1,168 matches
-
salonul de deteriorare R-șaizeci imediat?“ Fu total contrariat de un apel în care se spunea: „O avertizare pentru ingineri de la profesorul Ozenfant. Se va descărca o salamandră în camera unsprezece în jurul orei cincisprezece și cincisprezece“. în final opri larma și ațipi agitat. A fost trezit de un strigăt grav și s-a ridicat. Bolnavul își întindea gîtul din perne, mișcîndu-și capul dintr-o parte în alta, de parcă ar fi căutat ceva, dar Lanak tot nu reușea să-i distingă ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și brutal. Dar probabil că ai mînca, dacă n-aș fi eu aici. Ai vrea să plec cîteva zile? îți promit că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să dea semne că aude. Se strecură lîngă ea și ațipi. A fost trezit de un ghiont în fluierul piciorului. Capul ei era încă sub cuvertură, dar o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
maică-mea m-ar vizita de patru ori pe săptămînă și mi-ar aduce coșuri cu mîncare. Te invidiez. — Nu-i cazul. în după-amiaza aceea, trupul lui Thaw ajunse la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare, cînd erau tineri. E o consolare că a murit lamentabil, nebun și delirînd într-o închisoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea, apoi se uita șmecherește spre Drummond. — Ești ca o floare sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orchestre la bord navigau pe canal între Riddrie și insulele de pe Clyde. Marjory îi citea numele în ziare, îi auzea vocea la radio, îi vedea chipul la cinematograf; o împresura, îi modela lumea, dar ea nu-l putea atinge. Apoi ațipi și visă o țară cumplită, crepusculară, scăldată în ploaie. încerca să scape de acolo cu o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țigări; i se permitea să fumeze numai dacă era cineva în preajmă care să-l supravegheze să nu se ardă. Avea fața și gîtul slăbănoage și solzoase, ca ale unei țestoase, și un nas coroiat și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele, după care se trezea cutremurat, stigînd slab „Agnes!“. Nu venea nimeni să-l vadă. Domnul McDade, din stînga lui Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că-i frumos sau pasionant. Era conștient că reportajele întotdeauna simplifică sau răstălmăcesc lucrurile, dar, totodată, știa că cel mai deformant reportaj dă o idee despre cauză, iar lucrarea lui nu născuse decît vorbărie inutilă. Stătea ghemuit pe podeaua amvonului, ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbat care credea că-i pot salva căsătoria pentru că eu l-am cununat. Evident, ilogic. Doar nu-l cunoșteam de la Adam. Nu mă așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar acum scara valorilor se modificase, oamenii se nășteau egali și era nevoie de antrenamentul non-A pentru încadrarea lor după inteligență. Numai existau nici regi, nici arhiduci, nici supermani călătorind incognito. Cine putea fi el de avea atâta importanță? Ațipi gândindu-se la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afară. Gosseyn privi ceața groasă și se simți inundat de o mare bucurie. Scăpau cu adevărat. 18 Gosseyn se instală comod în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar o clipă. Eram hotărât să-mi cumpăr chiar și ceva pilule antisoporifice, dar am uitat. ― Întinde-te pe canapea și ațipește puțin, ducă poți ― îi propuse Gosseyn. ― Și să nu particip la ce veți face? pentru nimic în lume. Gosseyn nu-și putu stăpâni un zâmbet. Și-l liniști spunându-i că, pentru început are de gând să examineze mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Curând după aceea, într-o după-amiază, eram obosit, aveam în față niște poheme, stăteam cu obrazul lipit de ele, Zenobia nu era acasă, mă aflam pe muchie de cuțit între pohezie și celelalte, care trebuiau făcute cu grijă. Aș fi ațipit sau chiar ațipisem, cu capul pe masă : terminasem de scris. Era, într-un fel, ca atunci când începi să mori, în fine... Stăteam cu capul pe masă, peste pohemele mele, când ușa s-a deschis bi-ni-șor, credeam că e Zenobia, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o după-amiază, eram obosit, aveam în față niște poheme, stăteam cu obrazul lipit de ele, Zenobia nu era acasă, mă aflam pe muchie de cuțit între pohezie și celelalte, care trebuiau făcute cu grijă. Aș fi ațipit sau chiar ațipisem, cu capul pe masă : terminasem de scris. Era, într-un fel, ca atunci când începi să mori, în fine... Stăteam cu capul pe masă, peste pohemele mele, când ușa s-a deschis bi-ni-șor, credeam că e Zenobia, și a intrat un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu puteam dormi pentru că numai oamenii înzestrați cu însușiri speciale pot dormi în picioare și nu aveam de ce să mă rezem ca să dorm; de-a lungul pereților mișunau păduchii. Când izbuteam să ațipesc un pic, pe vine, ghemuit undeva, pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea pe față cu materiale scoase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu Mia. Tu culcă-te pe jos, cu Lilly...“ * Cu trei ani înainte de a naște cei 8 gemeni, Pasqualina Chianese mai născuse 6 gemeni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar acum scara valorilor se modificase, oamenii se nășteau egali și era nevoie de antrenamentul non-A pentru încadrarea lor după inteligență. Numai existau nici regi, nici arhiduci, nici supermani călătorind incognito. Cine putea fi el de avea atâta importanță? Ațipi gândindu-se la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
afară. Gosseyn privi ceața groasă și se simți inundat de o mare bucurie. Scăpau cu adevărat. 18 Gosseyn se instală comod în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar o clipă. Eram hotărât să-mi cumpăr chiar și ceva pilule antisoporifice, dar am uitat. ― Întinde-te pe canapea și ațipește puțin, ducă poți ― îi propuse Gosseyn. ― Și să nu particip la ce veți face? pentru nimic în lume. Gosseyn nu-și putu stăpâni un zâmbet. Și-l liniști spunându-i că, pentru început are de gând să examineze mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare și că-și ia zborul spre ea, apoi își dăduse ultima suflare scăldată într-o beatitudine care i se citea în ochi. Tăcură vreme îndelungată. Procopiu se sculă și se duse la fereastră, doctorul Rosenberg se uita, gata să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea din când în când în jos vârfurile mustăților șatene, care de-obicei stăteau ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un ceai pe aproape, luă peronul în lung și în lat, apoi ațipi și se visă pe platforma dakhma-ului de la răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea a ațipit sprijinită așa cum o vezi. Am fost la spital, e însărcinată și toată noaptea trecută n-a dormit de dureri. Controlorul, care dacă avea douăzeci și cinci de ani, duse mâna la armă și pe urmă la frunte și salută: Lasă, altă dată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]