1,369 matches
-
prag, mi-a spus că va veni la Înmormîntare. Cuvîntul „Înmormîntare“ era Încă și mai crud decît verbul „a muri“. Am Închis ușa la loc și m-am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îndeplini funcția contrară. Incriminarea nevinovaților. ă Îmi retrag vorbele. La urma urmei ești un cinic, zâmbi Porfiri cu indulgență. ă Sunt prea mari. Virginski își băgă demonstrativ un picior în cizmă. ă Poți foarte bine să porți o pereche de șosete în plus. ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urmei ești un cinic, zâmbi Porfiri cu indulgență. ă Sunt prea mari. Virginski își băgă demonstrativ un picior în cizmă. ă Poți foarte bine să porți o pereche de șosete în plus. ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Piedaterrologie. Umbra cea mai fină a unui zîmbet, ca un fulg, Îi luminează fața. Scoate-ți pantofii și așează-te pe sofa. Wakefield se supune. O simte pe Zelda urmărindu-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În care stai un timp. Am aflat unde ai fost, unde o să fii. Simte o lingoare Înceată, tentaculară, ridicîndu-se leneș ca o viță din piciorul lui, peste gleznă, pînă În șolduri. Își trage piciorul din mîna femeii și scotocește după șosete și pantofi. — Am auzit destule, mulțumesc. — Okay, spune Reverendul. Oricum trebuie să mă duc la muncă. — La muncă? Brusc lui Wakefield Îi pare rău că a pus capăt cititului În talpă atît de brusc; simte lipsa atingerii femeii, ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la loc. Astăzi nu vedea nici un semn al declinului și al dezintegrării. Tatăl ei pe care îl iubea revenise, de parcă n-ar fi înfruntat niciodată neantul. Ralph își încrucișă picioarele, lăsând să se vadă singura abatere de la normă. Una dintre șosete era din lână și avea o nuanță discretă, convențională; cealaltă era colorată într-un ton strident de turcoaz, și purta inscripția „La mulți ani“. Ultimul cadou pe care i-l făcuse Fran, cu numai șase luni în urmă. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jocul ghiveciului și chema legumele pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu totul pierdut. Jocul ghiveciului - care Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privire usturătoare din partea mamei, și un comentariu scurt: — Nu sunt lucruri care te privesc pe tine. Kevin era relaxat pentru că Învinsese: nu-și scosese papucii. Nu le arătase Înțepatelor prințese Fioravanti gaura largă cât degetul cel mare care Îi nenorocea șosetele și pe care mama nu o cususe, pentru că uita mereu să aibă grijă de lucrurile astea. Apoi Își aminti că În seara asta, după petrecere, trebuia să Înapoieze smochingul și mama nu putea să-l vadă frumos ca Micul Prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Vii tati? ajunse la el glăsciorul obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te face să plângi. — Vin, răspunse. Deschise primul sertar. Pistolul Taurus, negru ca un scarabeu uriaș, era așezat Între chiloți și șosete. Dar tocmai acea abundență de cartușe Îi făcea greață. Nu putea să greșească. Dac-ar fi greșit, nu era convins că ar mai fi putut trage și a doua oară. E crunt să știi cât de greu este să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă. În camera lui Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ăsta, așa că ne-am apucat atunci să golim pungile, am aruncat conținutul, hăinărie și petice, pe jos, am deschis pe rând și valizele, erau și ele pline de haine, dar puse pe categorii, în una doar cămăși, în alta doar șosete făcute ghem și izmene, în a treia pantofi eleganți de damă, pe puțin cinșpe perechi, printre care și unele cu toc foarte înalt, o altă valiză era ticsită cu cravate și pantaloni împăturiți, doar în două valize nu erau haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să plătească toate reparațiile. Banca Începuse să-l preseze, fusese nevoit să-și restrângă cheltuielile. Se ridică Într-un cot și Își turnă un prim whisky. Swing Magazine rămăsese deschis la aceeași pagină; cu un efort vizibil, un tip În șosete Își sălta sexul spre obiectiv: Îl chema Hervé. Nu-mi place, Își repetă Bruno, nu-mi place deloc. Își puse chiloții și porni spre grupul sanitar. La urma urmei, Își spuse el cu speranță, irocheza de ieri, bunăoară, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pomi și să răscolesc printre lucruri moarte, se supără cercetătoarea. Unde ești, Adame? Băiatul amestecase puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altele și mai noi? Patrula agitat de la un pereta la altul al odăiței, între soba de teracotă și oglinda mare, cât un stat de om. Câteva abțibilduri, cu reclame pentru purgativul „Cufundac“, pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o crăpătură ce aproape traversa geamul oglinzii de sus până jos. Prinsă într-un cui, în colțul din stânga sus al oglinzii, o hârtie verzulie cu un scris lăbărțat: „Joi Adunarea Ce.O.Me la COOPERATIVĂ.“ - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am chemat un om de la gară să vadă dacă ne poate spune ceva, după acea anulare, despre ce tren era vorba, dar nu-s sigur că o poate face. — La ce clasă era, prima sau a doua? — A doua. — Altceva? Șosetele? Cureaua? — V-a spus Rizzardi despre haine? — Da. Crede că lenjeria intimă e de producție americană. — Este. Fără Îndoială. Cureaua, pe asta ar fi putut-o cumpăra de oriunde. Piele neagră cu cataramă de bronz. Șosetele sunt din material sintetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doua? — A doua. — Altceva? Șosetele? Cureaua? — V-a spus Rizzardi despre haine? — Da. Crede că lenjeria intimă e de producție americană. — Este. Fără Îndoială. Cureaua, pe asta ar fi putut-o cumpăra de oriunde. Piele neagră cu cataramă de bronz. Șosetele sunt din material sintetic. Fabricate În Taiwan sau Coreea. Se vând peste tot. — Altceva? — Nu, nimic. — Bine lucrat, Bocchese, dar nu cred că ne trebuie altceva În afară de bilet ca să fim siguri. Siguri de ce, commissario? — Că este american. — De ce? Întrebă tehnicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poată termina școala, devenise mama unui infractor. Din ziua morții soțului ei, Întâmplare În fața căreia reacția ei emoțională era insondabilă, până și pentru fiul ei, poate chiar până și pentru ea Însăși - se Îmbrăcase fără excepție În negru: rochie, pantofi, șosete, chiar și o basma pentru momentele când ieșea din casă. Deși devenea tot mai voinică pe an ce trecea, fața Îi era tot mai ridată de suferința provocată de viața fiului ei, negrul rămânea neschimbat: avea să-l poarte până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mic, o fată, care se jucase Într-un cimitir de mașini gol și călcase În ceea ce ea crezuse că este o baltă de ulei scurs dintr-o mașină abandonată. Lichidul se scursese peste marginea pantofilor ei și-i pătrunsese prin șosetă. În ziua următoare, fetiței Îi apăruse o iritație pe picior, care se schimbase curând În ceva ce, după toate aparențele, părea a fi o arsură și care treptat i se Întinsese pe picior În sus, spre genunche. Copilul avea febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la mașină, Brunetti se așeză În scaun, cu picioarele Încă afară din mașină. Din două mișcări iuți, Își aruncă Încălțările din picioare departe În iarba de pe marginea drumului. Având grijă să le țină de partea de sus, Își dădu jos șosetele și le azvârli pe urmele pantofilor. Întorcându-se spre Ambrogiani, spuse: — Crezi că putem opri la un magazin de Încălțăminte În drum spre secție? 21 Pe drumul de Întoarcere spre gara Mestre, Ambrogiani Îi dădu lui Brunetti o idee despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta nu are serviciu de menajerie inclus, Guido. Vocea ei era ridicată peste vuietul apei din mașina de spălat rufe. El o ignoră, se duse la dulap și se Îmbrăcă, stând pe pat cât Își puse o pereche nouă de șosete, examinându-și din nou picioarele. Încă arătau ca niște picioare. Scoase o pereche de pantofi maro din josul dulapului, Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să aibă loc În țara asta. Sorbi din vin. Voi fi foarte recunoscător pentru orice-mi poți spune. Contele Își termină vinul și așeză paharul gol pe-o masă Încrustată din lateral. Își Încrucișă picioarele lungi, expunând o bucată de șosetă neagră de mătase, și-și Împreună degetele Într-o piramidă sub bărbie. — Signor Gamberetto e-un afacerist deosebit de meschin și cu legături deosebit de bune. Nu deține doar cele două companii la care te-ai referit, Guido, dar este de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
albe, cumpărat de Lucia de la un târg, el ar fi vrut albastru, ea avusese câștig de cauză, un conflict incipient fusese stins în fașămerse în dormitor, deschise șifonierul și își alese o pereche de chiloți, albi, scoase dintr-o pungă șosetele, tot albe, apoi aruncă pe el un tricou inscripționat cu sigla celor de la Arizona Cardinals (căutase cu New England Patriots, însă nu avusese succes, iar cei de la Dallas Cowboys îl enervau la culme) și pantalonii cu buzunare aplicate deasupra genunchilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta nu putea să fie ruptă în dreptul degetului mare... - Vedeți dumneavoastră, domnule detectiv, nu obișnuiesc să urmăresc activitatea vecinilor mei (las-o jos, asta faci toată ziua, perversule...), fiindcă am fost și sunt trăitor (ce termen...) într-o altă lume, aparte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]