1,198 matches
-
cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea cu desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mult de zece minute, timp aparent, căpitanul Free era din nou în cameră. - Suntem la șase ani-lumină și trei sferturi de bază, zise. Nu-i rău. Adică la unsprezece mii de ani-lumină de Venus. Gosseyn se ridică și, cu picioarele țepene, merse până-n sala de comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti. Cât despre el însuși, Algiu a rămas doar cu filodendronul de la fereastră și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc, își vor încrucișa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o vreme să se potolească strigătele de uimire, apoi spuse: - Îi vor trebui patru săptămâni să se întoarcă pe o navă și noi va trebui să acoperim costul călătoriei, iar de vină este numai Fara Clark. Șocul trecu. Fara rămase țeapăn și rece, cu mintea încordată. În cele din urmă rosti niște vorbe usturătoare: - Va să zică, voi renunțați și încercați să dați toată vina pe mine. Ei bine, eu vă spun că sunteți cu toții niște proști. Când dădu să plece, îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e nimic neobișnuit în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
altădată regulile noastre, domnule Clark. Sper că le mai țineți minte, nu? - A, zise Fara și se opri, holbându-se. Adică vreți să spuneți - își trase cu greu răsuflarea - că lucrurile astea chiar se aplică. Va să zică nu sunt... Încordat, aproape țeapăn, își termină gândul... Nu vreau altceva decât o armă care să tragă în autoapărare, dar pe care s-o pot îndrepta împotriva mea dacă trebuie... sau dacă vreau s-o fac. - A, sinucidere, zise bătrânul și făcu o mutră de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în plin, dar era suportabil. Ajunse și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele țepene. Înăuntru era cald și Cayle își croi încet drum către partea laterală a clădirii, de unde se vedea cartierul principal al orașului. Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să înflorească, și ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nimic. Nu venise aici pentru o discuție. - Vai, continuă Martin, erau cei mai hotărâți gemeni pe care i-am văzut vreodată și lucrau împreună ca o echipă. Unul dintre ei trebuie să fi avut ceva experiență în armată pentru că stătea țeapăn - mde, știi și dumneata, aerul pe care îl deprind acolo... parcă sunt hipnotizați. El era cel care știa totul și, Doamne, ce dificil s-a mai dovedit! Am început să-i spun că nu sunt fraier și m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi vorbească temutului șef de companie, însă îndrăzneala lui îl turbase. Primise învoire pentru o noapte și o zi, dar era ca și cum i-ar fi dat în alb sentința de-a merge la închisoare. Cum avea să aducă un leș țeapăn din nord să-l îngroape după legi interzise? Se opri în cabina primului telefon care îi ieșise în cale și-ncercă să vorbească cu taică-său. — Tatăl tău a plecat spre Yazd, îi răspunse o femeie din casă. Se gândi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos pe genunchi, ascunzîndu-și mâna sub batic. Deschise carnetul la urmă unde erau foile goale și începu să scrie. Încerca să nu miște mâna decât din poignet, păstrând brațul și cotul țepene. Pe obraz îi apăruse expresia senină dintotdeauna. Zâmbea blajin, privind un tablou pictat de Florence în tinerețe. Un buchet de miozotis într-o cană de lut. " I-au plăcut totdeauna florile mici. Lăcrămioare, panseluțe, toporași... Acum grăbește-te, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul ochilor: Un act iresponsabil! Ne masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră plecăm? se interesă Nucu Scarlat. Mai toarnă-mi puțin... ― La 7. Încearcă să dormi măcar un ceas. ― Eu mă plictisesc, spuse Dascălu. Se plimba fără rost prin cameră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse sculptorul. Nu mă deranjează... În fine, asta-i cu Valerica! Mi-ar face plăcere să vă ajut, dar... Păru fulgerat de-o idee. Discutați cu Melania Lupu sau chiar cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta nu-i de mine! Trebuia să-mi dau seama de la început." Pendula se opri dintr-o dată. O întorcea Panaitescu. Uitaseră. " Totul e să-mi păstrez curajul, gândi Melania Lupu. Mi-e frică de Doru, nu va rezista." " Trupul acela țeapăn, gândi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse: ― Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme. ― Dar o să dureze măcar un minut ― spuse cu gravitate bărbatul de pe ecran ― pînă ce stabilim legătura cu diversele locuri unde se află membrii consiliului. Hedrock încuviință țeapăn din cap. Deodată îl apucă frica. Pînă atunci glasul lui fusese destul de ferm, dar avea senzația că va începe să-i tremure ca la bătrîni. Rămase calm locului, străduindu-se în mod conștient să destindă această încordare. Cînd se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de asta. Cu cît mai repede îi elimina din conversație, cu atît mai bine. Dar acum trebuia să fie foarte prudent. Trebuia să aștepte pînă cînd Împărăteasa se dădea în vileag, indiferent cît de bine o făcea. O vedea șezînd țeapănă, cu o expresie gravă pe față, fără urmă de zîmbet. Și rosti calm următoarele vorbe: ― Mă tem că va trebui să vă cer tuturor să aveți încredere în mine. S-a ivit o situație foarte gravă. A fost unica temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂ SPUI CĂ SE ÎNTRUNEȘTE CONSILIUL ÎN CAMERA LOCALĂ? POLIȚISTUL NU-I DĂDU NICI UN RĂSPUNS \ DE FAPT NICI NU SE AȘTEPTA LA VREUN RĂSPUNS. ÎNTREBAREA ASPRĂ FUSESE PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI AMÎNE! ȚINÎNDU-SE CÎT PUTEA DE ȚEAPĂN, ÎL URMĂ PE OFIȚERUL DIN POLIȚIA SECRETĂ PINĂ LA UȘA CAMEREI CONSILIULUI. BĂRBAȚII AȘEZAȚI ÎN JURUL MESEI ÎN FORMĂ DE V RIDICARĂ OCHII ȘI-L PRIVIRĂ LUNG, SCRUTĂTOR, DIN CLIPA ÎN CARE TRECU PRAGUL. UȘA SE ÎNCHISE ÎNDĂRĂTUL LUI, CU UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
OPRI. MUȘCHII FEȚEI I SE CONTRACTARĂ CONVULSIV. ÎN CELE DIN URMĂ IZBUTI SĂ AFIȘEZE UN ZÎMBET SINISTRU: \ AH NU, N-AI DE UNDE SĂ ȘTII. DAR NICI N-O SĂ SCOȚI NIMIC DE LA MINE. NU CĂ AR CONTA DE FAPT, DAR... RĂMASE ȚEAPĂN LOCULUI ȘI-L PRIVI FIX PE HEDROCK. BRUSC SE RĂSUCI PE CĂLCÎIE, URCĂ SCARA ȘI DISPĂRU. HEDROCK SE UITĂ LUNG LA SCARĂ, CONȘTIENT CĂ A SOSIT MOMENTUL ACȚIUNII. EXAMINĂ PLAFONUL METALIC CU O TRANSPARENȚĂ MODIFICATĂ ȘI ÎNTR-UN TÎRZIU ÎNCUVIINȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]