1,095 matches
-
mistică implică și participarea trupului și a sufletului. Sfinții apostoli au văzut lumina necreată cu ochii lor transfigurați<footnote Ibidem, pp. 75-76. footnote>. Părintele Dumitru Stăniloae, vorbind despre doctrina răsăriteană a Sfântului Grigorie Palama, spune că este o concepție teologică abisală. Dumnezeu în ființă e un adânc nepătruns, necomunicabil, neschimbabil, iar din acest adânc emană puteri și lucrări în care nu se scurge însăși ființa; aceste lucrări sunt nenumărate precum și abisul ființei este fără sfârșit, ele fiind altceva decât ființa<footnote
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
că, speriat la culme de ideea controlului iminent, de primejdia prezumtivă a oricărui control, onestul casier, altminteri, un harnic consumator de halbe, este cuprins de o spaimă enormă, imposibil de tălmăcit într-un limbaj rațional. Această spaimă provine din străfundurile abisale ale ființei, dintr-o zonă traumatizată, în mod evident străină oricărei motivații raționale. situație aparent inversă a aceluiași proces catastrofic poate fi identificată în actul comico-dramatic "1 aprilie" (1896). Este vorba de monologul rostit de un "mic impiegat" purtînd "un
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
după trădări sau absențe, după amare confruntări. Arta literară a lui Anton Holban cu o stilistică directă, străină scrisului frumos, care obsedase generații de scriitori de mai înaintea lui, până la postmoderniști posedă timbrul autenticității, al unei necruțătoare investigații coborând în abisal și acceptând vătămarea eului, ca pe un dat necesar autoscopiei. Nu mai puțin, din acest fanatism al autenticității generează o certă calitate a observației, în alcătuirea de portrete, în crearea de situații-cheie, pe tiparul unor experiențe existențiale reale, în captarea
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
conștiința vie că marile evenimente istorice își mută sângeroasele câmpuri de bătălie între dușmanii dinăuntru ai omului și orice măreție se anatomizează orice înfrângere și victorie se anatomizează se uită în bioluminiscența celulelor și organelor tale ca la niște vietăți abisale surprinse de filmările spectaculoase de la National Geografic iau probe de țesuturi vii pentru arhivele lor pe care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
eu, la fel de timid și profund ca el. Cine n-a văzut fotografia magică a celor doi frați, mari personalități ale literaturii române, să răsfoiască revista unde se găsește fotografia, ca să înțeleagă ce a vrut viața să exprime prin clipa formulată abisal, fără cuvinte. Și dacă privitorul e un contemplativ îndrăgostit de experiențe, să-și imagineze că locul fratelui iubit uneori e luat chiar de figura diafană a Soniei, un alt ,frate" serafim, pentru că unu e mereu doi, și trei e parte
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
dar ineficace, Tamarei Nikolaevna. Dar cu cîtă patimă am absorbit literele, cuvintele, frazele ce însetat! Și-mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație, de maximă, de abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca-ntr-un clopot în pagină, de reflecțiile care, Dumnezeule, parcă le știam și, totuși, de-abia acum se încheagă-n sîngele meu! Labișul e tot un Reasece! Dar aici se adaugă
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
de «dialectica muzicală» a Muntelui vrăjit. Tentațiile și avatarurile intelectualului modern își vor găsi ulterior expresia într-un roman muzical despre muzică. Drumul duce firesc spre Doctor Faustus, unde vom reîntîlni temele cunoscute ale muzicii, romantismului, morții, întreg acest univers abisal, înfățișat dinăuntru, asimilat și totodată renegat". Alături de temele grave, de neliniștile Istoriei mari, prin care politica își făcea loc în viețile artiștilor, fie ei și declarat apolitici, Thomas Mann știa că cea mai nimerită oglindă și măsurare lucidă devine ironia
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
după șifonier și, din când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze, tensiune și relaxare, suspans și eliberare, iar, la nivelul personajelor, făcînd să încolțească psihologia abisală din cea rudimentară și invers. Se obține astfel una din cele mai tranșante radiografii epice ale perioadei comuniste (comparabile, ca acuitate, doar cu prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
le-a făcut din viitorea sa carte, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Abia atunci mi-am dat seama că ne-am îmbogățit nu doar cu o pălărie nouă, ci și cu vocea inconfundabilă a unei scriitoare care ignoră în mod natural abisalul nostru orizont rural, cu tot ceea ce înseamnă el în planul existenței și în acela stilistic. Însă abia după ce cartea a apărut, la încă de pe acum mitologica Editură Humanitas, am realizat pe deplin că literatura scriitoarei e femeie; adică atrage, făgăduiește
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
pe care le voi dezvălui încetul cu încetul) ce m-au făcut să vă scriu a fost, nu zîmbiți, poziția, amplasamentul dumneavoastră, în timpul celor două vizite ale mele, în cameră! Stăteați singur, într-o parte a odăii, cu geamul deschis abisal în spate, bînd meticulos, din ce în ce mai despărțit de noi toți care, absolut semnificativ, stam în cealaltă parte, dincolo de peretele, cu înaintarea nopții, tot mai vizibil tencuit. Izolarea era atît de netă, de imposibil de învins încît, dacă aș fi aruncat c-
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]
-
bizare", iar denaturarea lor prin gratuități ludice și fantazări iraționale pot fi justificate de o incompletă apropiere a lui Urmuz de esoterismul masonic întâmplată la o fragedă vârstă. Astfel de emergențe profunde, devia(n)te până la nivelul unei halucinante identității abisale nu puteau parveni în piesa Capul de rățoi pe filiera actorului G. Ciprian. Acest, să-i spunem, al doilea prezumtiv autor al piesei, datorită originii sociale mai mult decât modeste și a unor moravuri adeseori scandaloase 9, nu ar fi
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
care ne despart de epoca lui au dreptate. El este Constructor, în sensul cel mai cuprinzător al cuvîntului, și Pictor în sensul cel mai profund al acestuia. Însă în spatele acestor disponibilități infinite, el nu este decît un Cercetător fanatic și abisal. Iar instrumentul său esențial, limbajul absolut și arma invincibilă este Desenul. În mod esențial, Leonardo este Desenator și el poate face orice activitate pe care mintea omenească a iscodit-o sau îi este, în principiu, accesibilă, dacă acea activitate poate
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
vorbind, ne-ar putea aduna și lega. Adevărul este că Radu Stan și cu mine suntem într-un anume fel foarte singuri. Doi răzleți care contemplă nepotrivirile din lume. Eu, mai mult bombănind și văitându-mă de consecințele unor angoase abisale. El, scrutând fiecare ungher al existenței, curios să înțeleagă deopotrivă întunericul și lumina pe care vreun cotlon al realității le poate reflecta. Exemplară este febrilitatea cu care își exersează aprehendarea muzicii noi. Prin acest univers sonor, oarecum ermetic, pentru mulți
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
un biograf de succes al ultimilor ani - cu interese dintre cele mai variate și mai surprinzătoare: Napoleon, Robert Louis Stevenson, Mexicul, cu Pancho Villa și Emiliano Zapata, Africa, prin descoperirile celebrului explorator Stanley, ori peisajul psihic al Elveției prin cartografierile abisale ale lui Carl Gustav Jung. Fostul funcționar cultural al Consiliului Britanic, devenit ulterior cadru universitar, obține în 1985 Premiul Cheltenha pentru Literatură și se bucură cu fiecare carte de cronici măgulitoare, îndeosebi cât privește obiectivitatea abordărilor sale. Acest ultim aspect
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
altul este prin urmare programul de redactare pentru Amintiri, vise, reflecții - ceea ce face, cu atât mai mult, ca o biografie "exterioară", precum cea a lui McLynn, să îmbogățească spectaculos și decisiv sursele despre Jung, inclusiv pe latura interpretărilor cu tentă abisală. N-am putut scăpa totuși, citind această biografie, de senzația - ușor neplăcută aici - a muncii de popularizare. Cartea se situează (destul de straniu, prin contrast cu nivelul bun de informare) la jumătatea drumului dintre o broșură și o lucrare de specialitate
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
scenice și grile care individualizează și compartimentează spațiile, personajele Cameliei Crișan Matei sînt niște actori ambigui, în plin exercițiu al unui rol nici el foarte clar. Anatomii spectrale, dacă paradoxul poate fi acceptat, cu o dimanică susținută prin cine știe ce mecanisme abisale, fără nici o trimitere și fără nici o justificare în context, apar din neant, execută sumar un ritual în pustiu și apoi se dizolvă într-un colectivism fără speranță. Individul se repetă, identitatea lui piere înghițită de fiara multiplicării, amorful se insinuează
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Coroana de lumină s-a preschimbat în aură, verticalitatea în levitație și lanul în procesiune mistică. După cum bietele sperietori de ciori, atît de banale și de anonime în orizonturile agrariene, au devenit dintr-o dată figuri tragice, rudimente ale unei mitologii abisale și personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind lumea halucinantă și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu prețul
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
umane în fața morții", aducând în prim plan drept erou "un lucid care se autoanalizează fără menajamente" (p. 101) și are sentimentul că prin asemenea trăsături A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102). Trama romanelor din această serie este punctată concis și la obiect: dacă în O moarte care
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Una atât de detaliată în senzații încât nu-i de mirare că la capătul ei stă, cu necesitate, o rugăciune terifică, de o necruțătoare autenticitate.” Mai precis de atât nu putea fi nimeni. Exact acesta, si nu altul, este atelierul abisal în care Nimicitorul pare să fi fost conceput. Întrebarea mea (în formularea căreia țin să-mi reafirm completă lipsa de rea-credință) este dacă nu cumva o atare descriere s-ar putea preta, cu minime modificări, și altor cărți, ale altor
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
lui mari și sticloși - e încă prea devreme să știm dacă și verzi - în care lumina instalației electrice cu steluțe roind galbene pe marginile pătuțului îi pune cerculețe intermitente de picuri aurii în jurul pupilelor larg deschise prin care universul lui abisal în formare mă asimilează tăcut într-o rețea prețioasă de astre ale căror scăpărări jucăușe îi aprind ochii ageri însuflețindu-i tainic întreaga ființă despre care îmi place să cred că e o nouă versiune a lui tati îmbunătățită cu
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
După Brunner, întreaga societate ar tinde îngrijorător să devină perversă, motivele aflându-se în anumite particularități ale emancipării ultimelor decenii, emancipare declanșată și definită în cadrul dinamic al celor trei instanțe psihice clasice - eul, supraeul și sinele. Cu o intuiție exersată abisal psihanalitic, răzbătând uneori ca atare la nivelul vocabularului, Brunner nu ezită să atace o seamă de probleme delicate - aș observa, mai mult, că le caută, cu arțagul unei expresii de-acum mature și sigure - precum miturile contemporane ale sexologiei, locul
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
Dana Pârvan-Jenaru, p. 10, ultimul paragraf). Or, tocmai felul în care sunt puse în valoare aceste noutăți merită o atenție specială. Ilina Gregori, lansând noi "piste de relectură șșiț de reinterpretare... dezvăluie în paginile operei lui Eminescu anticipări ale psihologiei abisale jungiene și elemente ale unei concepții moderne despre istorie, ținând seama de rolul inconștientului ca factor genetic al civilizației. în plus, autoarea descoperă în scrierile sale elemente care anticipează hermeneutica modernă, de inspirație freudiană, a istoriei. Cititorul întâlnește și un
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]