1,581 matches
-
geamuri și, desigur, având În vedere că era iarnă, Îi făcea pe toți să tremure. După o vreme, Întreaga casă părea să fie superventilată. Mișcarea evantaiului reuși chiar să-l urmărească pe Milton până În mașina lui, Oldsmobile care Începu să șuiere Încet din radiator. Pe lângă faptul că-și făcea vânt cu evantaiul, bunica mea apelase la sentimentele familiale. Părintele Mike, ginerele ei și propriul meu unchi, se Întorsese la vremea aceea din Grecia și slujea - În calitate de diacon - la Biserica Ortodoxă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el la fel. ― Tot cartierul se duce pe apa sâmbetei, le spusese Într-o duminică după masă Jimmy Fioretos. Plecați până nu-i prea târziu. Și apoi Gus Panos, care Își făcuse traheotomie și vorbea printr-o gaură din gât, șuieră ca un burduf: ― Jimmy are dreptate... sssss... Ar trebui să vă mutați În... ssss... Bloomfield Hills. Unchiul Pete se Împotrivise, pledând, ca de obicei, pentru intergrare și pentru susținerea „Războiului cu sărăcia“ al președintelui Johnson. Câteva săptămâni mai târziu Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos din balansoar. Dar Jerome făcu prima mișcare. Își desfăcu brațele, cu haina ca niște aripi, și sări de pe balustradă. Se năpusti asupra Obiectului. Chipul Îi era În continuare impasibil. Nu i se mișca nici un mușchi, În afară de cei ai gurii. Șuiera și croncănea În continuare În fața Obiectului, În urechile ei: ― Lesbiano, lesbiano, lesbiano, lesbiano! ― Termină! Încercă să-l lovească, dar băiatul Îi prinse mâinile. Îi ținea ambele Încheieturi strânse Într-o singură mână. Cu cealaltă mână Jerome făcu un V cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anevoioasă, dar curând se clinti și aerul proaspăt și rece începu să invadeze sala prin crăpăturile făcute. Erau pe punctul de a o lăsa jos, pe parchet, când se auzi o izbitură în panoul negru! Apoi unul, două gloanțe au șuierat în clasă și s-au înfipt, unul în peretele opus, iar altul în pardoseală, în momentul în care n-au găsit carnea subnutrită a elevilor din care să muște. STOP! Înapoi! S-o punem înapoi! Alte trei izbituri se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un praf fin și bucățile mici de metal zburau peste tot în căutare de capete neatente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bănci. Fără a schimba o vorbă, porni. Închisesem ochii, dar tot vedeam. Vedeam cum mă apropiam ca un lup de prada sa, cum totul în jurul meu se mișcă cu încetinitorul și cum eu eram atât de rapid printre gloanțele care șuierau în jurul meu. Se apropiau de mine și treceau prin mine, oprindu-se abia în interiorul mantiei. Eu eram Corvium! Vedeam și trăiam prin el! Era mânat de o ură care-i mistuia inima și sufletul și de o nerăbdare care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru labe, cu fundul descoperit, în timp ce, prin tr-un joc de oglinzi, cei doi doctori îi examinează rectul. — Lasă, că te-am mai văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l chem pe Parthenicus? Gâfâie și ea cu gura întredeschisă. — Nu, te rog, o imploră cu voce scăzută Augustus. Clatină cu amărăciune din cap. — Mi-e rușine să mă vadă așa, neputincios. Ochii Liviei se umplu de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unități de rezervă! Ca să întăresc o parte a graniței, trebuie să slăbesc o alta... Cată mânios spre secretar: — Tu te gândești ce s-ar întâmpla dacă imperiul ar fi atacat pe două sau mai multe fronturi? Își pungește buzele și șuieră lugubru: — Ne-am prăbuși ca un castel de nisip! Fața lui Ianuarius rămâne de piatră. Știe că o asemenea ca tastrofă este puțin probabilă. Nu mai există regi suficient de puter nici încât să dorească să se extindă pe socoteala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o clipă de reflecție, apoi rostește: — Legionarii nu reprezintă decât o parte din cheltuielile militare. Mai sunt cavaleria, ofițerii și garda pretoriană, care primesc 20 000 de sesterți. — Dar tuturor li se reține din soldă echipamentul, îmbră cămintea și mâncarea, șuieră tăios Augustus. Îi frig urechile de enervare. E sătul să i se tot arunce în cap povara armatei, de parcă ar fi o extravaganță personală. Mârâie printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în genunchi și începe să se tâ rască înspre el. Cerșește, cu brațele întinse, mila împăratului: — Iertare, preamilostive stăpâne, dar înălțându-l astfel, îl con damni fie la moarte, fie la nebunie, fie la amândouă la un loc. — Cum îndrăznești? șuieră Augustus. — Preabunule, iartă-mi cutezanța, se smiorcăie secretarul. Atinge podeaua cu fruntea. Împăratul îl privește consternat preț de câteva minute bune. Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna pântecul rotunjit. — Ție și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o încurajeze. Are, în mod evident, o nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care s-o învinuiască cum că umblă cu vrăjitorii? — Atunci de ce a pus întrebări statuii din Claros despre succesiunea principelui? Vipsania pălește. — Nu e treaba noastră, murmură stingherită. — Ba este! bate Agrippina furioasă din picior. Își flutură pletele smulse și șuieră cu ură: — Poate ar trebui să te intereseze că astea două s-au luat de mână cu iubita noastră surioară... Claudia Pulchra? se înfioară Vipsania. Unealta lui Gallus. — ...Și s au dus la vaca aia grasă de Claudia Appia. — Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la spate pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ciulește urechile. În acest caz e mai greu de stabilit sta tutul social și juridic al beneficiarului testamentului. Face semn către Libo. — Lasă astea! Zi mai bine cum a ajuns individul în Egipt. — De-ar fi fost numai în Egipt! șuieră greoi Scribonius. A vizitat tot pământul cunoscut... — Cum așa? De fapt, bănuiește. Astea sunt roadele politicii lui Augustus. Visează la o corporație economică mondială... Oftează: — Uite câte probleme poate cauza un sclav eliberat... Scribonius Libo clatină din cap: — Otacilius era
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aveau un scop religios... Încearcă să fie ironic: — S-ar putea ca și acum să mai existe unii care cred că sângele vărsat potolește setea zeilor subpământeni sau îi mulțumește pe cei de deasupra. Germanul nu gustă gluma. Lasă astea! șuieră nervos. După tonul vocii, Rufus bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte po poare... Noi nu, se cutremură evreul cu mâna pe inimă. Și apoi, tinerelul ăsta pierde din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunde acesta. — Cezareea? repetă Rufus uluit. În clipa următoare îl apucă pe Vittelius de sinus-ul togii: — Poți să-mi spui și mie ce naiba caut eu în Cezareea, când am interdicție de a intra în Iudeea? — N-o mai ai, șuieră procuratorul, livid la față. Se eliberează din strânsoare: — Tu și Pusio plecați în seara asta. Rufus trage cu putere aer pe nas și simte în nări un miros ce nu-i este străin. Pericolul. Primejdia îi dă din nou târcoale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nas dușmani care-l roagă să-i scape unul de altul... Pare că a scăpat de angoase. — Nu uita de ce am vorbit! îi amintește Iulius Herodes îna inte de a se despărți de el. CAPITOLUL XII Hai să coborâm acum! șuieră Plautius Silvanus. Răsuflă greoi cu gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ti cul de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind cu degetul cuvânt după cuvânt. Se forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală de pronunție, ca nu cumva să anuleze din nou ritualul. Șuieră apoi înfundat către principe: — Fiind nevoie de jertfe succesive, să se sacrifice doar boi de culoare roșcată. Flaminul lui Marte, jignit că nu i s-a cerut și lui părerea, face un pas înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe Clipe dulci se par ca veacuri". {EminescuOpI 111} Astfel zise lin pădurea, Bolți asupră-mi clătinând; Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar organele-s sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ruinele de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres care au venit aici mai târziu au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]