2,554 matches
-
nume latinești de animale sălbatice sunt panromanice: lat. cervus > cerb, lat. ericius > arici, lat. lepus > iepure, lat. lupus > lup, lat. ursus > urs. Altele s-au moștenit numai în română și în unele limbi romanice occidentale: lat. bubalus > bour, lat. sorex > șoarece, lat. vulpes > vulpe; lat. mixticius a dat în română adjectivul mistreț cu sensul „ambiguu, amestecătură“, care se folosea (și se mai folosește încă) referitor la tot ce aparține în același timp la două rase sau are naturi diferite, de ex.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
curată și minte deșteaptă” (ian.-iun. 1876, XVI, 325). Alta, lui Leonida Panoplo: „Un om nu poate face nimic într-o țară rău tocmită și măcar să tot poruncească, rămâne la vorba ceea: a poruncit câinelui și câinele pisicii, iar pisica șoarecelui, iar șoarecele și-a atârnat porunca de coadă” (mai-iul. 1876, XVI, 326). Din vara aceluiași an funest datează și o scrisoare concepută pentru Carmen Sylva, în care își punea anumite speranțe. Spicuim din acest bruion: „... neclaritatea celor mai elementare noțiuni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
minte deșteaptă” (ian.-iun. 1876, XVI, 325). Alta, lui Leonida Panoplo: „Un om nu poate face nimic într-o țară rău tocmită și măcar să tot poruncească, rămâne la vorba ceea: a poruncit câinelui și câinele pisicii, iar pisica șoarecelui, iar șoarecele și-a atârnat porunca de coadă” (mai-iul. 1876, XVI, 326). Din vara aceluiași an funest datează și o scrisoare concepută pentru Carmen Sylva, în care își punea anumite speranțe. Spicuim din acest bruion: „... neclaritatea celor mai elementare noțiuni despre limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
axon, ci doar mănunchiuri axonale în interiorul cărora au loc contacte intermembranare directe. Mai mult, această dispoziție structurală are caracter de specie, la om fiecare axon având teacă enteroglială proprie. Raportul cantitativ enteroglie-enteroneuron crește proporțional cu talia speciei (1:1 la șoarece, 4,5:1 la oaie) și la aceeași specie este mai mare în plexul mienteric. Același fenomen se petrece și la nivelul cordoanelor interganglionare unde prelungirile lamelare ale celulelor enterogliale asociază mănunchiuri de aproximativ 600 axoni, număr care se reduce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corelația dintre bombezină și gastrină. II.8.3.9. Urogastrona Este un polipeptid format din 53 de aminoacizi și a fost izolat din urina umană. Structura sa este asemănătoare cu factorul de creștere epidermic (EGF) izolat din glandele submaxilare ale șoarecelui mascul. Și la om a fost identificat un astfel de factor de creștere epidermic și care este parțial similar urogastronei, dar fără a fi identic. Molecule mari de substanțe urogastron-like au fost găsite în plasma umană, salivă, suc gastric și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesutul adipos, ca neurohormon ce contribuie la inducerea sațietății și limitarea ingestiei de alimente. II.8.4.2. Leptina Leptina este o proteină hormonală cu greutate moleculară de 16 kDa, secretată în circulație de adipocitele albe ale țesutului adipos la șoarecele cu adipozitate genetică (Kline și colab., 1997). Ulterior, gena secretoare de leptină a fost identificată în alte țesuturi și organe (ficat, mușchi, hipotalamus) nu numai la rozătoare, ci și la om. Pe plan funcțional, s-a stabilit că leptina participă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
30 martie, Marius trece pe la mine, e prima oară când mă vizitează, admiră autoportretul, dacă n-aș fi așa urât, se bâlbâie el, te-aș ruga să mă desenezi și pe mine, Nu ești urât, Marius! Ba da! Sunt un șoarece de bibliotecă, o spune cu amărăciune, dar și cu mândrie, oricum am trecut pe aici ca să-ți spun că madame Claire s-ar fi putut să fi dat de urma mătușii Anei tale, privirea mea alunecând peste el, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mă întrebam uimit: Oare o să urmeze și o scrisoare? Se duce naibii teoria mea cu crima accidentală? De vreme ce plicul fusese trimis în mod evident de ucigaș, era el unul din soldații din fotografii? Plicul acesta lansa un joc de-a șoarecele și pisica sau, dimpotrivă, vinovatul anunța astfel că o să se predea și o să mărturisească? În jurul meu ceilalți polițiști disecau aceleași informații, puneau aceleași întrebări, discutau în grupuri de cîte doi-trei sau păreau transportați, de parcă ar fi vorbit cu ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de mormânt. Sau cel puțin așa am crezut la început. După câteva secunde, mi s-a părut că aud ceva. E greu de descris cum era: îmi amintea de cum coborâsem odată la bucătărie, cu mulți ani înainte, și era un șoarece în coșul cu legume. Îmi aduc aminte de micile zgomote ca de zgrepțănat pe care le făcea (probabil că eram desculță, pentru că zgomotul durase o veșnicie cât stătusem acolo și-l ascultasem) și la început nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la început nu mi-am dat seama ce e, apoi, când mi-am dat seama că e ceva viu unde ne țineam cartofii și celelalte a trebuit să mă duc după Ben, iar el a zis că probabil fusese un șoarece și mi-a arătat toate excrementele. Nu l-am prins niciodată. În orice caz, sunetul ăsta semăna puțin cu el. Niște sunete mici, hârșt, hârșt, hârșt, apoi un fel de oftat sau de șoaptă, apoi un sunet scurt, aspru, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o să fie acoperit de sânge sau ceva de genul ăsta. Micul sunet ciudat ca un zgrepțănat se auzea în continuare și bineînțeles că acum îmi dădeam seama că vine de la ea. M-a făcut să mă gândesc din nou la șoarece și chestia cu adevărat ciudată e că, apropiindu-mă, am văzut un mic morman de excremente de șoarece pe masa de toaletă chiar lângă ea. A fost atât de înspăimântător - parcă eram încă în amintirea mea, privind în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în continuare și bineînțeles că acum îmi dădeam seama că vine de la ea. M-a făcut să mă gândesc din nou la șoarece și chestia cu adevărat ciudată e că, apropiindu-mă, am văzut un mic morman de excremente de șoarece pe masa de toaletă chiar lângă ea. A fost atât de înspăimântător - parcă eram încă în amintirea mea, privind în același timp prezentul. Dar apoi s-a întors și într-o clipă am știut ce face și am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
A fost atât de înspăimântător - parcă eram încă în amintirea mea, privind în același timp prezentul. Dar apoi s-a întors și într-o clipă am știut ce face și am înțeles că nu era nicidecum vorba de excremente de șoarece. Ținea un cuțitaș cu o mână, iar cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spune nimic, Basie. Acum lucrez pentru tine, exact ca și Frank. Jim stătea pe vine lîngă marinarul american, Încercînd să-și aducă aminte cum anume procedau de dădacele din copilăria lui. Nu avusese grijă de nimic pînă atunci, În afara unui șoarece de Angora, care murise În mod tragic după cîteva zile. Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aeroporturi În timp ce șoferul umplea cu apă radiatorul camionului, doctorul Ransome o instală pe doamna Hug pe locul de lîngă băieții englezi. Lui Jim i se părea că misionarele de pe podea erau pe moarte, cu buzele albite și cu ochi de șoarece otrăvit. Muștele roiau În jurul lor intrîndu-le În nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimeni, de nimic. — N-ați găsit pe nimeni? — Nu. În spatele ei se află șemineul gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar acum trebuie să plec. — De unde ești? — Din sud, din Cilento. Câinele traversă camera și veni să se ghemuiască la picioarele Italiei. Ea se aplecă și îl mângâie pe cap. S-a simțit rău azi noapte. Poate a mâncat un șoarece... M-am apropiat de animal. Se lăsă palpat fără greutate, întinzându-se pe spate și deschizându-și labele. Gemu ușor, când am atins o regiune mai dureroasă. Nu are nimic, e suficient un dezinfectant. — Ești doctor? — Chirurg. Picioarele ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi înoată în lacrimi ca niște pești într-o mare prea strâmtă. Plânge pentru că e singurul lucru pe care a vrut să-l facă de când am intrat în camera aceea de hotel. Sexul meu chircit se retrage repede ca un șoarece care traversează noaptea strada. Rămân în tăcere lângă ea, până când plânsul devine mai puțin sfâșietor, mai blând. Plafoniera din tavan, un oval de sticlă albă, un ochi orb, ne privește fără să ne aibă grija. — Nu reușești să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o misiune. Departe de lenta, hipnotica vezică a acestui spital bogat și prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu este șoarecele care din când în când traversează bucătăria și le face pe bucătărese să țipe. Fiecare din noi, Angela, visează ceva care să scoată din țâțâni lumea lui obișnuită. Îl visezi stând pe divan, așezat comod în mijlocul beneficiilor pe care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă, spuse șoferul obosit, toți vor ajunge la aceeași concluzie. Poate după ce vor mai muri câteva mii. Nu avem altă soluție, domnule. Arabii nu se vor evapora de aici, și nici noi, și suntem perfect În stare să trăim ca șoarecele și pisica. Asta e realitatea și așa e și drept. În Tora scrie că dacă doi clienți trag de un șal de rugăciune și fiecare țipă că e al lui, adus de acasă, trebuie să iei o foarfecă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut pe noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată, cu o adâncitură și care era numită, ca și când nu ar fi fost bună decât de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie etichetată, imediat după apariție, drept un pericol pentru tineret, dar care, apoi, avea să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi permis nici unui gând să-și ia zborul. Doar nesimțirea se lăbărța în el. Mulțumit de mine și sătul, așa sunt. Un autoportret din aceste zile m-ar reda bine hrănit. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când pentru nuvela Șoarecele și pisica, schițam un personaj abrupt și ciudat, eroul lipsit de tată Joachim Mahlke, paracliser, licean, scafandru emerit, purtător al crucii cavalerilor și dezertor, Noinufacemașaceva, cel ce refuza să pună mâna pe armă, ar fi putut să-mi servească drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Și apoi, cu ce certificate? De la cincisprezece ani nu mai văzusem o școală pe dinăuntru. Profesorii mă speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție au umplut pagini întregi de manuscris: atât de rodnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în discuțiile politice sunt numite prea stridente și, sintetizând, toate animalele mele sunt numite pe numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în vis, cobea, care am ajuns să fiu, precum și melcul, cum ne-a ajuns el din urmă, ne-a depășit și se depărtează iute, fără un sunet... Ceea ce prezisese deja femeia de serviciu a gazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]