6,958 matches
-
iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și fericirea mea nu-i fericirea altora, precum nici fericirea altora nu-i fericirea mea. Amin! În continuare, în carte erau povestite cele ce au fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
avantajul de a-și fi valorificat În proză propria experiență literară din poezie. Prin aptitudinile sale pentru litera scrisă, prin experiența sa socială, prin sensibilitatea la tumultul, de multe ori confuz, dăunător și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi s-a părut cum totul se luminează În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări mărunte, adâncind pe fiecare Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acasă la ora 4 .45 și reveneam după ora 17.00 . În această vreme mă hrăneam cu covrigi și biscuiți. Fiind nevoită să aștept mai multe ore până la sosirea trenului care avea să mă ducă spre casă, am Început să aștern impresii pe hârtie ( În jurnalul meu secret). Primele poeme (În vers alb) le-am scris În școala generală când m-a descoperit profesorul de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Iași), teritoriu „cutreierat de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viața unui om sunt simple banalități sau destinul este scris pentru fiecare În mare taină? Îmbrățișarea de “adio” Singura și ultima Îmbrățișare adevărată! Era un moment sfâșietor, de nesuportat, acel moment... A nins două săptămâni fără Întrerupere. Zăpada s-a așternut Într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de șapte-opt zile, temperaturile au fost foarte scăzute, În jur de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă, și cu sufletul Înlăcrimat, suflet În care flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?” „Mărturisesc că am avut mereu o teamă, gândindu-mă la punct. E tot ce rămâne! Un singur punct
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o lungă și minunată călătorie alături de tine. Tu ești lumina nopților mele de singurătate, izvorul de apă vie la care-mi potolesc setea de dragoste și tandre mângâieri, raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Nu te supăra dacă aștern pe hârtie prea-plinul inimii mele. Rezerva ta mă intimidează de atâtea ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că nu voi cuteza poate, să ți-o spun. Ai venit Într-un moment când nu mai speram și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li se așternea tăcut și misterios, la picioare. „Fie-le calea presărată cu lumina dimineților, dimineți ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni, să merg pentru câteva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă trezesc de-a binelea, ziua Întreagă. Căutând pe internet, am dat de un diagnostic „hipersomnia”, care se Înrudea cu stările mele. De toate am avut În această existență, dar puțină „hipersomnie” adăuga un plus de comi-dramatism. Dincolo de cuvintele 184 așternute pe hârtie, situația nu stă sub semnul nuanței „roz”. Cu mare greutate, m-am dat jos din pat, deoarece În cameră era destul de rece. La ora 9.00 trebuia să fiu la masă, astfel că am fost nevoită să mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
roșii, pâine, toate produse și făcute În gospodăria proprie, și o cafea. E bună liniștea, dar simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe hârtie gânduri, impresii, trăiri... După prânz, am făcut o plimbare prin livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori fumurii și bătea un vânt destul de rece pentru luna august. Starea de singurătate, „depresivo-mănăstirească”, era tot mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
28, 20) Oare aceasta înseamnă că Domnul se va despărți de noi după sfârșitul veacului acestuia? Nicidecum! În alt loc al Sfintei Scripturi, este scris: „Zis-a Domnul Domnului meu: șezi de-a dreapta Mea PÂNĂ CE voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1) Oare aceasta înseamnă că, după aceea, Iisus Hristos nu va mai ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El? Iar dacă la Facere 8, 7 se zice că Noe a dat drumul corbului din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează impresia că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână așterne salbele cuvintelor pe hârtie, cu cealaltă răsfoiește pagini din Sfânta Sciptură, totul sub lumina candelei de la icoana Domnului Nostru Iisus Hristos. Deloc întâmplător, așadar, și spre cinstea Lidiei Vrabie, „La lumina candelei” duce mai departe, între oameni, izvorul iubirii creștine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul din fața mea stă în poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i s-a așternut o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe tine, autorul care scrie ficțiuni intră în pielea fiecărui personaj, el sau sufletul lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce trebuie să aștearnă pe hârtie)... închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Sandei se uită de departe la satul pe care îl pândește de la distanță, ghicind doar ce se întâmplă acolo din foșgăiala oamenilor, din sunetele acelea înfundate care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a mai spus că stareța nu este în măsură să înțeleagă cum ajunge ea la Dumnezeu, ea singură găsește Calea, El o cheamă de câte ori este pregătită pentru această călătorie și de fiecare dată, adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu vei înțelege, cândva, ce-ți spun acum, ele nu sunt decât niște găini". Pe Di, așa îi spunea Maria, o înspăimânta acest verdict. O stima foarte tare pe stareță și o iubea nespus pe mama ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voi imagina că sunt singură în marele oraș, pasul îmi va sălta pe ritmul muzicii, mă voi simți tânără și fericită, îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau impresia de déjà-vu, parcă am mai umblat pe aici, într-o altă viață și într-un alt context. Întind mâna, caut o altă mână... Jozsi își așterne palma peste mâna mea, gestul lui mă liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să știți cum e în România? E cineva care vă poate spune", dar nimeni nu pare să fie curios să afle
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de un speculant din rețea, să fii nevoit să fugi din țară și să trăiești, o vreme, din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți se prescrie pedeapsa. După o vreme, te întorci în țărișoara ta ca Cezar la Roma. Învingătorul care aduce în țară bogățiile cucerite. Urale și surle... Poporul la picioarele tale. Din lichea ordinară te-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]