plec din orașu’ ăsta. — Da, spuse George. E o chestie deșteaptă. Nu pot să mă gândesc la el, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]