1,715 matches
-
ar fi să se sfârșească iarba cu pământul de sub ea să nu-ți pese ea învârte pe deget un glob de cristal” (Marea Roșie când se desparte) -“să ningem caii murgi deseară depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge prin oasele speriate pe dosul mâinii ce
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
de suflet n-au nicio remiză, Piese ce nu pot face niciodată un ‘’pat, Interioarele tale îmi dau numai șah-mat! Fugind prin ploi reci ca să te pot uita, Să pot să mă răcesc de tine și de viața Asta cu șuvoi “de nu-mă uita pe mine”, Să răresc amintirile de a ști tot de tine... Dar, n-am fost vreodată mai fericit, Cum de vreo altă spuză sunt umbrit, Acum prin trăsnete și fulgere și ploi, Prin toate dragostele tu
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
-mă uita pe mine”, Să răresc amintirile de a ști tot de tine... Dar, n-am fost vreodată mai fericit, Cum de vreo altă spuză sunt umbrit, Acum prin trăsnete și fulgere și ploi, Prin toate dragostele tu-mi curgi șuvoi! Referință Bibliografică: Interior răscolit... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
chipul de ceară”, „ghilotina semnelor de ceară“, „idoli de ceară”, „inimi de ceară“, de „curcubeul în ceară-ncremenit”. Meditând pe tema timpului, eul liric constată cum „trecutu-și pleacă fruntea“, „prezentul își revarsă frenetica lui slavă“, iar viitorul “se naște” cu “șuvoiul său de vise”. (Călătorind în timp) Între natură și starea sufletească a poetei se realizează un necesar paralelism: „toamnă.../ din searbăda mea viață“, “răvașul nopții din visurile-mi sloi”, „mă doare anotimpul”, „trosnește-n mine seva rănitelor păduri“, „resimt încătușarea
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
puful, tot aproapele-ți fusese aspirat de pâlnie. Dafnia translucidă din spate tremură, se frământă, își rupe mâinile, nu știe cum să te facă să-ți iei avânt, să te arunci învolburării. Se strânge arc și te înțeapă, te aruncă șuvoiului. Apă, mâl și nisip, grohotiș adus din munte, arbori uscați, arbori verzi, cirezile gândurilor închistate, înscrise în pătratele sau cercurile mărginite, embrionii stelelor de mare, toate se malaxează, unele cad la fund, altele se agață de cele din față, apele
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vocație de înger I-au despletit, din ceruri, Făpura înaripată, Pe lespezi mari și socluri, Înalt săpate în piatră. A lumii priveghere i-au dat Pe brațe sfinte, Sub fruntea înseninată De rosturi și cuvinte. Șuvoiul lung de timpuri, Cereasca-i nemișcare, I-au dăltuit-o în file De vers și neuitare. Când ruga-i nevăzută I-au înălțat-o-n soare, Boltit-au curcubee Din lacrimi de-ntristare. Din seminții păgâne, De patimi răscolite, Năvodu-i
VOCAŢIE DE ÎNGER de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375363_a_376692]
-
plece, construindu-mi bastion Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin. M-aliez iar cu lumina, în decorul sideral, Ca să scap de agonia lunecușului banal. Mă agăț de-alternativa evadării în șuvoi Din noianul de fantasme adunate între noi Și, pierdută fără vină, deschid ochii cu aplomb, Studiez înmărmurită încăperea ca un romb. Îți simt izul de aloe și-mi dau seama c-a fost vis, Mă târăsc încet din iadul care
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
pribege, prea aspru pedepsită, fiindcă a înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi de gânduri ispititoare, în sufletul pătimaș, plăpândă mladă....sfidând doctrine... Referință Bibliografică: AMURG PUSTIU / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe nervul calului orb nimicul colindă în cort se sparge pentru putere servind o cupă cu miere. Nimicul fără nimic ce zboară cu alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp
NIMICUL VRĂJIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375508_a_376837]
-
2027 din 19 iulie 2016. Vocație de înger I-au despletit, din ceruri, Făpura înaripată, Pe lespezi mari și socluri, Înalt săpate în piatră. A lumii priveghere i-au dat Pe brațe sfinte, Sub fruntea înseninată De rosturi și cuvinte. Șuvoiul lung de timpuri, Cereasca-i nemișcare, I-au dăltuit-o în file De vers și neuitare. Când ruga-i nevăzută I-au înălțat-o-n soare, Boltit-au curcubee Din lacrimi de-ntristare. Din seminții păgâne, De patimi răscolite, Năvodu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
-a-n lume Comori nebănuite. Citește mai mult Vocație de îngerI-au despletit, din ceruri,Făpura înaripată,Pe lespezi mari și socluri,Înalt săpate în piatră.A lumii priveghere i-au datPe brațe sfinte,Sub fruntea înseninatăDe rosturi și cuvinte.Șuvoiul lung de timpuri,Cereasca-i nemișcare,I-au dăltuit-o în fileDe vers și neuitare. Când ruga-i nevăzutăI-au înălțat-o-n soare,Boltit-au curcubeeDin lacrimi de-ntristare.Din seminții păgâne,De patimi răscolite,Năvodu-i prins-a-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
OM S-A ASCUNS” - ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI, de Maria Daniela Pănăzan , publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016. Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns „M-am coborât în tainica grădină a nucilor / să văd șuvoiul apei la obârșii / și via să o văd de-a odrăslit”. Sunt versete dragi mie din Cântarea Cântărilor, 6:11. Mă leagă de logodnă, de nuntă și de dorul de a face cuvintele să cânte. Gustând acum din izvoarele lirice
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
cuvinte ca un ciorchine de strugure nobil mustind. Apoi citind, cartea a devenit ca aripa de înger, albă ... Citește mai mult Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns„M-am coborât în tainica grădină a nucilor / să văd șuvoiul apei la obârșii / și via să o văd de-a odrăslit”. Sunt versete dragi mie din Cântarea Cântărilor, 6:11. Mă leagă de logodnă, de nuntă și de dorul de a face cuvintele să cânte. Gustând acum din izvoarele lirice
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
oltenilor, cusută de secole, ochi cu ochi, din gândurile și trăirile strămoșilor și urmașilor Mariei Lătărețu. Fiecare cântec are poteca lui care spintecă de-a curmezișul sau se înmlădiază pe marginile unei întinderi geografice. Cântecele Polinei Manoilă curg ca un șuvoi de apă, curat, dulce și milenar, drept prin moșia inimii Gorjului. O Oltenie fără Maria Lătărețu e necrezută, dar o Oltenie fără cântăreața Polina Manoilă e o Oltenie uitată...! În spațiul acesta etnocultural, dacă s-a putut uita, interzice, schimba
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
o durere nemăsurata. Se făcu că într-un vis, îngerul i-a vorbit, Așa cum nu mai el știa, Duios și cald, si liniștit, Mangandu-i inima să. Ce poate, iubirea, n-o știa. Cei doi au devenit, apoi, Două râuri cu șuvoi, Să curgă neîncetat Spre inima celor îndurerați și-n însingurați. Carmen M. 3.12.2016 ... Citește mai mult Demult, tare demult, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ.Avea de îndeplinit o misiune clară:să păzească un suflet să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
o durere nemăsurată. Se făcu că într-un vis,îngerul i-a vorbit,Așa cum nu mai el știa,Duios și cald, si liniștit,Mangandu-i inima sa.Ce poate, iubirea, n-o știa.Cei doi au devenit, apoi,Două râuri cu șuvoi,Să curgă neîncetatSpre inima celor îndurerați și-n insingurati.Carmen M.3.12.2016... IV. DÂNSUL VIEȚII, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016. Asculți acorduri înalte, pe care doar tu poți să le auzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Poeme > Devotament > TĂCEREA DINTRE NOI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Se adâncește, prin vânturi și ploi, Tăcerea dureroasă dintre noi, Se-adună gândurile mele, roi, Iar lacrimile reci se scurg șuvoi Pe-obrazul mut de nepăsarea ta, Pe gura mea flămândă, ce ar vrea Să devoreze iar acel “ceva“, Care m-a cucerit, subit, cândva. Îmi amintesc: cu aerul patern, Îmi explicai pasaje din Jules Verne, Privind, în peisajul toamnei, tern
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]
-
2015 Scriu noaptea cu lumina din cuvânt Pe care ziua o adun sub pleoape, Gândul meu se umple de duh sfânt Și cerul parcă e atât de-aproape! Scriu noaptea, când e pacea mai adâncă Și-aud cum curge liniștea șuvoi Ca un izvor descătușat din stâncă Peste pământul însetat de ploi... Scriu noaptea odihnit spre dimineață, Din versul meu atunci când te trezești Cu bucuria soarelui pe față, Până la capăt tu să mi-l citești; Nu te întreb de ce te înfiori
SCRIU NOAPTEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372448_a_373777]
-
că se află aproape de râul subteran descris de oamenii care îl conduseseră la intrarea în tunel. Auzea din ce în ce mai deslușit cum apa se scurgea în adâncuri cu un vuiet stins care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia de cascadă. Trecu prin șuvoiul de apă vertical traversându-l și ținându-se de un mic mâner de fier înțepenit acolo în roca dură de cei care săpaseră tunelul. Dacă n-ar fi fost informat că acea scoabă de metal se află acolo n-ar
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > JOCUL CU AMINTIRILE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă joc cu creionul Pe coala albă de hârtie, Ce plânge după mângâierea gândurilor mele. Se scurg în șuvoi, literă după literă, Toate emoțiile Pe care le-am strâns în candela vieții. Sunt multe amintiri... Peste unele s-a așternut praful, Ca într-o bibliotecă imaginară a sufletului. Pe altele, dragi mie, Le păstrez proaspete în inimă, Precum brândușele
JOCUL CU AMINTIRILE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372814_a_374143]
-
fericire a faptului că, în curând, îl va da gata. Îi mângâia partea exterioară și îi murmura cuvinte pe care noi nu le deslușeam. Fără să ne privească, continuă: Vedeți voi, aici unde am ascuțit acest capăt servește pentru despicarea șuvoiului de aer. No, acesta se numește dinte, unii îi mai spun și ancie. Dacă i-ai făcut trupul cu drag și el îți va da sunetele cu aceeași plăcere cu care l-ai confecționat. Îl șterse pentru ultima dată de
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Pe umărul drept soarele, pe umărul stâng luna și eu la mijloc iubire curgând. Când iubesc totul e verde, păsărelele cântă, apele curg până și norii sunt doar perne uriașe pe care dorm fericiți îngerii. De fericire uneori le curg șuvoaie de lacrimi. Deh,...îngeri! Fără tine, iubitule, eu nu știu ce aș fi. Fără ochii tăi, fără mâinile tale, fără trupul tău în care mă pierd mereu până la contopire. Buzele tale căutându-mă, mâinile tale dezvelindu-mă de angoase. Când ghimpe, când
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
nu țipam; ci iar strângeam, Mai tare, tot mai tare vream... *** Și sângele simțeam că-mi fierbe, Ceream ceva și nu știam Că-n mâini s-a plămădit durere și plăcere, Și pietrele-mi intrau în piele iar sângele curgea șuvoi... Iar mâinile lipsite de viață și moi se desfăcură încet, pe rând, ca și o vorbă dintr-un gând. Pe degete, sângele-mi făcuse inele iar ele, sfintele pietricele, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]
-
intrigii flash-urile de pe diferitele planuri, ale luptătorilor de pe front, cu cele ale aventurierilor-dezertori, peregrini pe meleagurile rusești. Autorul le împletește ingenios faptele, în momentele surprinzătoare, desfășurate în ritm alert, în care situațiile-limită cu risc maxim curg tumultuos, ca un șuvoi de lavă incandescentă, fascinant pentru cititorul care le urmărește cu sufletul la gură. Or, tocmai în aceste fulgerări cinematografice autorul reușește să contureze acele tablouri tulburătoare în care personajele își dezvăluie prin comportament, atât fireștile slăbiciuni omenești, cât și caracterele
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
e durerea lumii, exponat dintr-un muzeu.Uite, ce lumină are! Cine-i el, dar cine-s eu? L-am luat ușor în brațe și cred că l-am strâns prea tare, că mii de lacrimi curgătoare mi-au căzut șuvoi pe față. -Strânge-mă, strânge mai tare!, asta, da, am auzit. “Doamne, ce m-ai fericit! Un copil să strâng în brață?? Este tot ce mi-am dorit. Gându-acesta mă răsfață, lasă-mă să-l strâng în brață! Uite cum s-
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]