26,173 matches
-
chiar scurte fragmente de proză. Spun fals-jurnal pentru că scrisul lui Iustin Panța este contactul cu viața și gândurile de zi cu zi, scriitorul analizându-și gesturile, mișcările, întâmplările, întâlnirile și relațiile cu oamenii și obiectele, încercând să găsească reguli, adevăruri absolute sau doar perspective nebănuite, particulare ori generale. De altfel, pe parcursul întregii cărți, autorul își definește scrisul foarte clar: Totul, dar absolut tot ceea ce se întâmplă este miraculos și obligatoriu: orice sentiment, orice stare de spirit; apoi tot ce atingi cu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
scumpe, T., deci, e decoratoare doar, nemăritată, cu un iubit, scenograf, rămas în Canada. Cam rău. Unii o ocolesc. Evenimentul e prea aproape. Prietena ei, urîtă, cum se împrietenesc și adoră urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
desigur, însă cu o infrastructură de suprarealism endemic. Poetul e doar un regizor operînd pe baza unui scenariu tipic. De unde, evident, invalidarea tezei iraționalității ce ar sta la baza actului suprarealist ortodox. Prin atitudinea d-sale, funciară, de neîncredere în absolutul vizionar, Paul Aretzu cultivă nu o poezie irațională, ci una, după cum sugerează el însuși, "supralucidă": "sufeream de o supraluciditate ca atunci cînd te dor ochii și vezi lumea filtrată prin durerea ta" (ibidem). Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
la Montreux, pe malul elvețian al lacului Léman; locul își are farmecul său, dispune de o magie proprie. Aici au creat Stravinski, Richard Strauss, Hindemith, Nabokov, Chaplin... cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însuși compozitorul Olivier Messiaen a remarcat originalitatea absolută, cu totul promițătoare pe atunci, a creației muzicianului român. Este inițiator al conceptului de muzică spectrală, muzică ale cărei structuri intonaționale se poziționează în baza raporturilor dintre elementele spectrului sonor. Muzica sa, economic scrisă, se desfășoară, însă, pe spații largi
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
Cristina Ionica Locul tău este Acasă e sloganul publicitar al unui post românesc de televiziune dedicat femeilor. Mesajul este scandalos, dar în absolută concordanță cu tiparele tradiționale încă de mare succes la noi, conform cărora femeile stau acasă și cresc copiii. în varianta ușor modernizată, femeile lucrează (dar numai pentru a suplimenta veniturile familiei, cazurile în care ele chiar sînt interesate de o
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
interesați de străini decît de grădini, iar străinii călători în Principate destul de interesați de grădinile românilor, din moment ce Dolores Toma găsește adesea la aceștia informații mai bogate și mai amănunțite decît în multe dintre documentele românești. Nu e însă o regulă absolută: Negruzzi ne lasă, de pildă, cîteva mărturii literare despre ce înseamnă pentru noi grădina ("grădinuța"), extrem de interesante și, crede autoarea, pe nedrept ignorate pînă acum. Dar ce descoperă, de fapt, Dolores Toma? Mai întîi, spuneam, că am avut și noi
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
ideea unei probleme, ca și argumentarea ei, or asta necesită spațiu. însă în mod clar am scris - mai ales pentru cititorii occidentali - despre o țară în legătură cu care ei știu puțin sau nimic. O țară care este, în același timp, parte absolută a Europei și oarecum la periferie în multiple sensuri literale și metaforice, o țară care a avut și are dificultăți mai mari și mai durabile decât ale altor națiuni europene, care are interesante obsesii și forme de paranoia (pe care
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și Marchievici, exemplare din echipa de aristocrați, au parte, printre altele, și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ale gîndirii acestui Don Juan, cum ar fi convingerea că femeia nu poate fi "educată" decît prin suferință (și că ea asta și vrea), aceea că femeia recunoaște în beție sau grosolănie semne ale virilității, aceea că bunul-simț este dușmanul absolut al genialității speciei umane (e vorba, evident, de jumătatea sa masculină...) etc. etc. Teorii zgomotoase și producătoare de dezordine - care este, desigur, principial și indiferent de condiții, creatoare... Nimic mai zgomotos, nu e așa, decît un viol. Victima unei asemenea
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
manierei avangardiste, la o deschidere a ei către moraliile inalienabile. Gimnastica verbului, acrobația la trapezul corespondențelor n-a obosit, însă a încetat a pretinde exclusivitatea, în beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
nota editorului - dl Romulus Rusan - e mai mult decît binevenită), Thomas S. Blonton afirmă în raportul său: "Nu există nici o informație care să indice existența sau formarea unei opoziții eficiente și organizate în forma unor grupuri de rezistență. Puterea polițienească absolută a guvernului este suficientă pentru a descuraja persoane sau grupuri capabile de a organiza și a realiza asemenea demersuri." Blonton se referea și la organizarea centrală a tineretului, după modelul sovietic, inclusiv copiii de 9-14 ani, precizînd că "această înregimentare
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
ar captiva, din când în când... leur faiblesse interessante...; ei bine, normal ar fi ca ele să fie trimise imediat pe eșafod!... Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima ființa pe care biologia o așează, omenește vorbind, în mijlocul atracției absolute, precum și în centrul poeziei universale. Cele mai pasionante texte din lume nu au fost însă închinate iubirii, ci vicleniei feminine în stare să subjuge și să apere neamuri întregi. Ca Iudita, nimicind pe vrăjmașii seminției sale, cucerindu-l pe generalul
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de entuziasm al discuțiilor, pînă la momentul despărțirii cînd, parcă din prag, interpelîndu-ne cu sufletul la gură, gazda nu ne lăsa pînă ce nu ne copleșea cu semnalarea unei avalanșe de alte cărți, compact-discuri sau videocasete înrudite tematic cu vedetele absolute ale serii. În iunie 2001, împlinind 62 de ani, Bernard Pivot a hotărît să se retragă de pe platoul canalului de televiziune Antenne 2 unde, timp de 25 de ani (mai întîi ca animator al emisiunii Apostrophes, 1975-1990, cu care și-
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, "supradeterminare", multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii, derivate din idealul de frumusețe. Integralitatea monolitică, logica rigidă, consecvența absolută, omogenitatea, și toate celelalte de acest gen, nu vor putea niciodată să accepte maniera în care formalismul estetic le subminează, prin simplul fapt că există" (V. Nemoianu, care numește esteticul, cu prudență, așa cum procedează și critica americană, ,,formalism estetic", dar
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
îl propun acum va ieși din registrul simplei metafore. Așadar, cultura aromână suferă de complexul Atlantida! Acest complex este tipic pentru culturile care, răspunzînd unor pulsații necunoscute nouă, sînt prezente în istoria scrisă prin absență." Cititorul cărții are o libertate absolută. Poate vedea în ea o mărturie, între altele, despre destinul unei culturi mici; o poate citi ca o încercare de a reconstitui, printr-o muncă de arheolog, sufletul unui popor ce s-a uitat, alegîndu-și o altă cultură; poate vedea
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
austrieci. Din 1960 și până în prezent, evenimentul s-a impus ca cel mai mare festival internațional de film din Austria, destinat marelui public și specialiștilor în egală măsură - la fiecare ediție, peste 150 de producții internaționale actuale - unele în premieră absolută; altele în premieră pentru publicul austriac - indiferent de formă, gen sau lungime (documentare, artistice, de scurt metraj). Nu se acordă premii, cu toate acestea cifra medie a spectatorilor este de 65.000, iar cel al personalităților invitate să ia parte
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
amestecă rău lucrurile. Balzac, Heidegger, Sf. Augustin, Ulici, Dali, Homer, Cicero, Th. Hardy, Bacovia, Hesse, Breban (evident) etc. etc. se succed cu repeziciune, confuz, aproape superficial, într-o supărătoare și obositoare etalare orgolioasă de cunoștințe literare: "La Blaga "pura veșnicie absolută", - imponderabilul, - e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
burta maică-si, își face repede loc printre ceilalți opt, se duce într-un loc ferit și, prima și prima dată, se p... lung, ușurându-se de toxinele adunate în el în timpul gestației. Aerul său de independență și de detașare absolută față de proba grea a nașterii prin care trecuse. * * Cristos trăgând cu mitraliera într-o mulțime și care după aceea se culcă și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
modul fizic: doi "copii ai străzii" defecau, ziua în amiaza mare, pe trotuarul pe care, orbi și surzi, treceau destui cetățeni pașnici! "Și ce-ai făcut?", l-am întrebat, curios să aflu cum se comportă omul normal în fața agresiunii primare absolute. "Păi, stai să vezi. Ăia se căcau râzând, însă nimeni nu-i băga în seamă. O femeie, sub geamul căreia se petrecea oroarea, striga la ei, însă derbedeii nu erau deloc impresionați. Am vrut să trec drumul, hotărât să comit
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini - înmărmuritoare prin acuratețe absolută - dintr-o Germanie peste care nu se cunoaște că a trecut tăvălugul ultimei istorii. Dacă aș spune că ordinea e cea care tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-aș produce, evident, noutatea. Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
o percepe poetul, avem impresia însă că nu putem vorbi nici de o "cădere în vid" a acestuia, în calitatea sa de creator, ci de o "contaminare" a lui de vid, care se exprimă prin cultul tăcerii (exprimate!), prin nonretorica absolută asumată... declarativ. Nu e o "afazie", cum consideră un comentator, ci mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă a poeziei în toată puterea cuvîntului. Nonretorica nu e mai
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
fusese confirmată și avea oponenți serioși. Astăzi, cartea se citește de pe alte coordonate. Nu numai că teoria relativității a intrat în manuale, dar ea a influențat puternic gândirea secolului XX, răsturnând convingerile - ce păreau atât de firești înainte - despre natura absolută a spațiului, timpului, mișcării, simultaneității. Așa că astăzi Teoria relativității pe înțelesul tuturor aduce nu o noutate, ci ceea ce își dorea Einstein - "câteva ore plăcute de lectură stimulantă". Și cum cititorul de azi nu are îndoieli în privința adevărului teoriei, va avea
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în timp și spațiu, sacrul devine un fenomen ce poate fi descris. Ca și la Rudolf Otto, e vorba de o fenomenologie a sacrului
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
a scrie un roman, nici un roman nu lipsește, desigur, din Biblioteca Babel... Dar această întreprindere oarecum nebunească a scrierii romanului este tocmai de a construi, în interiorul a ceva care, în sine, este absolut gratuit, ceva care să corespundă unei necesități absolute, care impune o geometrie, o construcție... Iar în centru, în mod efectiv, nu există nimic, fiindcă însăși existența e absolut contingentă și gratuită și cu atât mai mult cea a personajelor de hârtie... Sunteți, prin urmare, de acord, în principiu
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
oamenii politici albiți la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viță" îi privea pe Mircea Dinescu și pe Cristian Tudor Popescu ca pe niște gângănii agasante pe care urma să le strivească, din clipă în clipă
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]