4,216 matches
-
știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu mai fie... și
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate ale zgomotelor nu mă iubea nimeni pe-atunci și-am știut că asta nu
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
e al Poetei, și nici voce destulă nu am ca să strig la toate răscrucile că-i negru, negru, negru. Chiar dacă, făcând concesii alegoriei, oră de oră, noaptea pune în mine câte un pumn din cenușa de peste zi. Să scot un țipăt incult, - câțiva gură-cască s-ar amuza o clipă, în drumul spre supermarket. Să tac mai bine, în așteptarea chibritului? Oho, visând cumplitul, sfâșietorul bubuitorul meu glas îndesat în gură, sub călușul de dinamită cu fitil umed, de sub iarba cu țârâit
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
faci că nu vezi nu auzi născocirile profunzimilor tale: specia se oglindește Graffiti lezează în plex binele public graffiti și vindeca graffiti e internetul frustraților Fragmente iluminări și asistentul meu Zoro motanul nocturn care-mi toarce subconștientul. Graffiti 2 Aud țipete Scrisorile de dragoste au ajuns la țintă și distrug. * Ne arde apă care-șI povestește râul. * Dintr-o vizuina mică Într-una mai mare Ies și eu cu gunoaiele menajere manuscrise ale cartofilor. Noi ne-am făcut datoria cărțile toate
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
plugurilor, la fel ca un lup pe zăpadă, și, în fiecare primăvară, sunt amenințați pomii să dea roade cu niște instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
oraș cu limbile scoase precum câinii din fața noilor covrigării așteptând încoronarea cozii Chiar asta am vrut să spun, iubito. Lunea Ciorilor Între mine și locul meu gol crește insomnia zidurilor am simțit de prea multe ori gustul ucigător al plecărilor țipătul negrelor păsări devenite credincioase umbre freamătul aripilor măturând odată cu nerușinatele aventuri șansa de a deschide zăvoarele gândului de a da la o parte vălurile tainice din camera fără suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
Romulus Ioan Joca Scrie poezii, zic unii, ciudate, Ce-i mai lipsește? Sunt pentru suflet Privesc spre Steaua Polară Simt bucuria și misterul jocului secund. * Umbre albe pescărușii noaptea, Asprind cerul cu țipetele lor. Copacul își înclină pletele Ca algele bătute de valuri. Marea moare la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune. Fac planuri de viață, să scap, s-ajung îndărăt lîngă puștoaica mea... Febra L-au reperat, îl țintiră mai au la dispoziție trei ore veste
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
dezlănțuirii pasiunilor fizice, nu mai lungi de o pagină de carte, pot fi numărate pe degetele de la o mână: actul sexual matinal al lui Ferdinand cu ,femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt" (p. 166-167); distracția cu Eva, fata de optsprezece ani, ,cu ochii verzi ca de pisic", răsturnată pe colțul mesei (p. 174-175); amintirea primei experiențe a băiatului de doisprezece ani cu spălătoreasa (p. 200-201) și cam atât. H. Bonciu e un
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
află pe un stadion unde se joacă un meci dramatic... cînd mingea lovită cu sete intră năprasnic în poartă scuturînd plasa, mai, mai s-o rupă, surioara noastră scumpă țipă de plăcere, dar și de groază, o groază specifică. Este țipătul ancestral al femeii atacată de mascul, imobilizată, în vederea faptului natural. Sud-americanii, crainicii lor, vreau să spun, naturi feminine cam toți, după comportamentul lor, mai pot egala reacția unei femei atunci cînd țipă interminabil și schimonosiți - gooooool!". Sarcasm psihanalitic, bun ca
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
spre propria tristețe, asumată ca destin. S-a spus despre poezia Clarei Mărgineanu că este ca un strigăt, s-a făcut chiar comparația, banală, cu tabloul lui Munch. Mă tem că nu este așa. Versurile sale nu au nici stridența țipătului lui Munch, nici tonurile de jelanie specifice poeziei populare. Ele seamănă mai degrabă cu versurile lui Leonard Cohen. Puținătatea mijloacelor poetice, mesajul direct, fără prea multe sofisticării stilistice, trăirea intensă în amintire, exhibarea gândurilor care în mod normal rămân nemărturisite
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
nouă ediție a Baladei pentru Vechiul Drum", scris de N. Steinhardt, în vederea unei reeditări a lui Iordan Chimet. Gigi Tomaziu (parcă-l văd în curtea largă și ierboasă a unei case însorite, udând cu furtunul un prunc herculean care scotea țipete de plăcere) ,a fost un gentleman valah, specie rarissimă, pentru care onoarea reprezenta virtutea supremă". Nu numai ca admirabilă intelectuală, dar și ca femeia vitează (Indian Woman) este înfățișată Margareta Sterian; om-orchestră a fost și George Ciorănescu, ,conștiință ireproșabilă, gata
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o credință de copil / furată într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei sau al intertextualității mai mult sau mai puțin sofisticate. Sentimentele caline au dispărut, intimitatea nu se mai poartă, umorul a bătut în retragere, nu mai este loc pentru ironie. Totul este țipăt, revoltă, durere. Nimic nu este în măsură să lumineze acest univers tenebros. Este un ghinion să te fi născut femeie, o dramă să fii om, o catastrofă să trăiești în România tranziției (din care a dispărut orice speranță) și un
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
bălțile de sînge/ pînă sînt alungați cu pietre de copii/ și fug cu coada între picioare/ sau poate vrei să știi cum se fac cocoloașele de paște/ cum se taie oaia/ se curăță mațele și se prăjesc/ nimeni nu aude țipete/ nimeni nu vede ochi răcindu-se// îți vorbesc într-o limbă necunoscută, știu". Abandonați de părinți, lipsiți de idealuri, absenți din viața socială, tinerii României duc o existență înnegurată, orientată mereu spre sine fără ieșire spre lumea exterioară. Nimic nu
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
săi cu aceeași constantă afecțiune. ,Balsam de Canada" este o esență oleo-rășinoasă, extrasă dintr-o specie de conifere canadiene, folosită în perioada interbelică în Facultățile de Medicină, pentru conservarea preparatelor microscopice. Romanul începe abrupt, printr-o așteptare tensionată, sfâșiată de țipătul subretei, într-un timp prezent din care naratorul se întoarce, printr-o lungă analepsă, spre trecutul apropiat: o zi de primăvară; înflorise liliacul, iar prin fereastra deschisă se revărsa în stradă ,valsul" de Chopin. Involuntar, Geo Poenaru, profesor suplinitor de
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face?" (p. 6); Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un nemernic? Oricum, peste o sută de ani nu mai e
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor și trăirilor profunde ale acesteia. „Scrisoarea avea un chenar negru și o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunța trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipăt îngrozitor. Gazda s-a speriat și a alergat la mine în cameră. Eram chircită în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am leșinat. Toți ai casei s-au strâns în jurul meu și m-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l în așa măsură încît să poată atrage atenția și chiar să monopolizeze interesul, pentru ca apoi să umble liber, nestingherit de propriul reazem sonor. Alteori, expansiv ori intransigent, sunetul acoperă cuvîntul cu țipătul lui strident, se răstește la acesta, obnubilîndu-i razele și sclipirile, avînd, în acest fel, posibilitatea de a-l reduce la tăcere. Și într-un caz și în celălalt avem de-a face cu o competiție între cuvînt și sunet, întrecere
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
tendința transcendentă ori de-a se limita la suculenta recoltă metaforică, limbajul devine un depozitar de reflexe ce se întretaie relativ pacific: ,Un corp locuind două spații în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme/ bate ca o carie în lemnul gustos inima/ dihonia roșie, fără
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
vîntul/ să citească precum un analfabet textul/ nescris dimineața" (Cîntec). Sau: , cum fuge vîntul pe o bicicletă uriașă/ cum deschide ușa de piatră/ cum deschide cămașa/ din care tu ai fugit" (Clipă). Sau: ,auzul, cît o bobiță roșie de sînge/ țipătul, spinul negru ce cade/ ca respirația atletului la sfîrșitul cursei.// citești/ ideogramele repezi pe apa/ pe care tot vîntul le șterge" (Dialog). Sînt acestea neîndoios inscripții ale sîngelui învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
căldură scena acțiunii la o distanță confortabilă vizavi de gară în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p. 92). Interesant este faptul că fiecare text din
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
poate întâmpla să o găsești blocată de alte mașini, ai căror proprietari le-au parcat "unde le-a venit" (așa cum se balegă vacile "unde le vine"). În autobuz, liceeni cu figuri golănești, îmbrăcați în haine ostentativ-jegoase, comunică între ei prin țipete stridente, emise uneori chiar lângă urechea ta, ca și cum tu n-ai fi om, ci o bară de susținere sau un compostor. Din difuzoarele plasate în tavanul autobuzului răzbat chicotelile și glumele (cu rare excepții) stupide ale altor tineri, care, aflați
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
Preda, Nicolae Labiș, Mihail Sadoveanu etc. Pompiliu Manea aduce un omagiu mentorului sau, Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009. Alex Cetățeanu (Canada) la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie de nedescris. Țipete, râsete, strigăte și tot felul de chiote răzbăteau de pe derdelușul din apropiere, unde o mulțime de copii Încropiseră o bătaie cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]