9,824 matches
-
venea să creadă. „Ia te uită, domnule! Ostașii mei s-au prezentat!”. Fără alte vorbe, a luat-o înainte, iar noi după el. Abia atunci am băgat de seamă că mergea cam greu. „Să știi că-i invalid” i-am șoptit lui Costăchel. „Așa cred și eu” mi-a răspuns el. În dormitorul unde ne-a dus se mai găseau câțiva bărbați. Da’ mai tineri ca noi... În zori, un plutonier, și acela cu semne de invalid, ne-a luat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai bine nu te nășteai... Cei cu marca „Na pravo!” am pornit la drum. Câteva zile și nopți aproape fără oprire am mărșăluit. Vine vorba. Mai mult ne-am târât. „Ne duc undeva spre nord” - l-am auzit pe Filip șoptind. „De unde știi? Tot timpul a fost înnourat.” „Nu uita că am fost comandant de batalion” - mi-a spus el tainic. „Ai dreptate, dar fără o busolă poți greși” - m-am îndoit eu. „Tu știi zicala?” „Care?” - am întrebat eu. „Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gând mișcarea grănicerilor... Pe noi ne interesau pauzele în zona noastră... Le-am găsit și pe acelea... După primul cântat al cocoșilor, urma o pauză lungă, până spre ziuă. „Poate a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă rar de tot” - m-o lămurit Filip. Între timp, am adunat materiale pentru plută. Apoi eu am meșterit-o. Ca la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are Daurel! S-o agiuns. Îi mare! Ce mai? - a șoptit Petrache. Măi Daurel! Tu ai agiuns om mare, nu șagă! - s-a auzit un glas din fundul sălii. Lasă-l în pace pe tovarășu’ Daurel, că se supără și face urât. Nu vezi ce încruntat îi? Ce-i el balaoacheș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încruntat îi? Ce-i el balaoacheș, da’ ce se strâmbă când se-nfurie - i-a luat apărarea, în hazul tuturor, un altul... Tovarășul de la raion își bolovănea ochii ca boul când își dă importanță. În cele din urmă, i-a șoptit ceva lui Chersân, care a prins a vorbi: Lăsați-l în pace pe tovarășu’ Daurel! Nu vi-i rușâni, față de tovarășu’ Tașmău, delegat de la raion? Noi ne-am adunat să grăim dinspre întovărășală și voi nu mai isprăviți cu prostiili
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce să spună. Privea disperat când spre tovarășul de la raion, când la adunare. Auzi-l numai și te crucește! Luceafărul mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă cu „întovărășala”, da’ cu chiaburii îi nevoie mare - a apreciat situația Costăchel. Îl rog pe tovarășu’ deleagat de la raion să ne spuie de ce vrea partidu’ nostru să ne adune în întovărășală și cum să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aud unul că scoate o vorbă, că am eu grijă de el! Poftiți, tovarășu’! - s-a ploconit milițianul în fața delegatului. Daurel s-a întors către adunare și a privit crunt spre moș Dumitru. Costăchel, aflat lângă moș Carpen, i-a șoptit: Să știi, moș Dumitre, că aiștia te-o ochit și dacă mai spui ceva te iau pe sus... La comuniști numai ei au dreptate. Trebuie doar să ții capul plecat și să robotești. Nimic mai mult... Lasă, Costăchele, că moș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din plin această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă vreme pe farmacista Teodoru veni lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul dumneavoastră, spuse apoi aceasta cu glas tare și clipind șiret din ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă insista cu vehemență. Căutați-l domnișoară, aștept, trebuie să-i fac o comunicare importantă... Doctorul făcu în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dar, de fapt, cu toții suntem fragili...” Și cam așa reflecta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și pe ea și îi liniștea și pe ceilalți. Apoi, totul revenea, în chipul cel mai firesc cu putință, la normal, iar ea își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum arată? E frumos? Seamănă cu mine!? Nici nu știi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au potolit. Întristată, m-am așezat din nou pe pat. Cineva parcă-mi șoptea: - Nu te neliniști și nu-ți fă griji, vei începe de mâine, sau din altă zi! A trecut o zi, a mai trecut și alta, au mai trecut și încă multe altele și, în fiecare din ele, tot amânam pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care îl trăiam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]