12,339 matches
-
ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de inhibiție de îndată ce auzea cuvântul examen. Ea, Sidonia, se știa capabilă s-o facă să depășească șocul, era atât de simplu de manevrat fetișoara asta, cu toate împotrivirile ei mute, pur și simplu în momentul în care reușeai s-o urnești, s-o canalizezi către o direcție anume, aveai satisfacții. Hotărî că tinerii puteau rămâne în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâinile lui frumoase și cu degete lungi în buzunarele de la spate, în pantalonii ei, degete pe care le voi săruta pe rând și în voie, în hotel, în timp ce el va sta cu ochii închiși, abandonat atingerilor mele cu putere de șoc electric, tu ai vrut prea mult și tu ai tras de el, iar lui i-a plăcut, normal, deși ți-a spus că are o iubită, știu Cehov, am greșit, trebuia să opresc lucrurile mai de mult, dar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect conștient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse. În comparație cu panica palpabilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
facturi, nici măcar peste plicuri de corespondență nesolicitată. Nici un singur lucru care să poarte pe el numele meu nu era aruncat la întâmplare, dosit sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca o încercare de cunoaștere, o luase la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă, densă. Pură. Grea. Apăsătoare. Sunetul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie. Rezultate la examene? Culorile în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru... Ceva se năpusti din adâncuri spre suprafață și se izbi de șoldul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi, brusc, un sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul coridorului pustiu, de ciment, ascultând sunetele produse de mișcările lui Scout în spatele meu, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai repet greșeala asta. Scout mă privi prin stratul gros de sticlă. Eu nu puteam s-o văd, nu-i puteam citi expresia feței. — Bine, spuse ea, încet și monoton. Atunci asta-i tot. În mine vuia un foc uriaș, șocul și rușinea și-o tristețe îngrozitoare arzându-mi măruntaiele. — Bine, asta-i tot, am spus, încercând să par indiferent, neimpresionat. Dar suntem oricum legați unul de altul, nu? Ludovicianul care să-l distrugă pe Ward și Ward care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și inflexiune din vocea ei. M-aș fi forțat să le parcurg pe toate, iar și iar și iar și iar și fiecare parte m-ar fi rănit la fel de tare sau mai tare, de fiecare nouă dată. Anestezicul lent al șocului mă făcea să stau liniștit, sub observație. Trebuia să-mi găsesc motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când mi-am retras-o, am văzut că țineam între degete o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca răspuns. Apoi din nou Scout. O ceartă care se întețea undeva în față. Am încremenit în loc, năuc. Nu, ajunge pentru seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră de spălat, piele, păr, transpirație. Mirosul unei persoane. Mirosul mi se păru atât de natural, atât de familiar și de liniștitor încât, la început, nu i-am înțeles semnificația. Revelația veni ca un șoc electric ce-mi străbătu corpul. Camera mirosea ca și casa mea. Mirosea a mine. Asta e camera Primului Eric Sanderson. Un impuls de panică și un alt soi de instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că întregul edificiu era blindat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile din ultimele douăzeci și patru de ore, răsturnările de situație, durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai aveam forța să-l descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o. — Se întoarce, mă anunță doctorul peste umăr, adresându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Obsesie și adevăr. Diplomați români la Moscova", Editura Semne (2007) și "Convulsiile sfârșitului. Diplomați români la Moscova", Editura Semne (2007), scrise de Mioara și Ion Porojan; * lucrarea "Protagoniști ai vieții economice", Editura Economică (2002), de Ivanciu Nicolae Văleanu; * volumul "Marele șoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu", Editura Enciclopedică (2004); * O istorie trăită", Editura Enciclopedică (1997), de Paul Niculescu-Mizil; * "Cronos autodevorându-se. Memorii" (vol. II), Editura Curtea veche (2006), de Dumitru Popescu. IOAN BAR Născut la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în Comisia mixtă guvernamentală româno-germană pentru probleme privind etnicii germani din România; 2004-2005: Ambasada României la Praga, prim-colaborator al ambasadorului; 2005 pensionare pe motiv de vârstă, cu gradul de Ministru-consilier. Preocupări științifice Traduceri din germană în română: E. Matzner: Șocul pieței; Helmut Kohl: Am vrut unitatea Germaniei; H.P.Martin, H.Schumann: Capcana globalizării; Kurt Hübner: Naționalul . Doctor în economie cu teza: Parteneriatul economico-social. Studiu asupra experienței austriece. Repere ale activității diplomatice În M.A.E., a făcut parte din grupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cancelar a inițiativei strategice în problema germană prin programul său prezentat la 28 noiembrie 1989 și intitulat: "Zece puncte pentru depășirea divizării Germaniei și a Europei", prin care își stabilea drept țel al guvernului federal redobândirea unității statale a Germaniei; șocul produs de demersurile cancelarului asupra unor diplomați vestici acreditați la Bonn. A acționat cu calm și răbdare, în contextul zilelor de protest la Ambasadă prilejuite ce căderea regimului dictatorial în decembrie 1989; a avut un dialog rațional cu protestatarii, evitându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
gestionare a tranziției în noile democrații din Sud-Estul Europei, ca sursă de inspirație pentru aceste țări. În același scop, în timp ce se afla la post, a tradus și publicat în țară, în 1995, studiul respectiv (J. Kregel, E. Matzner, G. Grabher: Șocul pieței), introducând, astfel, în dialogul intern una dintre primele evaluări vestice despre sensul și finalitatea tranziției în noile democrații. A tradus și comentat în presa de profil economic din România evaluări ale unor personalități austriece din viața politică și economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
tradus lucrarea de mărturii a fostului cancelar federal, Helmut Kohl, "Am vrut unitatea Germaniei" și studiul filozofului german Kurt Hübner: Das Nationale, care fundamentează conceptual unitatea europeană pe baza descifrării forțelor de coeziune a națiunii. Traducerea acestor cărți, a studiului Șocul pieței și a cărții Capcana globalizării a excedat fișa postului și a fost asumată de către diplomat ca o datorie elementară de a susține racordarea discursului intern pe temele respective la surse de autoritate europeană în materie. În perioada 2004-2005, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l! Hoooo! Pe el!". Cineva reaminti salutul ancestral al scursurilor Fanarului: Iaso! Toți se recunoscură între ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
împartă cu ea soarta de damnată? Sau Mama era ea însăși un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru a nu fi mai târziu un șoc care ar putea să o azvârle în afara zidului-convenție și să rătăcească prin lume, tot întrebând. Mioara Alimentară accepta cu înțelegere graduală tot ceea ce i se oferea. Și Mama asta-i oferea: închisoare conștientizată, înțeleasă și acceptată. Era liberă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]