1,282 matches
-
un servitor. În istoria Scoției, el era mîna dreaptă a șefului clanului respectiv. ‡‡‡‡‡ Un exemplu edificator: Frederika Wilhelmina Amelia ("Moretta"), cea de-a doua fiică a lui Vicky, se îndrăgostise de Alexandru de Battenberg (Sandro), prinț domnitor al Bulgariei autonome. Țarina Maria, soția lui Alexandru II al Rusiei, îi scrie fratelui ei, Alexandru de Hessa și de Rhin, tatăl lui Sandro: "Victoria este dispusă față de fiul tău, iar John Brown a binevoit să aprobe această căsătorie (sic!)". Citat după Philippe Alexandre
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dovadă a egolatrismului ei este că i-a cerut țarului Alexandru II s-o trimită pe Marea Ducesă Maria, unica lui fiică, la Londra pentru "inspecție", în vederea unei posibile căsătorii cu ducele de Edinburgh. Țarul a refuzat cu indignare. Atunci țarina a propus o soluție de compromis: să se întîlnească, ea și fiica ei, cu Victoria la Köln. Victoria a fost furioasă, iar pe fiica ei Alice, care a făcut imprudența să-i scrie să accepte propunerea întrucît țarina este bolnavă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
indignare. Atunci țarina a propus o soluție de compromis: să se întîlnească, ea și fiica ei, cu Victoria la Köln. Victoria a fost furioasă, iar pe fiica ei Alice, care a făcut imprudența să-i scrie să accepte propunerea întrucît țarina este bolnavă și, oricum, aceasta avea o distanță mai mare de parcurs de la Sankt Petersburg pînă la locul lor de întîlnire în Germania, regina a bruftuit-o într-o scrisoare plină de îngîmfare. *** Marea Ducesă a Rusiei, devenită Elisabeta Feodorovna
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aprilie 1919 la bordul navei de război HMS Marlborough. Cît privește asasinarea familiei imperiale, sursele se contrazic. Potrivit unui raport publicat de New York Times în decembrie 1918, primul om al legii care a investigat cazul, judecătorul Sergheiev, a afirmat că țarina, țareviciul și cele patru principese nu ar fi fost împușcate în casa Ipatiev. Aceeași ipoteză este susținută și de Sir Charles Eliot (care se afla în Rusia în acele zile) într-un raport înaintat guvernului britanic. Eliot însă deținea informația
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
adevărată prin Jertfa Mântuitorului și,deci, „învierea” lor prin El, Sfinții Părinți se făceau părtași, ca și Sfinții Apostoli, nu numai la „Învierea” Sa, ci mai ales la „comoara”(Matei 13, 44) vieții ascunsă în viața Sa ca într-o „țarină”, dar vădităca „aur lămurit în foc” (Apocalipsa 3, 18). Ei vedeau, astfel, această „comoară în vase de lut” (2 Corinteni 4, 7). Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt după Înălțarea Domnului este precedată de Duminica a 7-adupă Paști în care se proclamă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ioan 6, 45). Aceasta în-seamnă că oamenii au fost zidiți pentru Dumnezeu, fără de Care sănu poată avea „învierea” și „viața”, iar dacă erau cu El, „să nu moară,ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Creatorul semănase „sămânțăbună în țarina Sa” (Matei 13, 27).În starea primordială nu era numai „Cuvânt”. Dumnezeu știacum să păstreze locașul inimii omului ca „templu al Duhului Sfânt”(1 Corinteni 6, 19), căci atunci când grăiește, Dumnezeu împărtășește Duhul Sfânt. Numai atunci când Cuvântul a fost dat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este în întregime scriere îninimi ca „har și adevăr” (Ioan 1, 17), spre deosebire de orice violențe din Legea lui Moise sub imperiul Atotputerniciei divine. Înstarea primordială a oamenilor Cuvântul era viață „atotțiitoare”,plină de darurile Duhului Sfânt, ca sămânța bună în țarina lui Dum-nezeu (Matei 13, 24). Dacă era numai „atotputernicie”, Cuvântulnu putea fi călcat, dar nici nu putea duce la „înfiere”. Între tăria atot-țiitoare a lui Dumnezeu și atotputernicia Sa este o diferență ca din-tre Vechiul și Noul Testament: „Nu prin oștiri
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ruperea ca-tapetesmei” trupului Său pentru a putea deschide ochii și a priviviața Sa ca „Sfânta Sfintelor” (Evrei 9, 12), arătată Maicii Sale ca„cele ale Tatălui” (Luca 2, 49). Era arătarea prin Înviere a vieții Saleca o „comoară ascunsă în țarină”, ca averea părintească de care omula fost jefuit când a fost dus la sminteala de a se rupe de Dumnezeu,cerându-și „partea de avere”, de ființă (Luca 15, 12). Învierea a în-semnat, de asemenea, deschiderea ochilor pentru a vedea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
drumului spre Sfânta Sfintelor prin catapeteasma ruptă atrupului Său, pentru a-L vedea ca „aur”, care nu putea fi cunoscutaltfel înainte de a fi „lămurit în foc” (Apocalipsa 3, 18), și a se dez vălui astfel ca o „comoară ascunsă în țarină” (Matei 13, 44), de careomul fusese jefuit. Lumina Învierii Sale înseamnă deschiderea ochilor pentru a vedea „Lumina vieții” (Ioan 8, 12) în viața Sa. Desăvâr șirea este în nașterea din duh ca „planete” ale Soarelui Hristos,pentru a nu rămâne
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Tale dintru ale Tale...”, ca cele de dincolo de catapeteasmă, pecare nu doar le „vede” ca pe Tabor (Marcu 9, 1), ci le mișcă în inimaei ca Duhul Fiului trimis de Tatăl în inimi (Galateni 4, 6), vădind„comoara ascunsă în țarină” (Matei 13, 44) și „aur lămurit în foc”(Apocalipsa 3, 18). Prin venirea Duhului Sfânt darurile se prefac înTrupul și Sângele Domnului arătându-L pe Hristos mai viu decâtdupă Înviere, deoarece prin Înviere Jertfa Sa devine „Euharistie” ainimii în plinătate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sfeșnicul” trăirii în Hristos. Ea este o realitate pentru că Însuși Sfântul Duh ne dă mărturieîn Hristos că suntem „fii” și „moștenitori”. Duhul Sfânt ne ține în trezvie, în tensiune eshatologică, pentru a aduce roadele îndreptăriinoastre în Hristos, cu care cumpărăm „țarina” în care se află comoara Împărăției lui Dumnezeu. Nădejdea vieții viitoare devinetotuna cu certitudinea ei în Hristos încă din această viață, căci Sfântul Duh ne deschide în Hristos porțile Împărăției cerurilor. SfântulApostol Pavel, odată cu îndemnul la bucurie în Hristos, la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a doua optime prelungită cu prima optime a timpului, măsura doi, se execută cu stângul În psa petrecut În spatele dreptului care se ridică În aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău. Ce grea este Țarina de la Abrud! Și Îți Închipui ce tare trebuie să-i fi durut pe Horia și pe Cloșca când i-au tras pe roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
era format din mărturiile acelui univers al vaselor mele, din ziduri, cărămizi, cioburi. Și totuși pământul nu mai era doar pământ. Un pumn din substanța aceea ar fi ajuns să faci să pornească mașina, un bulgăre de „clisă“, smuls din țarină și înghesuit în rezervor ar fi produs energie pentru decenii întregi, așa ar fi scris ăia în Hobby, susținea fratele meu; Bombardierul-Tinu putea, în acest caz, să-și închidă stația de alimentare cu combustibil. Cu ajutorul acestei energii atomice ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de tot ce-mi este interzis. Dar cerul nu a decis încă nimic, CEASUL despărțirii poate nu va sosi niciodată. Casele bătrânești nici ele nu vor da binecuvântarea. Așa că pe drumurile prăfuite voi mai reveni și poate se va bucura țarina plânsă a neamului meu. Un neam ce nu va uita că m-am născut și mi-am luat Zborul din satul meu natal din casa părintească pentru O EVADARE ASTRALĂ. RASFRÂNGERE DE TIMP D-lui Ștefan Popa Popa’s RĂSFRÂNGERE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Tu cel ce porți trecutul meu schițat, În mantiile albe de versete, Ești un pământ de vise, precum un Om sculptat Și-n frumusețea nopții ești templu de cuvinte. Tresari din cimitire, când o iubire minte Să facă jurăminte în țarina de dor, Pe brațul tău de somnuri din sărutări știute Sunt chinul legendar, în plapuma de nor. Și-n noaptea albă prin ciutura de scrum Mai dezveleam doar florile de ere Printr-un veșmânt de stele, făceam un legământ Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cetitoriu cu toate mințile sale toate oțărâtele răutăți omenești cu carele-i Împuns senatoriul, ele fiind de altmintrelea de prisos, că doară dânsul și-a lăsat până și beșica fierii În mânurile hirurgilor hulpavi, și aceasta numai den dragoste de țarină. „Alex Bârlădeanu, acest admirabil luptător pentru armonia socială (...) mare luptător de stînga al acestui veac românesc.” Care mai binele n-ar mai fi fost. Douăzeci de ani de lupte stropite cu cico, nu-i lucru de gioacă pentru acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare norocos la grădinărie. Poate cel mai norocos chiabur din Goldana. Și acuma, pleacă chiaburul... În grădina lui, roata cu cupe pentru udat, care scotea apă din gârla despletită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le zicea în folosință, fiindcă nu erau ale lor. Într-unul dintre pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche mai mare și una mai mică și cu o riglă uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]