4,027 matches
-
aventuri. Nici un loc nu a mai fost la fel după trecerea lui vulcanică. Îl regăsesc pe Vlad Mugur în spiritul lui conservat în atelierul scenografei Lia Manțoc. Te privește șugubăț de peste tot și lumea devine suportabilă. Talentul ei fără margini țîșnește din schițele-fragment din ce au lucrat împreună. Poate ca nimeni altcineva, Vlad Mugur a crezut în Lia Manțoc ca artist autentic și i-a respectat pudoarea creației, ca și vulnerabilitățile ei. Îl știu pus la adăpost și în atelierul lui
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele cuprinzând întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
a vieții. Global, talentul descoperit târziu al acestui poet s-a dovedit mai puternic decât circumstanțele biografice: printre poeziile și prozele sale, se numără suficiente capodopere pentru a califica un mare autor, în ciuda faptului că literatura scrisă de el a țâșnit uneori direct din biografie” (p. 413) Să trecem acum, destul de rapid, spre celălalt pol al chestiunii. Capitolul Eminescu (pus sub titulatura „Icoana” romantică). Aici, Mihai Zamfir face un adevărat tur de forță. Premisa interpretării sale decurge din observațiile lui Petru
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
în care se comemorează centenarul naufragiului celebrului pachebot, care s-a scufundat în Oceanul Atlantic, în aprilie 1912. "Acest film aduce o altă dimensiune. Este o experiență foarte diferită. Ai cu adevărat impresia că te afli pe vapor, cu apa care țâșnește de peste tot în jurul tău", a spus actrița Kate Winslet, care a declarat că nu va uita însă niciodată filmările din 1997. Partenerul ei din film, actorul american Leonardo DiCaprio, nu a putut să asiste la această premieră, pentru că "are mult
Titanic în versiune 3D a fost lansat la Londra - VEZI TRAILER-UL () [Corola-journal/Journalistic/67052_a_68377]
-
cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu rama largă și curbată ca o coadă de păun. Nu pot scăpa de gîndul că am mai fost aici, în curtea interioară, sub palmierul cu scoarța păroasă din care țîșnesc ferigile de un verde umed, întunecat. Se urcă în mine sîngele călduț și sărat ca un plîns. Katharina vede. Mi se face rușine. încep să vorbesc fără oprire despre gustul roșiilor din România. Același zîmbet fix al lor și brusc
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
fără să spună nimic. - Așa se spune, am răspuns eu, zâmbind. N-a zâmbit. - Tu vrei ceva. - Da, i-am spus. Să mă orientați. - Cum? era prima lui întrebare. Voiam să-i răspund când am auzit că din gura mea țâșnește un șuvoi de muzică; violent, de necontenit, ritmic. Era un rock and roll ce răsuna undeva în casă, de sub scaunul meu, cred. N-a așteptat să găsească sursa muzicii; știa mai multe. S-a ridicat și s-a repezit la
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
El a înnoit de fapt o metodă în uz, alăturând luminozitatea și întunecimea fără să recurgă la o umbrire treptată. Din punct de vedere al istoriei picturii este, presupun, inovația lui majoră. Luminate intens, figurile și siluetele din tablourile lui țâșnesc incandescente din beznă. Imediat după ce-a murit, a fost uitat (avea să fie prețuit din nou abia după trei secole). Clarobscurul a fost folosit în continuare, dar cei de după el n-au preluat decât procedeul tehnic, nu și realismul
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
impactul pe care l-am simțit urmărind un text care mă ducea cu gîndul și la Bashevis Singer, și la felul în care sînt alcătuite pildele sau basmele cu structură nestufoasă. Un tip de ironie, de tristețe și de disperare țîșnea din gesturile cotidiene cele mai banale. Plecînd de la trei povestiri ale lui Cehov, Hanoch Levin transforma chiar și tipul de limbaj prin reducerea perspectivelor, prin însoțirea observațiilor cu un soi de umor negru, consistent, nediluat. Totul era foarte simplu spus
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
vor să fie din când în când împreună doar ei doi, în loc să fie tot timpul cu prietenii lor, sunt întotdeauna priviți ca o pereche. Și perechile stârnesc întotdeauna pizmă. Iar pizma doare și se bulbucă și din ea începe să țâșnească batjocura, cam așa cum din rana necurățată se scurge puroi. Matti și Maya se vedeau cu totul altfel: nici prin cap nu le trecea că ar fi o pereche, erau doar singurii care împărtășeau acea taină. Niciodată nu se întâmpla să
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Irvine. Povestirile sale au apărut în reviste prestigioase: Best New American Voices 2007, New Yorker, Iowa Review, Tin Houseș Prairie Schooner. Romanul său de debut Și atunci ne-au terminat (Then We Came to the End), publicat în 2007, a țâșnit ca un fulger: devenit imediat bestseller, a câștigat PEN/Heaming-way Award for best first novel, a fost ales printre Best Books of 2007 de The New York Times, a intrat în Top 5 Fiction Books of 2007 (ocupând poziția a 2-a) al
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
între genurile literare. Dacă piesele de teatru le notează în franceză și apoi le rescrie în română, dacă trăiește prin poezie (imaginată mereu în română), în fața romanului se oprește deocamdată la porțile limbii franceze. În aceste interstiții ale categoriilor artistice țâșnesc, sub diverse configurații, ideile mature ale lui Matei Vișniec. Nucleul Dezordinii preventive are rădăcini în teatru, unde Vișniec prelucrase ideea la care revine deseori: înainte de absurdul literar a existat unul al istoriei (în Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați); ori
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
fi rămas ceva timp să respir o clipă înainte să fiu zdrobit. Atunci, deodată, o pavăză: un grăunte de nisip salvator ori poate o pală de vânt miraculoasă. Mașina s-a desprins, târându-se grăbită peste drum. Un stâlp a țâșnit și s-a frânt, cu sunet ascuțit, zburând departe-n întuneric. Apoi se-așternu tăcerea. Am rămas pe loc, în ham, privind cum cineva înfrunta viscolul să vadă ce-a mai rămas din mine. II Am cutreierat îndelung câmpiile înghețate
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]
-
lui, există un Eminescu personal, există un Bacovia de uz propriu? Există un Shakespeare à poche? Să vedem: „am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu/ alfabetul ăsta/ e mai sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa” (p. 10). Și, mai jos: „uneori cădea melancolic/ pe gânduri/ ochii i se făceau galben-albăstrii/ mustățile vechi i/ se îndreptau/ după urechi îi atârnau/ ciorchini de clepsidre
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
orice // chiar și portocală” -, și e gureșă la O. Nimigean. La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea brutală a mamei la vârsta suspendată a adolescenței declanșează o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
distanțele. O dată, am povestit pe-ndelete, oltenește, despre pă- mîntul fabulațiilor din copilăria lui, și din copilăria mea. Acolo, se poate întîmpla orice, oricînd. Acolo, porci colorați merg pe biciclete și dovleci uriași, plini de broaște, cîntă la muzicuță. Acolo, iluziile țîșnesc din pămînt, din iarbă seacă și nu te părăsesc niciodată. Acolo, totu-i nebunie, vrăjitorie, scamatorie... Altă dată, ne-am rugat pentru Tatăl lui, Iancu. Astăzi, nici Iancul lui, nici Iancul meu, nu mai sînt. Și, uneori, plouă, plouă, plouă
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
Oscar, cere-ți iertare ! Era o amenințare. - Nu știți... Mîna rabinului Binder se smuci spre obrazul lui Ozzie. Poate că fusese menită doar să-i închidă gura, dar Ozzie se feri și palma îl nimeri din plin în nas. Sîngele țîșni într-un jet scurt, care pătă cu roșu partea din față a cămășii lui Ozzie. În momentul următor toată clasa era un talmeș-balmeș. Ozzie țipă „Ticălosule, ticălosule!” și se năpusti la ușă. Rabinul Binder făcu un pas șovăielnic în față
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
un talmeș-balmeș. Ozzie țipă „Ticălosule, ticălosule!” și se năpusti la ușă. Rabinul Binder făcu un pas șovăielnic în față, ca și cum propriul lui sînge pornise a curge cu forță în sens opus, apoi mai făcu un pas șovăielnic în față și țîșni către ușă, după Ozzie. Toată clasa porni după costumul imens și albastru al rabinului și, înainte ca bătrînul Blotnik să apuce să se întoarcă de la fereastra lui, încăperea era goală și toată lumea urca în viteză cele trei etaje care duceau
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
din engleză de Petru Creția, București, Editura Humanitas Fiction, 2012 „Era iunie. Și pretutindeni, deși era încă atât de devreme, se auzea un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet... și chiar acum, bătrâne doamne discrete țâșneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina modernismului
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
fastuoasă. Idee bună, am spune, dar care, din păcate, nu se poate aplica și la noi, unde statuile cumpărate pe bani grei de Statul român sunt absolut autentice. Ce n-am da să se descopere că statuia lui Ghilduș care țâșnește direct din canalizarea Capitalei chiar în fața fostului sediu al Ministerului comunist de Interne, apoi al CC al PCR și, după 1989, al Senatul României, e un fals sau că autorul ei nu este cel care o semnează, după ce a încasat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se apuce totuși de o meserie serioasă, să intre în armată
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm, dar în nici un caz sensurile. E ca un copil talentat căruia îi admiri grația mișcărilor fără a-i mai putea lua în serios nuanțele. Un ghepard care, țîșnind în sprinturi fulgerătoare, obosește repede și renunță a-și urmări ideea, căci stilul său fragmentar nu provine dintr-o opțiune estetică, ci dintr-o deficiență de atenție. Nietzsche scrie în secvențe scurte fiindcă nu poate păstra linia dreaptă și ar
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
și metafizice pe care nici nu știi dacă poți să le înghiți, să le digeri. Nu știi dacă șoaptele sau strigătele, dacă lașitățile, ezitările, egoismul, neputința - tot ce ar intra într-un dicționar pentru definirea conceptului „slab de înger” - nu țîșnesc din tine însuți. La vedere. Din acumulările conștiinței. Totul e foarte, foarte pe muchie de cuțit. Și din text, și din tușa lui Afrim. Ca să se elibereze, cumva, tensiunea, a ales să introducă o muzică de bar lascivă, o mișcare
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
pe care le inventez) de bunicul sfidând armata și pe țărani și tata galopând cu pușca, iar calul înfiorat de spaima care i se observa după sudoarea de pe greabăn în timp ce ăia dărâmau secerătoarea și bazinul cu apă, apa din bazin țâșnind pe pământ și calul cabrându-se în jetul de apă, una din slujnicele de la bucătărie - Comuniștii care ocupau proprietățile și moșiile veniți de la șes unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
puțin convingătoare sunt intruziunile volitive în delir. Anularea distanțelor spațio-temporale și, implicit, bruscarea percepției cititorului fac parte dintr-un „program” al revelației. Rămâne de discutat dacă spiritul asocierii din structurile imagistice e produs al unui calcul glacial și detașat sau țâșnește dintr-o „naivitate” vizionară. Oricum ar fi, impresia că în atmosfera poemelor a coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]