KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...38 >

950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Emma, spune Connor Într-un final. Crede-mă, nu e nici locul, nici momentul... — Ba da ! Poate fi ! Numai așa putem reaprinde vechea scânteie ! Lissy a zis... — Ai vorbit despre viața noastră sexuală cu Lissy ? Connor pare de-a dreptul șocat. — Evident, n-am spus că ar fi vorba despre noi, zic, reorientându-mă din mers. Am vorbit așa, În general, despre... cupluri, și ea a zis că e sexi s-o faci la serviciu ! Haide, Connor ! Mă apropii de el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
urcând scările. Asta ar face lucrurile de o mie de ori mai grele. M-aș trezi cu o groază de oameni pe cap, care mi-ar spune... — Emma, vai ce rău Îmi pare de tine și de Connor... Poftim ? Tresar șocată și văd o fată pe nume Nancy apropiindu-se de mine. — A fost total neașteptat ! Dintre toate cuplurile din lume, n-aș fi zis niciodată că voi doi vă veți despărți. Dar asta nu face decât să arate că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Ei hai, pe cine păcălesc eu aici ? Știam că o să se Întâmple asta. În clipa În care am auzit că nu s-a Întors În America, am știut. DOISPREZECE N-am văzut-o În viața mea pe Jemima atât de șocată. — Îți cunoaște toate secretele ? Mă privește de parcă tocmai aș fi anunțat-o mândră nevoie mare că ies În oraș cu un criminal În serie. Ce naiba vrei să spui ? — Am stat lângă el În avion și i-am spus absolut tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
zâmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mâncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întâmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întâlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinând din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
adânc, după care se Întoarce spre mine și-mi zâmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
șaptezeci de ani ! Îi strâng mâna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vârstă. Și, de fapt, cu nimeni. Cred că oamenii sunt la fel, fie că sunt albi sau negri, femei sau bărbați, tineri sau... Dar e un moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămân uitându-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. Sunt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sunt În stare să-l ascult. — La prima Întâlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
imediat când Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe râsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cât pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea foarte mult să vorbim... Carol : Mai am Încă două persoane pentru clubul Barbie ! Moira : Știu de unde poți să-ți iei niște bikini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Pe bune, cât de greu e ? Cară-te, Wendy ! spune Katie. Las-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurândă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întâmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adânc și mă privesc lung În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. Sunt atât de șocată, că aproape pufnesc În râs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămâne un moment pe gânduri. Ce zici de asta : Îi dau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățânată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adânc. — Emma, nu te supăra, dar e cu totul altă situație... — Poftim ? Îl fixez șocată. De ce ?... De ce ar fi cu totul altă situație ? — Te rog să mă Înțelegi. Unele lucruri din viața mea sunt foarte delicate... foarte complicate... și foarte importante... — Și crezi că lucrurile din viața mea nu sunt la fel ? Îmi explodează vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zâmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sunt În culmea fericirii. Mai exact, șocată și fericită, În același timp. Nu-mi vine să cred să sunt promovată. Am să fiu Marketing Executive ! Dar nu e doar asta. Nu știu ce mi s-a Întâmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După care mi-a mai zis și că nu i-a pomenit niciodată despre asta lui tata. Doamne. Adevărul e că sunt cât se poate de șocată. Întotdeauna am crezut că mama și tata... cel puțin, niciodată n-am... Mă rog. Asta nu face decât să demonstreze că nu știi niciodată. Dar are dreptate. Unele relații sunt de scurtă durată. Evident, cea dintre mine și Jack n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor și coboară glasul. Adevărul e că nu-mi place deloc Panther Cola. Prefer Pepsi. Nu ! spun șocată. — Și că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966

de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și țipetele femeilor. Acum oamenii alergau îngroziți pe aleile din parcul teatrului.Din când în când se opreau și priveau în urmă șocați. Groaza pusese stăpânire pe ei. -E cutremur! exclama speriat Bazil. -A fost cutremur,îl linisti Miki.S a terminat. -Nu înțelegeam de ce mă trage volanul în dreapta.Am crezut că am pană. Au privit împreună la pagubele produse de sinistrul de

BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184

Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei nu aveau termen de comparație, presupuneau că aceasta este o trăsătură a clasei lui, așa cum un călător care se dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

îmi țin mâna la gură ca să-mi înăbuș râsul care crește înăuntru. Sophie nu mai spune nimic, nu mai poate spune nimic. E absolut, sută la sută uluită și se dă la o parte, arătând în sus, cu o privire șocată. Ben îi zâmbește în semn de mulțumire și începe să urce scările, în timp ce eu încep să le cobor. Ne întâlnim la mijloc. ― Să vă distrați, strigă Lisa, care în momentul acela apare în capul scărilor ca să vadă cum arată Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și când mă uit la fotografie, îmi pot simți ochii mărindu-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
interesant, spun eu, când de fapt sunt foarte entuziasmată, atât de entuziasmată încât nu cred c-o să pot dormi în noaptea asta. Am cumpărat niște lucruri pentru sală, m-am înscris azi la una. Glumești, exclamă Sophie, care pare complet șocată. ― Ba nu, spun eu bucuroasă. ― Dar pentru ce te-ai înscris? întreabă Lisa. ― Ca să fiu în formă, tu ce crezi? O să slăbesc din greu, o să ajung într-o formă bună, iar în câteva luni nici n-o să mă mai recunoașteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Geraldine confuză. ― Nu, bolborosesc eu. Și nici nu știe cum e ea, dar Sophie îl place pe Ben și cum crede că Diana e un lup îmbrăcat în miel, vrea să-l scoată de acolo, orice-ar fi. Geraldine pare șocată, dar își dă seama rapid că e un moment clasic. ― Clasic! murmură ea uluită, uitându-se la Sophie. Sophie, naivă cum e, pare să fi hotărât în mai puțin de un minut că Ben a fost în mod clar acaparat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
primi o asemenea ofertă în mod obișnuit. De fapt, nici n-am mai zburat vreodată până acum, iar acum zbor la clasa business! Mulțumesc, mulțumesc foarte mult. Nu mai are rost să spun că fata de la poarta de acces pare șocată, și-și dă seama de greșeală, dar norocul meu că e prea târziu. Și nici nu-mi mai pasă că m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]