1,267 matches
-
din timpul lui Pilat, nu e de mirare că Pilat ezita să execute în mod deschis și provocator un profet popular din Galileea, în fața multora dintre cei care îl urmau și care se aflau în Ierusalim. Măsura de a-l țintui pe cruce constituia un motiv de instigare la revoltă, lucru pe care, efectiv, Pilat spera să-l evite. Dacă Isus nu avea intenții militare, atunci el nu era decât o pacoste în plus. O bătaie și puțină pușcărie i-ar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
jos de pe cruce, cuiul n-a mai putut fi scos. Ca atare, nu poate fi dedusă nicio statistică din această descoperire neobișnuită. A doua obiecție: multe dintre victimele răstignirii erau biciuite, bătute și apoi legate de cruce, fără să fie țintuite în cuie. Astfel, rămășițele scheletului nu puteau păstra nicio urmă din rănile răstignirii. Prin urmare, nu știm dacă Yehohanan este singura victimă răstignită descoperită într-un mormânt. Din ceea ce știm, e posibil să fi fost găsite fără să ne dăm
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să-i inspire lui Tom un soi de panică, se simțea parcă prins în capcană. Ar fi vrut să se ridice și să se rezeme de polița căminului sau să deschidă ușa dinspre hol. Dar nu se putea urni. Era țintuit de privirea fixă a lui John Robert și de scopul urmărit de acesta. — Poate că ați vrea să mă lămuriți, spuse Tom, pe o voce care încerca să sune detașată, dar reușea să fie timidă. — Are nevoie de un ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus-o. — Da, dar asta a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie... nu ne mai putem întoarce. — De ce nu? De ce n-ai încerca? Doar ești un om liber, nu o victimă neajutorată. — Sunt o victimă neajutorată... sunt țintuit pe crucea mea și țip. Nu poți să înțelegi, nu poți să simți diferența dintre noi? Tu vorbești, îți muncești mintea, încerci una, încerci alta, pentru a mă opri să te fac să suferi. Dar eu trăiesc într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Suntem în practică, încearcă Târboacă o explicație inspirată. Și, pe un ton zeflemitor-rugător, spune: Comandați ceva, dom' profesor, altfel ăștia or să zică că nu ne pricepem să servim un client și or să ne dea afară. Domnul Panciu îl țintuiește cu privirea. De unde știi că sunt profesor? Mazilu se repede să-l acopere pe tovarășul său: Cine nu vă cunoaște aicea, dom' profesor! Chiar ni s-a atras atenția: Dacă nu-l serviți bine pe dom' profesor Panciu, e vai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a prins-o În apele inelului său gros, În mica mlaștină portabilă de pe inelul său. Mă joacă acolo-n smîrcuri, mă foarfecă prin tehnici numai de ea știute, mă țintuiește pe o masă de jad... Știe bătrîna poetă cum se face neomul dintr-un om. Mestecă-n ceașca de cafea, ca și cum ar Învîrti cu lingurița prin sărurile marilor incunabule, mă rotește cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
incunabule, mă rotește cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe piept ca pe o păpușă olandeză, Încuviințez mîinii mele dreptul de a-mi smulge viermele din suflet și de a-l roti aidoma unei cărți de tarot, pe care polipul morții crește asemeni unei axiome sacre, după
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
într-o magazie și din ziua aceea cariera mea de ciclist amator s-a încheiat. Lamentabil, după cum vedeți. A doua pasiune a fost șahul. Jucam în fum de țigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe scaun. Parcă mă țintuia cineva acolo. Nu mâncam, mă durea stomacul de foame, dar continuam. Nu exista nimic mai important decât tabla aceea cu șaizeci și patru de pătrate. Întreg universul încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a câștiga sau a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în Eliade, cu Motru și Stăniloae în Blaga. Cât despre generația ’27, de energiile căreia s-a temut întreg spectrul politic, ea a fost când persiflată („puțoism“, „mucoși“, trăiriști gidiano-papinieni), când diabolizată („năism“, extremism, legionarism), oricum, numai cât mai iute țintuită-n formule otrăvite. Or, evantaiul generației ’27 a fost mult mai generos răsfirat, fie și doar rămas în latențe, sau în eșecuri, decât le-ar conveni marxizanților de serviciu. Preluând senin tactica Securității de a lipi pe dosarul fiecărui oponent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai știe ce, cum și cât va fi fost surfilat, inter textuat, pastișat și parodiat la MC din arsenalul lui Bolintineanu, Alecsandri, Alexandrescu, Conachi, Heliade, Anton Pann, Eminescu, Macedonski, Coșbuc, Văcărești (bașca Barthes, Greimas, diegesis, actanți & Co), într-o ramă țintuită de Dimov, Brumaru, Foarță. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenții de azi de melcul lui Antim, învățăturile lui Neagoe Basarab și biblioteca stolnicului Cantacuzino? Haideți să încercăm! Ce-ar fi să lepădăm pentru câteva minute morga academică, acel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pireu miercuri dimineața. Prin urmare, s-a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta Mare Neagră, iată-ne țintuiți într-un port din Marea Egee! Prizonieri pe un vas care nu se știe când va pleca. Și abia acum am devenit conștient de riscurile unei călătorii pe mare în noiembrie. Dacă eram la Istanbul, puteam lua, eventual, de-acolo avionul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a încetat nicicând să spere. Și de sub condeiul magic s-a născut o lume îngerească, o lume a copiilor care învață să iubească, să fie generoși, să lupte ca să-și împlinească
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Îl descoperi În fund pe Victor. „Ați putea să-mi aduceți un pahar cu apă?“, spuse, așa Într-o doară. Victor se făcu că nu aude, ca și cum n-ar fi vorbit cu el, dar doamna Își Întoarse capul și-l țintui cu privirea: „Victor, adu-i un pahar cu apă scamatorului... domnului scamator“ și bietul de el n-avu Încotro și trebui să se umilească În fața Vilmei. Scamatorul Îl luase la ochi, dar acum nu era momentul potrivit pentru răfuieli, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ceri să-ți scoată mașina din garaj și să constați că toți servitorii te așteaptă În capul scărilor? Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci o duminică plăcută și toată servitorimea se postează la intrare și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adusese aminte de ei, s-ar fi cuvenit ca ei să fi fost și nașii de botez măcar ai unuia dintre copii, În sfîrșit Își adusese aminte... ...GÎndurile n-o Împiedicau să-i supravegheze pe toți cei de față; Îi țintuia cu privirile dacă vorbeau prea tare, sîntem În biserică, nu la o Întrunire publică, Își rotea ochii În toată părțile și nu-și Încetă inspecția decît În clipa cînd o văzu intrînd pe vara sa, un zîmbet de aprobare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nilda se arăta foarte Îngrijorată, cînd Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi putut să moară nebotezat și n-ar mai fi putut ajunge În rai. Celso și Daniel Încuviințară din cap și Arminda o țintui cu privirea: „Lasă-i În pace pe evangheliști, Îi spuse: botează-l În credința catolică“. Din cînd În cînd Julius uita complet de ei și se uita la scaunul gol al maică-sii, Încercînd să reconstituie scena de dimineață: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă cu toții că nu era numai premiant, ci și pianist. Apoi Îl conduse pînă la pian și-i făcu semn cînd să Înceapă. Dar Julius nu era În stare să miște degetele: se uita țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai frumos, cel mai vrednic de toate mîngîierile ei. PÎnă și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de rîs; aproape că uită să mai oprească ascultînd cîntecele de leagăn cîntate de Păsărică, dar Arminda apăru deodată lîngă el, Îl țintui cu o privire Îndurerată, o privire În care nu sclipise nici o scînteie de veselie pe tot traseul și-i atrase atenția că era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o Înghițitură de whisky, pe urmă puse paharul pe un spațiu de aer care se transformă Într-o tavă și-o țintui cu privirile cu felul lui special de a privi, fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan Îl observa de departe, aproape Înțelegătoare, Îl observa fără să-l privească printre grupurile care-și reluau conversația Întreruptă pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîi făcu să fiarbă șampania În cupe. Juan Lucas se uită la ceasul de la mînă. — Ei, Julius, noroc! spuse, văzînd că Începea să se facă tîrziu. — Ușurel, darling, nu te grăbi, adăugă Susan, avem timp destul. — Noroc, repetă Juan Lucas, țintuindu-i pe rînd cu privirea, mai Întîi pe Susan, apoi pe Julius. Julius Își duse cupa la gură și bău o Înghițitură destul de mică, fără să-l intereseze prea mult gustul băuturii, Îl interesa mai mult să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și atît de ciudată pe care Julius o mai văzuse undeva, dar unde? Dădu să-i spună că dacă voia putea să treacă să-i aștepte În salon, dar Al Capone Îl țintui cu privirea, parcă mai văzuse privirea asta undeva. — Ești așteptat, tinere. Își umflă și mai mult pieptul și-și schimbă victima, o alese din nou pe Țanțoșa, care Între timp Își recuperase Întrucîtva rotunjimea, dar acum se micșora iar văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care chelia le producea În Înfățișarea lui, se văzu că băgase da seamă, Al Capone văzu cel dintîi și, Dumnezeu știa de ce, poate fiindcă de obicei copiii se bucură În asemenea cazuri, ori fiindcă niciodată n-au chelie, Îl țintui pe Julius cu o privire fioroasă. Îl dezarma, bagă de seamă că dacă rîzi te mănînc de viu și Într-un fel avea toate motivele, fiindcă Julius stătea acolo neclintit, așteptînd să intre În scenă și spunîndu-și: „ce arătare!“ — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]