3,746 matches
-
Din când în când câte unei tinere îi scapă un țipăt ușor de teamă că se vor lovi de stâncile ce ies ca niște țepușe de pe Valea Jepilor Mici. De sus, de lângă Monumentul Eroilor, se desfășoară o priveliște minunată cu abruptul Caraiman și orașul Bușteni. Părăsind orașul, privirea urmărește pădurea de brad care se cațără pe versantul muntelui, iar mai sus lasă liber tabloul labirintului stâncos cu nenumăratele hornuri și fisuri. Doar câțiva brăduți mai îndrăzneți încearcă să escaladeze abruptul stâncos
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
cu abruptul Caraiman și orașul Bușteni. Părăsind orașul, privirea urmărește pădurea de brad care se cațără pe versantul muntelui, iar mai sus lasă liber tabloul labirintului stâncos cu nenumăratele hornuri și fisuri. Doar câțiva brăduți mai îndrăzneți încearcă să escaladeze abruptul stâncos, iar pe alocuri mușchiul verde presărat cu ierburi ruginii întinează ca niște pete cenușiul pietrei. Pe așa zisul „Platoul Bucegilor” pașii te poartă către acele stânci neclintite de furia stihiilor naturii, numite Babele și Sfinxul. Cam impropriu spus „babe
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
văzusem în călătoria miraculoasă pe care o făcusem, pentru a mă convinge că tot ceea ce trăisem era adevărat. Pe drumul spre schiturile românești Lacu și Prodromu recunoșteam locurile văzute de sus. Mirați au fost când i-am dus pe poteci abrupte la peștera celor veșnic osândiți, spunându-le povestea acelor corpuri supurente, pe care unii călugări nu o cunoșteau atât de detaliat ca mine. La peștera Sfântului Atanasie - cel care a întemeiat prima mânăstire pe Athos - am întâlnit un pustnic român
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
am ajuns la mânăstirea Sfântul Pavel, călugării ne-au cazat și ne-au rugat să ne odihnim odată cu ei, pentru a participa împreună la slujbele de noapte. Neavând somn, am pornit la plimbare în jos, spre plajă, pe un drum abrupt. La jumătatea distanței dintre biserică și mare am dat peste un mic paraclis ridicat în amintirea unei mari minuni. Stă scris acolo că în urmă cu câteva sute de ani, pe vremea sultanului Mahomed Cuceritorul, mama acestuia fiind creștină a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Constantinopolul, ci și Athosul, mai ales că ea venea ca o persoană cucernică, aducând daruri de mare valoare. După ce a debarcat în portul mânăstirii și a fost întâmpinată de un alai de călugări, sultana Maro a început să urce drumul abrupt spre biserică. La jumătatea drumului le-a apărut tuturor în față Maica Domnului în carne și oase. ”Oprește-te Maro - i-a spus sultanei. Să nu mergi mai departe! De aici începe altă împărăție și eu sunt Împărăteasa cerurilor, îngrijitoarea
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
și celelalte odoare în mâinile starețului și călugărilor și s-a întors pe corabie. Apoi și-a dăruit toată averea mânăstirii, iar spre sfârșitul vieții s-a călugărit. Impresionat de această întâmplare, dar și de faptul că în acel loc abrupt, plin de bolovani și pietriș simțeam că plutesc, m-am pomenit strigând în gura mare: - Maică Sfântă, Împărăteasa lumii, arată-mi mai multe din minunile petrecute pe acest munte și voi scrie cele mai frumoase cărți ale creștinătății. Nu știu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TĂCUTĂ MARE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1279 din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Stau mai departe de un timp încoace De malul tău abrupt și-ncercănat. Mi-am tot propus o mie de soroace Ca să mă-ntorc... dar drumul m-a uitat Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei 27 ani, cât aveam atunci, mai cutreierasem câteva stațiuni de munte din țară
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii sarea din adevăr s-a sfârșit. Rămâne izul amar cât molozul dus cu lopata și spălat cu grijă la izvor. Clocotul sălbatec s-a stins în aerul abrupt și pasagerul din toamne abia își mai caută moartea pe obrazul strâmb al necuvântului. Va pleca cu ea în veri, pe câmpuri de hartie cu anii deasupra frunții. S-ar cuveni imnuri pentru dovedit timpul, pentru așteptat copilăria de pe maidane
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
că adjectivul e „de prisos”,verbul e „un majordom bătrân”,substantivul „e un coleg de liceu credincios” Cultivă rondelul macedonskian cu temă niponă, face combinații prozodice diverse, de la Villon la Ion Barbu, aplicate unor celebrități mitologice :„Văzându-l Dejanira gol/ Abruptul trup cu sunet de statuie,/ Uitând ofranda-i dată-n dar altuie... (Heracle). Pare să fie un clasic întârziat, în care mai bat aripi verlaineiene și chiar ale bătrânului Valery, contribuind cu morga lor, ușor desuetă, la candoarea nobilă a
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă comod și lasciv, ca o felină, pe pătura frumos aranjată la umbra pinilor. Parcă natura a creat acest platou în acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt în mâinile mele, să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mi pedepsește lutul fără rost. Nicio sămânță n-a-ncolțit de-o vreme, Numai prăpăstii au căzut de sus Și-au pus amprente-absurde pe poeme Și transparențe-n vorbe de nespus. Mă doare că nu știu nimic de tine, C-ai dispărut abrupt și făr-un rând! Lasă-mi un semn, să știu că îți e bine Și că zâmbești știind că-mi ești în gând. Referință Bibliografică: Lasă-mi un semn! / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1214, Anul IV, 28
LASĂ-MI UN SEMN! de AURA POPA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347996_a_349325]
-
vede câteva sute de culori, de nuanțeiar un pictor pînă la câteva zeci de mii dar și aici tot OCHIUL este cel care decide, el este care dă calitatea. Dacă te uiți la un tablou o să vezi treceri și asocieri abrupte de nuanțe, de cald-rece, intuneric-lumină, și tocmai aceste asocieri creează confort cromatic privitorului. V.- Dumnevoastra reușiți, să înțeleg că redați, exact nuanță dorită? D-l Panduru Ion Nu, dar încerc! Cine afirmă că reușește să redea exact nuanță dorită, de
INTERVIU CU MAESTRUL PANDURU, UN OM CU HAR, CUPRINS DE AURA SFANTA A PASTELUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348023_a_349352]
-
greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
abisului sare și strigă sunt EU, sunt EU! Muntele e al meu! Nu îi spun ei, te afli într-o rezervație, REZERVAȚIE, răspunde ecoul, E interzis, interzis, interzis, spun vulturii, cu mitraliere în loc de picioare, dar omul dansând își continuă râsul abrupt Sunt liber! Sunt EU! strigă el, prăbușinduse-n hău și-n jur, păsările supersonice se rotesc precum electronii în atom. E nebun! E nebun! mai strigau. E nebun și era ultimul om - spun vulturii prezidențiali rotindu-se ca electronii în atom
REZERVAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350077_a_351406]
-
vine noaptea să te învelească, ce hașurezi pe hărțile marine și câte valuri or să-mi trebuiască pentru-a-ți atinge gleznele de sare legate cu eșarfe de schimbări. Știu doar frânturi... Și doar din întâmplare despre nuanțele din respirări abrupte sau prea lente prin poveste, despre desprinderi de pe stânca zar în zori de nebunie și de-aceste stagnări ale cascadelor de jar ale iubirii în aceeași ramă. Nu-ți știu nemărginirea pe de rost dar îți străbat cuprinsul fără teamă
URMÂNDU-TE... de AURA POPA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350089_a_351418]
-
un străin în sălbăticie. Luă gestul scurt din braț, pe care el îl făcu drept răspuns la întrebarea ei, ca pe o invitație să își aleagă spațiul care îi convenea. Ușurată parcă de o povară, părăsi bucătăria și urcă scările abrupte și înguste pentru a arunca o privire în mansardă. Aerul era deosebit de cald și mirosea a lemn. Slavă Domnului că exista o baie în casă! Ar fi murit de groază să fi fost nevoită să înfrunte atacul pelicanului în timp ce încerca
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
2. Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
2. Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
2.Febra continuuă, un rest de lacrimă („din vise ruptă”), șoapte trecute „prin urechi de ac”, osânda căznită din corp afluează descântecul sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”.3.Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
voios sute de azururi când ființa ta bunecuvântată n-avea cusururi. De-ai putea să dormi pe pieptul iubirii visând fericit primele săruturi, care promiteau sfințirea menirii în începuturi. De-ai putea să urci fără să îți pese de niciun abrupt ce-ți apare-n cale, stelele ce ard s-ar lăsa culese de vise-astrale. De-ai putea să uiți că sfârșitul este mai nerăbdător decât vreodată ai putea să-ncepi o altă poveste adevărată. Anatol Covali Referință Bibliografică: De-ai
DE-AI PUTEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365867_a_367196]
-
vorbelor false, hrănindu-te cu minciuni. Eu vreau să zbor, iar aripile mele, sunt așa de frumoase... OCROTIRE alerg prin troiene de gânduri spre tine dragul meu să mă încălzesc la focul inimii tale. Mă cutremur de noaptea rece și abruptă. Mă prăbușesc și cad, alunecând pe gheața amintirilor. Mă doare sufletul obosit și plâng. Simt cum bratele tale, ca niște aripi de lumină, îmi înconjoară trupul, ocrotindu-l de răutatea Lumii. Îți mulțumesc că exiști. DECLARAȚIE Clopotele sentimentelor se mișcă
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
aceste itinerare pot fi îmbogățite cu complexele monahale creștin ortodoxe. De fapt, întreaga zonă de centru-nord al județului Vâlcea constituie, în unitatea sa, un ansamblu de așezări monahale, începând de la poalele dealurilor și munților, pe văi sau piscuri, până sub abrupt-urile stâncoase ale marilor înălțimi. Fiecare așezământ în parte își are istoria sa, monumentul și specificitatea sa. Locuitorii acestor meleaguri sunt oameni harnici, inteligenți și cu credință în Dumnezeu. Ei își păstrează datinile, obiceiurile, tradițiile, etnografia și folclorul din moși
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]