1,909 matches
-
fiii, București, 1956 (în colaborare cu Maria Bistriceanu); Konstantin Paustovski, Din goana vremii, București, 1956 (în colaborare cu Octav Panaitescu), Povestea unei vieți, București, 1958 (în colaborare cu Igor Lefter), Memorii, I-II, București, 1971 (în colaborare cu Igor Lefter); Abatele Prévost, Manon Lescaut, București, 1956; Floare ruptă și alte povestiri din literatura cehă, București, 1957 (în colaborare cu Ihor Lemnij); Marie Pujmanová, Triumful vieții, București, 1957 (în colaborare cu Mihai Pop); Lao She, Ricșa și alte povestiri, București, 1958 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
n-avea nicio piatră pe care să-și pună capul, dar era un zeu. Papivorul nu trăiește numai cu cuvintele pe care le mestecă. Toma Necredinciosul ține să-și lase amprenta, să-și arate pancarta, să facă un graffiti. Femurul abatelui. Mormântul martirului. Carnea e supusă greșelii, vai! iar a citi nu e de ajuns. Formula "era odată" reclamă întotdeauna un "acolo". Chiar dacă asta ar însemna să facem noi niște urme acolo unde nu era niciuna, și să ne mințim pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vor profita cu cinism de pe urma ei, propunându-se nu ca un complement, ci ca un substitut (ridică-te tu ca să mă așez eu!). Iar urmarea a fost o suită de atrocități cunoscute și răscunoscute: apelul la crimă al lui Bernard, abatele din Clairvaux, pălmuirea în public a Vinerei Sfinte, arderea pe rug a Talmudului și, în curând a evreilor înșiși, hăituirea evreilor marrani din Spania, lista e interminabilă. S-a uitat că pogromurile din Rusia, ca și cel din Chișinău, din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șaizeci de stadii, al cărui nume era Emmaus. Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. (Luca, XXIV, 13-14) Nu mă așteptam să văd cum reapare spiritul republican, în prima duminică a adventului, la mănăstirea benedictină de la Abu Gosh. Abatele, jovialul părinte Charles, infirmier ca formație, fost preot al închisorii Santé, tocmai oficia mesa consulară. De data asta, Veșnicia nu și-a bătut joc de actualitate. O predică plină de substanță ne informează în legătură cu tot ce s-a mai întâmplat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne îndepărta de ceea ce ne face umbră? Domnul Hyde va trăi tot atât cât doctorul Jekyll, iar demonii cu coarne tot atât cât serafimii. Luciferii noștri (Hitler, Stalin, Miloșevici, Saddam Hussein etc.) merg în același pas cu părinții Luminilor noastre (abatele Pierre, maica Tereza, Dalai-Lama), iar noi ar trebui să-i rugăm pe cei ai Întunericului să nu iasă din scenă: spectatorii din sală ar începe să se plictisească. Orice impuls al vieții poartă în sânul lui și o pulsiune a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primăvara lui 1894, a lui Vaillant a făcut cea mai mare vîlvă, deoarece îi viza pe parlamentari în augustul lor palat. În fond, a fost mai mult zgomotoasă decît periculoasă; cei cîțiva deputați și spectatori atinși nu au avut, cu excepția abatelui Lemire, decît răni superficiale în urma exploziei obiectului în care se puseseră cuie de tapițerie. Aceasta i-a dat președintelui Charles Dupuy ocazia de a spune cuvintele: "Ședința continuă...", imediat trecute în florilegiul celei de a 3-a Republici la înălțimea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care, dezvoltată exact la nivelul pe care trebuie să-l aibă rolul său decorativ, dă ansambluri de grandoare și viață exuberantă, așa cum le-a descris atît de bine Claudel. Dintre vizitele mele nu vreau să o uit pe aceea făcută abatelui Zavoral, pa care l-am găsit îmbrăcat complet în alb, la mănăstirea călugărilor premoniți, al cărui stareț era. Vizită de recunoștință românească, deoarece monseniorul Zavoral, preot bun samaritean, în războiul dintre 1914 1918, emoționat să-i vadă, în spitale și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce variază de la un individ la altul; poezia nu este o imitație a realului, ea trebuie să capteze sensul ascuns al lumii, fără a avea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Panoniei, care fiind cetate cu ziduri groase și înconjurată și de bălțile provenite din topirea zăpezii abundente căzută în acea iarnă, nu a putut fi cucerită, așa cum nu a putut fi cucerită nici cetatea Sf. Martin, bine apărată de un abate. Asediul acesteia din urmă a fost ridicat în luna martie, după ce venise vestea morții marelui Ogoday Khan, întâmplată în 11 decembrie 1241, în urma unei strașnice beții. Din ianuarie, Cadan se afla cu oștile în Dalmația, din nou pe urmele lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
față de elevii externi. În orice caz, promovarea l-a făcut fericit pe el, pe mama lui și pe tăcutul don Scapini. În timpul vacanțelor estive, don Pietro îl ducea pe tânărul Calabria să stea câteva zile la un prieten al său, abatele profesor don Pietro Caliari, care avea o vilă la Poiano (Verona), unde ar fi respirat un aer curat și, mai cu seamă, ar fi profitat de o bucătărie sănătoasă și abundentă. Scopul bunului preot era același: să-l înzdrăvenească fizic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a avut cu don Calabria își făcuse ideea unui bărbat la curent cu studiile religioase de actualitate». Don Carlo Sempreboni pspd, ne revelează alte subtilități: «Obișnuia să citească opere de spiritualitate, precum cele ale Pr. Faber, Pr. Plus, Pr. Corti, abatele Marmion, Toth Tihamer, Graf. Citea multe biografii de sfinți. Am constatat de mai multe ori că era foarte rapid în prinderea aspectelor esențiale ale cărții și în evaluarea acestora». Don Ottorino Foffano completează: «Trebuie să facem o distincție între slabul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
său spiritual. Voința intensă a caracterului său în urmarea binelui final, cu incertitudinile din alegerile private și intermediare, ar părea anevoios de înduplecat. A fost auzit deseori zicând: «Să vorbim mai întâi cu episcopul... Să auzim ce spune Vizitatorul Apostolic, abatele Caronti... Să-i spunem părintelui Natale». E indiscutabil, simțea nevoia confirmării și aprobării autorității bisericești precum și a opiniei persoanelor înțelepte înainte de a lua decizii serioase, dar aceasta nu era din lipsa capacității ori a voinței de acțiune. Probabil, caracterul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se hazardau să-i treacă hotarele prudențiale ale siguranței. În împrejurimi, toți o cunoșteau cu un nume depreciativ «Shang-hai». Era nevoie de curaj, dincolo de zelul apostolic, pentru a merge să te instalezi în acea biserică non parohială. Într-o zi, abatele Caronti, Vizitatorul Apostolic al Congregației Slujitorilor Săraci di Divinei Providențe, s-a dus în parohia San Filippo Neri și s-a oprit la prânz cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Neri și s-a oprit la prânz cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului don Pellizzer și exuberanța juvenilă a tânărului preot don Alessandro au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi, treptat-treptat, trecu să vorbească despre alte zone sărace din Roma: «Zone foarte sărace, abandonate, unde nu e nimic promițător». O premisă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
este cauza ruinei Congregației. În Diario (Jurnal) scrie: «În seara asta - 2 martie 1935 - a fost chemat la telefon don Luigi Pedrollo de către secretarul episcopului, mons. Falzoni, care îi comunică faptul că Sfânta Congregație pentru Religioși l-a desemnat pe abatele Emanuele Caronti Vizitator Apostolic pentru Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. Vestea mă face să spun: Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». Iar în ziua următoare, continuă: « În acest moment, orele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-i obliga sub jurământ să declare adevărul asupra a tot ceea ce interesa vizita apostolică. Poate emana dispozițiile pe care le considera oportune și să trimită rapoarte la Sfânta Congregație a Religioșilor despre situația spirituală, disciplinară, economică și apostolică a Operei. Abatele Caronti nu pierde vremea. Își începe mandatul imediat. Luni, pe 4 martie 1935, ține o conferință la San Zeno in Monte și la Nazareth. Explică motivele prezenței sale, care nu sunt cele de justițiar, ci de pacificator pentru binele Institutului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Clericii de la Nazareth încearcă o ultimă carte, pregătind un apel la Sfânta Congregație a Religioșilor. Întrucât vizita apostolică era în desfășurare, la Roma, scrisoarea lor a fost aruncată la coș, după cum era și firesc. În fine, pe 20 iulie 1935, abatele Caronti, printr-o scrisoare adresată lui don Calabria, îi aduce la cunoștință măsurile pe care le-ar fi adoptat. Dispune reîntoarcerea în familie a tuturor studenților non clerici. Suspendă sfințirile de preoți pentru toți clericii. Decide transferarea dizidenților din Casa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Paul: Adimpleo e quae desunt passionum Christi in carne mea usque ad mortem [Completez în trupul meu ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos până la moarte, Col 1,24]». În duminica de 8 septembrie 1935, la terminarea exercițiilor spirituale ținute la Nazareth, abatele Caronti celebrează Sfânta Liturghie și primește profesiunea voturilor din partea lui don Calabria. Apoi, îl îmbracă pe el în paramentele sacre pentru a primi profesiunea voturilor din partea celorlalți Slujitori Săraci. Un semn exterior pentru a semnifica exercițiul deplin al autorității sale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din partea celorlalți Slujitori Săraci. Un semn exterior pentru a semnifica exercițiul deplin al autorității sale de Superior și confirmarea demnității sale de fondator. La terminarea celui de-al doilea curs de exerciții spirituale, ținute între 30 septembrie - 7 octombrie 1935, abatele Caronti convoacă o adunare publică. Cheamă pe nume câțiva Slujitori Săraci. Le face o dojenire canonică și îi amenință cu pedepsele prevăzute. În fine, se îndreaptă spre episcopie pentru a-l informa pe monseniorul Girolamo Cardinale de dispozițiile luate. Episcopul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe preotul Augusto Cogo, fiind considerat principalul responsabil al «rebeliunii» împotriva superiorilor și a «dezacordului» creat între grupul adepților săi și al celorlalți confrați. Don Calabria imploră episcopul ca să intervină în fața Vizitatorului Apostolic ca să mai aștepte îndreptarea celor responsabili. Dar abatele Caronti e de neclintit. Don Cogo este primit în dieceză de monseniorul Cardinale. Pentru un scurt timp a rămas ca secretar episcopal, după care a fost desemnat ca paroh. Don Giovanni va păstra în continuare relațiile bune cu el. Iar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
franceză, nu puteau încheia contracte în Italia. În plus mai erau și alte Instituții care își fixaseră ochii pe acel colț de pace. Dificultăți birocratice, complicații politice și fiscale, incertitudinile trapiștilor, s-au interpus înainte de stipularea contractului. A intervenit providențial abatele din Aiguebelle pentru a rezolva chestiunea, declarându-se favorabil cedării abației lui don Calabria. Primul serviciu pastoral al comunității religioase abia instalate la Maguzzano a fost programarea reculegerilor spirituale lunare pentru preoții zonei. Au fost invitați predicatori de mare cultură
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și știe să-și trateze operele ca Dumnezeu ... Eu am acționat totdeauna corect... Isus va avea grijă». Chiar și în trista perioadă a vizitei apostolice și-a plecat capul și l-a acceptat ca pe îngerul Domnului pe Vizitatorul Apostolic, abatele Emanuele Caronti, trimis de Congregația religioșilor. A acceptat și s-a lăsat la voința lui Dumnezeu: «Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». «Episcopul meu» Don Calabria i-a îndrăgit pe toți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu Tatăl». Vizitatorul Apostolic: dom Emanuele Caronti În dureroasa istorie a aprobării Constituțiilor și a Vizitei Apostolice, se vede eminent credința deosebită și respectul specific lui don Calabria față de autoritatea care venea în numele Sfintei Congregații a Religioșilor. Dom Emanuele Caronti, abatele benedictin, a primit numirea de Vizitator la 36 februarie 1935. Vestea a ajuns la don Calabria pe 2 martie 1935. La sosirea anunțului Vizitei Apostolice, mărturisește în jurnalul său: «Vestea mă face să spun: Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1935. Vestea a ajuns la don Calabria pe 2 martie 1935. La sosirea anunțului Vizitei Apostolice, mărturisește în jurnalul său: «Vestea mă face să spun: Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». Abatele Caronti a ajuns la Verona pe 2 martie, la orele 20,30. Don Calabria adnotă în jurnalul său: În acest moment, orele 20,30, sosește Vizitatorul Apostolic, părintele Caronti, un adevărat om al lui Dumnezeu; o demonstrează glasul lui, aspectul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Domnului...». Și, încă, la 16 iunie 1936: «Vizita Apostolică e un adevărat dar al lui Dumnezeu». Iar, anul următor, la 4 iulie 1936: «Oh, cum ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu care ne-a dat în Vizitatorul Apostolic, Prea-reverendul abate Caronti, Îngerul Învierii». Don Calabria s-a pus imediat la dispoziția Vizitatorului. Când primea scrisorile Vizitatorului, le săruta și le citea la picioarele Răstignitului său. Le considera ca expresia sfintei voințe a lui Dumnezeu. La rândul său, abatele Caronti și-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]