795 matches
-
Acesta aleargă cu toporul, sparge parbrizul și dă să-i spargă și capul șoferului. Ah... mă trezesc speriat. Beau puțină apă. Bocănitul se aude clar și nimeni nu țipă. Bun, hai la somn. Din nou toporul vrea să spargă o țeastă... Cred că am mîncat prea mult. Este liniște și mai dorm puțin pînă la ziuă. Un duș mai rece puțin și sînt vesel. Cafeaua este excelentă și răspund la telefon vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta, care arde și dogorește ca un cuptor de la Reșița, o pălărie ar merge... Vă rog, o pălărie pentru mine... Imediat, spune veselă vînzătoarea. Îmi dă o pălărie s-o probez. Nu merge nici pe vîrful capului. Se uită la țeasta mea și mă măsoară din ochi. Îmi dă alta, dar rezultatul este același. Femeia caută înfrigurată, nu dorește să-i scape clientul. Scoate o pălărie din vîrful unui clid mare. O pun pe cap. Se oferă și vînzătoarea s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
obligatoriu să subscrii. Poate fi catalogată și la capitolul "curiozități". Din păcate, teza a stat la baza scenariului TV al naiv-penibilului filmuleț polițist în care l-am văzut pe Andrei Gheorghe hamletizând cu creerul "lui Eminescu" în palmă. Oare din țeasta cărui animal o fi extras recuziterul piesa anatomică cu pricina? * L -am "ciupit", cândva, pe profesorul Georgescu în chestiunea presupusei asasinări a lui Eminescu, și cred că am cam fost luat de val. Nu pentru că, între timp, mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
predestinat Gropile avea loc execuția colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce condamnatul era degradat și legat la stâlp în prezența regimentului ce-l comandase, fanfara militară intona un imn funebru. După ce gloanțele i-au sfărâmat colonelului țeasta, muzica a-ntors-o pe sârbe. Au urmat marșuri, oștenii defilând în pas de front pe lângă cadavrul fostului lor comandant. Era ultimul un act al unei mari trădări spun documentele vremii. Istoricii de azi au și ceva îndoieli, fiindcă depinde cum sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos, cu țeasta zdrobită, mușcând pământul... cu mâinile, totuși, protejând stația de radio. Tot timpul, de când i-a încredințat-o Baltă, a avut grijă de ea ca de ochii din cap. Cu ea în brațe, Oanță radiofonistul... își dădu sufletul. Luna plină, gânditoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
epocii burgheze piețele din lumea întreagă și forțele de producție moderne și le va supune controlului comun al celor mai înalte popoare, progresul omenirii va înceta să semene cu acel hidos idol păgân care nu-și bea nectarul decât din țestele celor uciși (Marx: 1949, 354-355, subl.m.). Sau, după cum putem citi în celebrul citat din prefața lucrării Contribuții la critica economiei politice, În producția socială a vieții lor, oamenii intră în relații determinate, necesare, independente de voința lor, relații de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se couche et par la lune qui se lève1020. Și totuși spune Eminescu în Și dacă... Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. Lună! Coroană a uriașei țeste, ca frunze, lepezi umbre portocalii,-n eter! Pari mitra sângerie a unui Crist ce este-un devastator de dulce giuvaer!... Lună! Și astfel tot rătăcind în van, te spulberi fără milă-n opaluri cristaline: pesemne ești fărâmă din sufletu-mi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face să-l ajute madam Cocoș.... Dacă conflictul ar fi rămas, ca de atâtea ori, la nivel de Palate, între Președinte și Premier, ar fi putut trece neobservat, adăugându-se la celelalte trecute, dar așa, supus linșajului mediatic, lovit în țeasta pleșuvă de propriul bumerang, a trezit din letargie pe toți opozanții, care, dintr-o dată, au simțit mirosul puterii și posibilitatea de a scăpa, într-o primă etapă, de Președintele incomod. Făcând valuri într-o mare agitată, plină de rechini, care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o bătut! Asta am vrut să vă spun... Era unu’ Savu Vasile și îl duce un ofițer, Roade Molai, și îl bagă sub trepte. Și ce-o văzut acolo... era să leșine, așa s-o speriet. Era unu’ cu jumătate țeasta capului... pe ochi și pe față îi curgea sângele ca din porc... Săracu’ Vasile, când o venit îi era frică și să vorbească. Măi, da’ cine o fost? Nu știu, că imediat o venit și m-o scos de acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puse un bolovan mare în hârzob.” (I. Creangă, 277); subiectul el, din completiva de opoziție, se opune complementului direct un bolovan. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Pe cap poartă în loc de coif cizelat un fel de țeastă cu ochi de bufniță. Înțelegi „ideea”. Războiul e nocturn și dement.” (G. Călinescu, C.O., 149) • pronume: A căutat în oameni prietenie și solidaritate. În loc de asta a găsit egoism și ticăloșie. • forme verbal-nominale: În loc de a se apuca de învățat, el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră apotropaică. în ansamblul său, arta lemnului operează cu simboluri, exprimate prin motive fundamentale, uneori comune cu reprezentările de pe ceramică și țesături. Ele sunt, totodată, apropiate de simbolurile preistorice studiate și în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
alte viziuni bântuie printre ziduri Nu, nu în noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă lucrurile mărunte au dreptul să compună ele esența golul dacă vrea se poate numi cerc Polonius e acum directorul firmei Lacrima Ofeliei SRL iar țeasta lui Yorick a ajuns material didactic în școală ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ce să vă mai spun: noua Danemarcă e mult mai Danemarcă decât vechea Danemarcă CHIAR AȘA Chiar așa: beau vin de lemn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și am căzut de pe la 2-3 metri înălțime. Șontâc-șontâc, am ieșit pe lângă biserică. Îmi spărsesem piciorul în țepușele de la gard. A venit un milițian pe la spate și mi-a tras un pulan în cap de am crezut că mi-a despicat țeasta. După care m-am dus spre casă. Celălalt copil era încuiat în casă. Dimineață, m-am dus la fabrică. „Am urcat în Sala Tronului” Dar de ce a ieșit Victor Chivu (la fel ca mine, dar nu la fel...) în stradă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Tiamat încercară să se salveze, dar Marduk "îi legă și le sfărâmă armele" (111); el îl înlănțui apoi pe Kingu, îi luă tăblița Destinelor și-o atârnă la pieptul lui (120 sq). Apoi se întoarse la Tiamat, îi crăpă țeasta și taie cadavrul în două ca pe "o scoică" (137), o jumătate deveni bolta cerească, iar cealaltă jumătate pământul. Marduk înălță la cer o copie a palatului lui apsu și stabili mersul stelelor. A cincea tabletă narează organizarea universului planetar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cel mai important mit al Rig Vedeî, relatează lupta victorioasă a acestuia împotriva lui Vrtra, balaurul uriaș care închidea apele în "adâncul muntelui", întărit de soma, Indra doboară șarpele cu temutul său vajra ("fulger"), armă făurită de Tvaștr, îi crapă țeasta și eliberează apele care se îndreaptă spre mare "asemeni unor vaci mugind" (RV, I, 32). Bătălia unui zeu împotriva unui monstru ofidian sau marin constituie, se știe, o temă mitică destul de răspândită. Ne amintim lupta dintre Ra și Apophis, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl ajută în încercările sale supraomenești și, la sfârșit, îl călăuzește în cer (Pausanias, III, 18, 11 etc.). Atena îl admira, de asemenea, pe Tydeus și voia să-1 facă nemuritor; dar când îl văzu pe eroul, grav rănit, cum despică țeasta vrăjmașului și îi soarbe creierul - zeița s-a îndepărtat dezgustată 32. Tot ea este cea care, prin prezența ei, îl oprește pe Ahile să ridice spada ca răspuns la insultele lui Agamemnon (Iliada, I, 194 sq.). Dar într-o epopee
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scurt că Zeus a născut-o din propriul său cap, dar cel ce povestește mitul în întregime este Hesiod. Zeus a înghițit-o pe Metis, zeița inteligenței, pe când ea era deja însărcinată, și Atena a venit pe lume ieșind din țeasta tatălui ei (Theogonia, 886 sq.; cf. § 84). S-a văzut în acest episod o adăugare târzie; mitul originar ar fi evocat pur și simplu apariția Atenei pe vârful muntelui Olymp. Dar Otto subliniază, pe bună dreptate, caracterul arhaic, "sălbatic", al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Închisese În biroul lui. Dar Într-o zi, În amintirea ei, Felix a luat-o singur spre strada Antim și a văzut „casa leproasă” cu „curtea toată năpădită de scaieți”. Și-a amintit de seara când a venit de la Iași, „țeasta lucioasă a lui moș Costache... și vechile vorbe... „Aici nu stă nimeni!” Dar să nu uităm că avem În față o operă literară, rezultatul unui efort creator, cu punctul de plecare În arta cuvântului. După descrierea amănunțită a străzii, a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o sta pe el călare. Vodă, dacă auzea, Boierii, dacă vedea, Pe slujbași că-i trimetea Să-ncalice pe Roșul". Dar fiecare slujbaș care încearcă să-l încalece pe Roșu e azvârlit în aer cu un nechezat mândru și cade cu țeasta zdrobită. Nouă călăreți sunt uciși astfel. Atunci bătrâna spune: "Nu-ți mai fărâma oastea, Că nimeni n-o-ncălica, Afar' numai de Corbea! El singur l-o-ncălica, Să v-arate umbletul Cum n-a mai văzut omul! Ștefan-vodă mi-auzea Și din palme
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu care să-l lovesc în cap. Să tresară. Să-l doară. Să-l văd cum se ntoarce. Să-i văd mirarea amestecată cu furie în ochii ăia nesimțiți. Să văd cum își duce mâna la cap, cum își pipăie țeasta, cum se uită la palma pătată de sânge. Pe măsuța coșcovită, la nici jumătate de metru de mâna mea, e un prespapier. Exact ce-mi trebuie. E făcut dintr-o bucată de marmură. Dau comandă la creier. Îi spun întinde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de revenirea obsesivă a unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța ironiei scrii despre
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un poet liniștitor, dar ca bărbat chiar nu văd de ce n-aș fi. În artă, însă, liniștea de doi bani nu liniștește pe nimeni. LV. Poemele tale au un aer de viață dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath "intimitatea țestelor". Scrii o poezie a tainei, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai aceeași visare îngrozită. Faci din ororile pe care nu le-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bazează pe narațiune (epică sau dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de evidențiere a semnificațiilor artistice; (deci) sunt excluse verbe ca: „a povesti”, „a relata”, „a nara”, „a înfățișa” etc. - subiectul este suportul care susține întregul edificiu al operei; (!!) totuși a prezenta Ț
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]