1,612 matches
-
se războiau. Buzz trase în parcare, în spatele unui Packard alb, întrebându-se unde putea fi Cadillacul blindat al lui Mickey și cine era prin zonă ca să-i dea plicul. Când ajunse la ușă, apăsă pe butonul soneriei. Prin plasa de țânțari a geamului se auzi vocea răgușită a unei femei din Sud: — Intră. Buzz deschise ușa și o văzu pe Audrey Anders stând la masa din camera de zi și lovind clapetele unei mașini de calculat. Fără machiaj, în blugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
85 de ani, dansez în fiecare dimineață? Întâi deschid radioul pentru noutățile zilei și, cum de obicei știrile nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei de țânțar negru, cu ochii imobili, acele două ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge și reamintind, în adevăr, o lăcustă. Sta între ceilalți cu totul nebăgată în seamă, de aceea tocmai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vânătorilor, „Woh jata hai“ pe măsură ce masculul cel mare începea să alerge înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful în jos. Se verifică torțele electrice, substanțele împotriva țânțarilor, se umplu ploștile și cutiile cu mâncare. Mai durează câteva ore bune până să se însereze, însă toată lumea e deja cu mintea la noaptea pe care o va petrece în pădure. Ei, poate nu toată lumea. Mai sunt și distrați. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu care încarcă patru cutii de oțel. Mai achiziționează un cort deschis pentru gătit și un dulap impermeabil plin de sticluțe de medicamente, în caz de nevoie. Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi și moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără și o pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întind rogojinile pe pământul ars de soare, cu fața spre Mecca. Gittens, care stă la parapet, se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași minusculi în jurul unui tren de marfă. Se așază pe brațele goale, se insinuează în orice deschizătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jurul camionului finlandezilor, pe care-l folosesc ca pe un fel de scenă, de unde să vorbească. Prins în patul plat cu echilibru instabil, Jonathan se ține de cadru și încearcă fără succes să nu se sperie. În fiecare seară, vin țânțarii aduncând o oră de iad pentru oricine nu stă lângă un foc care face fum. Noaptea, finlandezii ascultă muzică la un gramofon și trag de aproape în oricine se apropie prea mult de camioane. În pofida vigilenței lor, femeile se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
85 de ani, dansez în fiecare dimineață? Întâi deschid radioul pentru noutățile zilei și, cum de obicei știrile nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând piscuri sălbatice și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară pe o câmpie vastă, însorită, cu apă din belșug, unde legumele, orezul și țânțarii prosperă. Continuă să curgă mai departe, până când întâlnește Marea Chinei de Est la Shanghai. Wuhu înseamnă „lacul buruienilor care cresc luxuriant“. Casa noastră, reședința guvernatorului, avea un acoperiș din plăci gri de ceramică, cu chipurile zeilor stând la cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-i găsesc un pretendent. Rong ar fi dezamăgită dacă i-aș spune că nu mai sunt favorită și că ajutorul pe care i-l pot da e limitat. Majestatea Sa rămâne tăcut o vreme. Când deschide gura, vorbește despre țânțari, cum îl scot din minți. Îi învinovățește pe eunuci și se plânge că doctorul Sun Pao-tien nu a reușit să-i vindece mâncărimea de sub bărbie. Nu întreabă de mine și se poartă de parcă pântecul meu mare nici nu ar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram orbit de părul ei negru, de alboarea chipului și fecioria feței cu o umbră deasupra buzei. Transparente, privirile sale oglindeau o explozie interioară. Ca un bîzîit de țînțar, s-auzea de la catedră glasul lectorului. De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca din spatele fetei. Pe dînsa o cuprinse neastîmpărul. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui alunga țânțarii către umbră. Băieții se trântiră Într-o rână În jurul cămășii. Blondul cercetă mai Întâi iarba, ca să nu se așeze pe vreun șarpe sau pe vreo șopârlă. Pentru că muncise cel mai puțin, puse mâna pe oul cel mai mic, pe roșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am treabă”, mormăi fiul Directorului. „Da, sigur, să Împletești ilice pentru țânțari! Duceți-vă dracului amândoi și altă dată să nu vă mai prind cu nasu’ la curu’ meu, că dau cu voi de pământ!” Vieru o și luase la goană cu bicicleta, iar Baronu se repezi după el să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișcau, dacă ai fi fost pe deplin convins cu ăl de le scrisese fusese și sincer. La sfârșit jura iubire veșnică și semna unul, Gelu. Pe tavan se vedeau pete galbene de la infiltrații ori pistrui de sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de gelos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe Încă nu mă dusesem cu mintea)... să fiu fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu m-aș mai fi dat dus din cămăruța cu pistrui de țânțari pe tavan și pereți, cu aerul umezit de aburii din oala ce se Încălzea fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1976 și Facultatea de limbă franceză‐ română la Universitatea din București în 1992. Publicist, poet și istoric literar a lucrat la ziarele „Orizont” Râmnicul Vâlcea și a colaborat la revistele „Ramuri” Craiova, „Vatra” Târgul Mureș, la revistele „Povestea vorbei”, „Semn”, „Țânțarul” „Studii vâlcene”și „Cultura vâlceană ”. În timpul liceului a redactat reviste în manuscris, cum ar fi „Balenele”. „Universul”, „Poetiss”, pentru unele articole fiind anchetat de organele de securitate ale statului socialist. A debutat poetic în anul 1963 cu placheta „Pornire în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu ne mai putem trata trupurile ca în tinerețe. Ei, ar trebui să dormi un timp. Totul e pregătit. Mitsuharu nu forță subiectul, nici nu încercă să se opună voinței vărului său. Mitsuhide se ridică și intră sub plasa de țânțari, în timp ce lumina dimineții continua să joace peste firele acesteia. Când Mitsuharu ieși din camera lui Mitsuhide, Amano Genemon, Fujita Dengo și Yomoda Masataka îl așteptau. Cei trei se înclinară. — Scuzați-mă, stăpâne, spuse Dengo. Ne pare foarte rău că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slujitori și nici paji. Mitsuhide era singur, îmbrăcat într-o kimono de vară din voal alb, cu sabia lungă lângă el și brațul pe rezemătoarea de-alături. Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum, faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plasa verde, nici de reflexele luminii, ci reflecta o emoție din adâncul sufletului. Mitsuharu știa, aproape intuitiv, că Mitsuhide pregătise un plan de rezervă, pentru a-l folosi, dacă i se împotrivea. În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă în perete, unde putea aștepta un om înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă glisantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]