KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai gândit să mă ajuți să mă maturizez. Ai crezut că dacă mă părăsești, o să fiu atât de șocată încât o să încep să mă comport ca un adult, am spus realizând adevărul gradual, deși în trepte inegale. Ce păcat că ai folosit niște măsuri așa de drastice! —Ei, dar nu de asta te-am părăsit, m-a informat James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-le de-o parte sub forma unui morman dezordonat. De ce? l-am întrebat eu. Pentru că n-o să vindem apartamentul. James mi-a zâmbit. Și mi-a privit, cu ceva mai multă atenție chipul alb ca varul, marcat de o expresie șocată. —Of, Doamne, a zis pocnindu-se dramatic cu palma peste frunte. N-ai înțeles, nu? Nu, am zis. James m-a înșfăcat cu putere de umeri și și-a apropiat fața de a mea. —Te iubesc, mi-a declarat el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mă iubea. Nu încetase niciodată să mă iubească. Eu îl îndepărtasem de mine. Dar acum eram alt om și relația putea fi reparată. Nu asta îmi dorisem? Ei, nu asta era? James s-a uitat la fața mea tăcută și șocată și m-a ciupit de bărbie. Doar nu mai ești supărată din cauza situației ăleia cu Denise, nu? m-a întrebat el de parcă ar fi fost ceva absolut ridicol. — Păi, sincer, mai sunt, i-am răspuns cu voce pierită. Simțeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Mă simțeam slăbită. A plecat? a șoptit o voce. Era mama, care scosese capul din dormitor și se uita în jos, la mine. Da, i-am răspuns. — Ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea luând în considerare imaginea mea șocată. —Nimic, am zis eu cu o voce pierdută. —Bine, a spus ea. —James mi-a spus că încă mă iubește, am trântit eu. Cum? a strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
iar pe de altă parte mă simțeam de parcă n-aș fi plecat niciodată. Am început să merg către apartamentul meu. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, genunchii mi se înmuiaseră și-mi cam tremurau. Eram surprinsă. Și puțin șocată. Nu mă așteptasem să fiu așa de afectată de revenirea în vechiul meu cartier. Când am depășit colțul și mi-am văzut apartamentul, casa pe care o împărțisem cu James, fruntea a început să-mi asude. Am continuat să merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-adevărat, dacă nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea de ce să-i fie rușine, atunci James n-ar fi trebuit să sară-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vinovat pentru chestia asta. Ei, nu mă simt vinovat! Clar? Întotdeauna am fost bun cu tine. Toată lumea știe asta. Nu eu sunt personajul negativ din povestea asta. Tu ești! Tăcere. Camera ținea de tăcere. Eu am rămas nemișcată. Eram absolut șocată. James a răsuflat din greu, furios, și a început să se plimbe prin cameră. Nu se uita la mine. Eu am realizat că tremuram. Oare sunt un om rău? m-am întrebat. Oare sunt într-adevăr un om rău? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
din noi să se răzgândească. Îți doresc numai bine și sper c-o să putem să menținem o relație civilizată, mai ales de dragul lui Kate, dar nu mai avem nimic de discutat. —Claire, ce-ai pățit? m-a întrebat James. Părea șocat. —Înainte nu erai așa. Te-ai schimbat foarte mult. Ai devenit așa de dură. — A, nu ți-am spus? am zis pe un ton relaxat. Soțul meu m-a înșelat. Asta a avut un impact deosebit asupra mea. Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
te iubesc și nu vreau să ne despărțim, așa că dacă pe tine te face fericită, atunci sunt gata să... să-ți fac... ăăăă... o concesie. —Ce concesie? l-am întrebat. Nu eram deloc interesată. Nu-mi mai păsa. Am realizat șocată că James nu-mi putea spune nimic, absolut nimic care să mă facă să mă simt mai bine. Nu-l mai iubeam. Nu știam de ce sau când încetasem să-l mai iubesc. Dar încetasem. James a continuat să vorbească, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Adam știa destul de bine cum trebuie să lucrezi cu Helen. Presupun că putem să ne apucăm de familiile disfuncționale, a zis Helen. De vreme ce tu știi atâtea despre asta. La care Helen a răs cu răutate. —Helen, a admonestat-o Anna șocată. —Ce-i? a sărit Helen pusă pe harță. A fost o glumă. Și oricum, Adam chiar știe. Nu-i așa? l-a întrebat ea pe Adam. Presupun că da, a răspuns el politicos. Îmi ajungea. Am plecat. Am luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Nimeni nu bătea la ușă la noi în casă. Ușa s-a deschis și Adam a apărut în prag. Dintr-odată, totul a căpătat un aspect mult mai fragil, ca într-o căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii. Puștiul se năpusti afară din celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție. Urlete, strigăte, țipete - mai rău decît o mie de sirene de cod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
White că trebuie să cadă niște capete. SÎnt de acord și vă spun că, după părerea mea, pentru a păstra prestigiul șefului și prestigiul departamentului, este nevoie de procese penale și de condamnări la Închisoare. — Flăcău, sînt de-a dreptul șocat și Încîntat de ceea ce tocmai ai spus. Ed către Parker: Domnule, ați reabilitat prestigiul departamentului după anii petrecuți sub Horrall și Worton. Reputația dumneavoastră este exemplară și departamentul și-a Îmbunătățit mult activitatea. Puteți să faceți ca lucrurile să rămînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
a obține rezultate este pentotalul de sodiu, care funcționează cel mai bine dacă subiectul acceptă de bună voie. Vrem să o convingi pe domnișoara Soto să colaboreze. Probabil că are Încredere În tine, deci ai un atu. Inez post-Stensland: profund șocată, supusă unor puternice presiuni ca să se mute la Arrowhead. Domnule, eu cred că toate dovezile noastre de pînă acum sînt indirecte. Cred că ar trebui să găsim niște asociații de probe Înainte să o abordez pe domnișoara Soto și aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
pe rotile. SÎnge Închegat În pînzeturi. LÎngă ușă - Russ Millard. Doi nou-sosiți - Don Kleckner, Duane Fisk - pe alee. Polițiștii de la patrulare goneau curioșii, iar reporterii se Îngrămădeau pe trotuar. Jack se Îndreptă spre Millard. — Hudgens? Fără să se arate prea șocat. Doar era un profesionist. — Da, e amicul tău. Mi-e teamă că e puțin cam sfîrtecat. De la un hoț am aflat vestea. Voia să-i opereze casa cînd a văzut cadavrul. SÎnt urme de forțare la balamalele ușii, așa că mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

spus că mi se ceruse să-mi exprim și eu părerea. Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt total străine sentimentalismele muierești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de psihopați sau coșmaruri științifico-fantastice pline de efecte speciale sângeroase. Ce avea totuși acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate și bărbații să fugă spre ieșire? Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
radicalism. Deci zău că n-am timp acum decât pentru unul sau doi romancieri din țara asta. Și mă tem că nu pari a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt jignit. — Deci cine sunt scriitorii ăștia? am întrebat. — Uite, de exemplu... Graham rosti un nume care m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Întâmple. Asta e tot. M-a străfulgerat o scurtă viziune - una În care, ca În filme, se făcea că Întindeam mâna și trimiteam În zbor tot conținutul tăvii până În capătul celălalt al Încăperii. Și se făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își cerea din suflet iertare pentru că Îmi vorbise pe un asemenea ton. Dar țăcănitul unghiilor ei În masă m-a readus rapid la realitate, așa că am ridicat În grabă tava și am ieșit cu grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fi sunat și știu că ai fi venit Într‑un suflet. Dar jur că n‑a fost prea rău. Te rog, putem să uităm toată tărășenia asta? Sunt extenuată și am nevoie doar de un duș și de pat. De șocată ce eram, n‑am mai găsit cuvinte, dar Lily a luat tăcerea mea drept Încuviințare. — Mai ești acolo? a Întrebat ea după vreo treizeci de secunde, răstimp În care m‑am chinuit cu disperare să găsesc cuvintele necesare pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fost extrem de surprinși să constate că Miranda mă privea la rândul ei. Stătea acolo dreaptă, de parcă Înghițise un par, cu părul strâns sever, ca de obicei, cu ochii ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost fața mea extrem de șocată. Nu aveam absolut nici o alternativă, trebuia să urc În lift Împreună cu ea. — Ăă, bună dimineața, Miranda, am zis eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Băiatului Ciudățoi. — Tu cine dracu’ ești? l‑a Întrebat ea și s‑a ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ceea ce nu făcusem niciodată În atâtea luni de muncă În condiții subumane, pentru o șefă inumană, ceva ce reușisem Întotdeauna să țin sub control și să amân pentru un moment mai potrivit. Am izbucnit În plâns. Ilana a părut mai șocată ca oricând. — O, draga mea, vino Încoace! Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să spun nimic rău. Ești o adevărată sfântă că o suporți pe vrăjitoarea asta, mă auzi? Vino cu mine. M‑a luat de mână și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mai aproape de mine. Am crezut că o să‑și ceară scuze, dar el a continuat: — Dar cu Lily cum rămâne? Tu chiar nu ai observat că prietena ta cea mai bună a ajuns o alcoolică Înrăită? Trebuie să fi părut total șocată, pentru că el a urmat: — Să nu‑mi spui că nici măcar că nu ți‑ai dat seama, Andy. E lucrul cel mai vizibil din lume. — Da, bineînțeles că bea. La fel și tu, la fel și eu, la fel toți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Poți să explici un asemenea fenomen? a Întrebat ea. Bineînțeles că puteam să Îl explic, dar nu ei. În rarele ocazii În care Miranda era singură În biroul ei, ridica uneori telefonul când suna. Firește, interlocutorii ei erau atât de șocați să Îi audă vocea la celălalt capăt al firului, Încât Închideau imediat. Oamenii nu erau pregătiți să vorbească cu ea atunci când sunau, dat fiind că șansele de a li se face legătura cu ea erau aproape nule. Primisem după câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]