4,715 matches
-
să surâdă viața într-un cânt. Primit-am vers de cer ca un izvor, Înveșmântat în zorii primăverii... Să cânt mereu de-al veșniciei dor, Scriind cu lacrimi ploile trezirii. Să fie poezia ca o floare-n lume Petalele-i țesute cu miresme alese Ca primăvara ce-a sosit în vreme, Să-mpartă rochii albe de mirese. Cluj Napoca, 27 martie, 2016 Mister Un mister se ascunde în ființa ta... Sunt bucuroasă că am găsit Ceva ce căutam... Mângâiere, Un răspuns la
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
rând: Cei cu potcap. Popi de le mai zice. Omul își duce greu traiul că mulți sug la hărnicia sa. Nu mai prididești cu treburile casei și ale ogorului dar nimeni nu-ți cumpără produsul, păpica culeasă pe câmp sau țesută la război că „n-are reclamă!”. În loc să mai domolească dorința de îmbogățire a omului rău care te asuprește popa lovește în tine și mai rău. Vezi Doamne Dumnezeu primește în raiul veșnic numai pe ce care se roagă și ține
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
în plămada Ta divină! Doamne, lasă-mă să fiu și devreme și târziu, și prelung dar și subțire, deșirat din a Ta fire într-un ghem să mă adun și mai rău dar și mai bun, apoi iar să fiu țesut și-n prezent dar și-n trecut! Să m-adaug țesăturii îmbrăcând coapsa naturii, nod în nod și fir cu fir, și-n credință și-n delir, să fiu aripi de mătase, car în lemn visându-și case, un salcâm
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
Ea locuia împreună cu părinții și cu cei doi frați ai ei, John și Michael. Wendy avea o imaginație foarte bogată și, în fiecare seară, înainte de a merge la culcare, le spunea fraților ei câte o poveste.”. Așa începe a se țese firele magnific depănate în musicalul „Peter Pan”. Cu ele se croșetează un cordon de mătase al unui vis presărat de aventuri foarte palpitante ale celor trei frați, călători pe aripile imaginației printr-o lume de poveste cu multe primejdii, în
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]
-
la fetele de pe stradă și vei vedea amprenta genetică a multor părți ale Europei, si chiar și ale Asiei. Și totuși, si totusi... România este în mod distinct românească. Cumva, în acest maelstrom genetic, toate aceste texturi culturale s-au țesut într-un tipar care enunța clar și fără greșeală „România“, reținând în același timp toate celelalte influențe. Poezia ei este poezia unei țări care a suferit tirania de secole a asupritorilor străini, precum și independentă și gloria de scurtă durată dăruita
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
distorsionarea voită a realității), dar și impresionist, în egală măsură (concentrarea pe impresii fugitive, decât pe aspectul stabil și conceptual al lucrurilor, sentimentelor). Poezia sa este eclectică, îmbinarea de teme, motive, nuanțe și cromatici variate, reprezentând axa în jurul căreia se țese logosul liric. Prin activitatea literară prodigioasă, prin implicarea în promovarea valorilor autentice, dând mărturie prin însuși-scris Cuvântul, Vasile Bele poate fi inclus într-un „areal” poetic mai vast, ce cuprinde Bihorul, Maramureșul istoric, coborând spre Apuseni, Banat și ținuturile Daciei
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
în America), Mimi (miniona visătoare la iubirea de poveste), Ana și Patriciu (eternii îndrăgostiți, ”guguștiucii” institutului de astrofizică), Mircea (cuceritorul, dar și eternul magnet al deziluziilor), Gerda (o veritabilă Medeea - ispita matură, dominatoare), Helen (zeița cehă, iubirea nevinovată). Intrigile sunt țesute cu migală și îndemânare, minuțiozitatea detaliilor făcând din întregul roman o poveste bine scrisă. Pe fundalul acestei scrieri, iubirea este omniprezentă, în toate formele ei de manifestare: iubirea ce poate da viață, iubirea ce poate uni sufletele, dar și cea
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
sclipiri de lumină, Sunt stelele de crizanteme. Sunt ale verii resemnări, Sub vălul ploilor mărunte, Și sunt buchete de visări Ce stau pe tâmplele cărunte. Parfumuri amărui și discrete, Aduse din lumi imperiale, Cu ale lor mistere și secrete, Se țes legende autumnale. Pe tărâmuri cu brumă și ceață Florile lor sunt regine-n palat Scânteiază-n saloane de gheață Împodobind al toamnei regat. Dârzele crizanteme au curajul De-a sta în fața brumei seci, Doar ele dau grădinilor mirajul, Când neaua
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
De ce ești trist iubitul meu? De ce ești trist iubitul meu? E oare toamna vinovată Că a plouat cu amintiri Și a venit neașteptată? E vântul poate vinovat Că ți-a ieșit din nou în cale Cu mii de frunze ruginii Țesând veșmânt inimiii tale? Sau poate că te-a supărat Un nor venit de nicăieri Ce-a-ntunecat lumina blândă Pierdută-n alte primăveri? Nu vezi ce minunată-i toamna Când suntem una...tu și eu? Zâmbește! Viața e frumoasă! De ce
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-nalț cu putere Mai sus de al
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREZ NEVĂZUT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Din nimic creată sunt, din iubirea Celui nevăzut, primesc botezul de lumină Prin borangicul firului de viață, Cu el țes anii ce ființa mi-i îmbracă. Mă naște-n fiecare zi iertarea De-a mă iubi așa cum sunt, Nimicul fără de iubirea Lui, nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc prin El schimbarea. Iubirea te schimbă la față, te face frumoasă, Durerea
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu țuică de cinci litri. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși. Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
tronu-I de domnie cu răul nu-l împarte Și sceptrul Său deapururi e sceptru de dreptate. De-aceea Tatăl Sfânt a uns și a trimes Pe Fiul Său să fie unicul Fiu ales. De pe coline crinul din floarea sa Îi țese Veșmântul de lumină ca voalul de mirese. Și-n turnu-nalt de fildeș îi cântă-n armonie Toți ingerii din ceruri un imn de bucurie. Și dintr-atâtea fete frumoase de-mpărat El și-a ales mireasa cu sufletul curat Și
PSALMUL 45 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382560_a_383889]
-
sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea doar vârful cizmelor de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante și ametiste scânteietoare, iar pletele-i erau pudrate cu brumă. Pe umeri i-atârna, fluturând, o
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
mine Vei vedea amintiri din lumea noastră viitoare, Tu ești sămânță sădita de iubire ce-a crescut Cu credința falnic copac al vieții, luminii tribut. Visează frumosul meu, visează cu mine Cum brațele ramuri ți se deschid minune, Din liane țesute de fluturi cu-al orhideei amor Fă-mi balansoarul iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și iartă că ți-au lăsat crengile golașe
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
pentru sfinți și sălaș pentru prunci. Și a văzut Dumnezeu că lucrarea aceasta este bună Și a făcut-o suverană peste întinderi... Pământul a înnobilat-o cu naturalețe și prospețime Marea i-a oferit curățenie și adâncime. Florile primăverii au țesut pentru ea veșmânt mai frumos decât o ploaie străpunsă de curcubeu. Iar păsările i-au dat glas. Glasul cu care mi-a cântat copilăria. Mama. Înainte de ieri s-a născut și dincolo de mâine va păși printre luceferi. POEM ÎN LIMBA
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
a cântat copilăria. Mama. Înainte de ieri s-a născut și dincolo de mâine va păși printre luceferi. POEM ÎN LIMBA ROMÂNĂ La un colț de masă plânge-o lumânare, Peste-o țară-ntreagă luminează un soare. Pe pământul negru, iarba-și țese urma, De tine, Românie, mi-e dor întotdeauna! Iubim în limba noastră, sperăm, iertăm, trăim... Mai plângem câteodată, dar tot mai mult zâmbim. Ne cresc din urmă pașii prin lanele de grâu, Pe limba cea română, de-a pururi o
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
îl convingă pe Adam să muște din pomul cunoașterii binelui și râului, pentru că aceasta liniștită grădină nu avea meri în ea, așa credea ea că era pomul cunoașterii, un măr, duzii își ofereu frunzele viermilor de matase care urmau să țeasă gogoașa de mătase, deci totul era aici constructiv și delicat că viața Dianei însăși, diafana și curată! Dincolo de aspectul de parc părea a fi și un loc asemănător celor unde se amplasează mânăstirile, deși era mijlocul unui mare oraș, dar
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
afară, Răul din fiară să moară Iar pe noi să nu ne doară, Dorul să-l facă să piară... Stropi de ploaie să ne bată, Să spargă chipul de gheață Fluturii să prindă viață... Să înnădim dor, cu speranță Să țesem pânză pe ceață, Să coasem vise cu ață... Pașii să-i purtăm prin ploaie, Pe cărarea cea pustie Ce trece peste câmpie, Unde nimeni să nu știe, Că eu sunt a ta minune, Ce-o iubești cu pasiune! Referință Bibliografică
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
necunoscutul, rămânându-mi pe ele lumini și umbre. Ca să fac ce nu s-a mai făcut vreodată ar trebui sa ies din pântecele cerului în durerile luminii. As ști atunci cum să ar lumea, cum să plantez vise cum să țes ploi și să îmbrac o mie de nopți cu răsăritul să sprijin pământul pe brațul tare al poeziei să nu dărâm viața cu seisme de păcat, cu tsunami de trecut cu explozii de tăceri. Pe umeri mi-ai pus constelații
SĂ-ŢI SPUN CE NU S-A MAI SPUS de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383899_a_385228]
-
fie și ție în centru Matei Corvin îmbălsămează lumina muind-o-n istoria de veacuri a acestui pământ Ardeal numit de secole și veacuri aici ești la ușa istoriei în inima Ardealului Cluj—Napoca orașul ce urcă pe pârtiile stelelor țesute cu sânge și dor coloana tăcerii mireasma cuvintelor și fulgerul minții îmbrăcate-n imagini aici și-au găsit refugiul până sub Cetățuie pe aici țâșnesc izvoare iar stelele se scaldă uneori în pași și-n cuvinte în luxul acesta străin
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]
-
acest tip de cămașă, dar numai în ocazii deosebite, pentru că, în general, ele îmbracă o cămașă cu ciupag, adică guler îngust cu o bentiță aplicat peste încrețiturile de la gât. Cămașa este confecționată dintr-o singură bucată de pânză de bumbac țesut în casă. Ea este mai simplă, pentru zilele obișnuite, la lucru, purtând denumirea de cămeșă ori cămașă bătrânească, lucrată din pânză de in sau de cânepă. Uneori poate fi împodobită discret cu motive străvechi de o mare simplitate, numite pui
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
atât fetele cât și nevestele, se împodobeau cu mărgele din sticlă ori din chihlimbar, iar bătrânele purtau, mai rar, salbe din monede de argint înșirate pe o fâșie de pânză. În astfel de zile, bătrânele purtau zăbrenic, adică un ștergar țesut în mai multe ițe, cu motive reliefate în decorul geometric realizat alb pe alb, iar pe timpul iernii foloseau broboadele mari, care completau cojocul ori sumanul. În acest fel, întregul costum, avea o notă de distincție aparte. Foarte importantă pentru costumul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
realizat alb pe alb, iar pe timpul iernii foloseau broboadele mari, care completau cojocul ori sumanul. În acest fel, întregul costum, avea o notă de distincție aparte. Foarte importantă pentru costumul autentic bucovinean feminin, deci și câmpulungean, este traista. Aceasta este țesută din păr ori bumbac, decorată în vrâste. Costumul popular bărbătesc este, de departe, mai simplu ca cel femeiesc., începând de la croială și terminând cu decorul. Piesele specifice componente sunt: cămașă albă și ițari, bundiță și cojoc ori suman. Cămașa este
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
comunism și capitalism ca percepte ale evoluției sociale sau la împușcarea unui președinte arătată cu degetul de către istorie, trecând, nici nu se putea altfel, prin situațiii efemere, prin monologuri care nu își găsesc finalitate și demarații despre artă. Povestea se țese ca o pânză de paianjen care leagă destine. Autorul pune pe tapet chiar drama scriitorului zilelor noastre, când legea banului face din literatură o junglă în care doar cei puternici supraviețuiesc. Omul acesta, scriitorul de care vă vorbeam, după aceea
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]