9,827 matches
-
actuală este organizată cu sprijinul consistent al Fundației Rubin din Timișoara. Amplasată pe cea mai îngustă zonă a Dunării românești, Tabăra de creație „Mraconia-Dubova“ este un loc perfect pentru artiștii care aleg să facă artă, într-o lume cotropită de abstract, experiment și convențional. Se va picta cu dragoste, vreme de 12 zile, din 20 august până în 2 septembrie. După finalizarea taberei, se plănuiește organizarea mai multor expoziții itinerante ce urmează a fi inițiate de Fundația Rubin la cele mai importante
Agenda2006-33-06-01-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/285129_a_286458]
-
eu cred că se scrie ȚÂȚE și nu ȚÎȚE), pe care ai toată libertatea să-l păstrezi dacă ți se pare, în adevăr, cel mai apropiat de ceea ce vrei să spui. Mie mi-ar plăcea însă un titlu poate mai abstract, mai incoerent față de substanța cărții. De țâțe și de toate celelalte steaguri ale trupului și ale privirii vorbește însăși fiecare pagină a volumului, fiecare poem. De ce să mă previi de ceea ce îmi va tresări, la lectură, în pupilă? Încă o dată
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
Bogza din această mișcare se rezumă la o notație precum „Pe aici m-am împrietenit cu mulți tipi noi fșoarteț tari, Tanguy, Dali, Aragon, Max Ernst, Eluard și alții”. Se pot număra, de altfel, pe degetele de la o mână preocupările abstracte, de ordin filozofic sau conceptual, pentru problemele avangardei sau pentru clarificarea poeticilor proprii. O anumită frivolitate (specifică și ea curentului) domină tonul general al cărții nu atât sau nu doar din cauza orgoliilor grabnic vărsătoare de invective, cât mai ales din cauza
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
inteligența lui atât de precisă și clară și în același timp șfelul luiț vulnerabil." Recitindu-i lucrările de la Institut, îi descoperă încă o dată capacitatea creatoare "de a face dintr-un scriitor un personaj, coborându-l din sfera unei critici literare abstracte în realitatea vieții lui concrete." Paginile eseului aparțineau de fapt unui romancier, care, dezamăgit în toate felurile de ani și ani, ajunsese până la a se renega și încă brutal. Nelli îi scria Piei că Monica moștenea, în plan literar, și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu bănuiește că noțiunile nu sunt decît forma abstractă, de explicitare tardivă, a unor stihii vitale care, în intimitatea lor, sunt forțe volitive. Din acest motiv, făcînd uz de categorii, gîndirea e lectica sub al cărei baldachin voința îți vede nestingherită de intențiile ei. Ce-i rămîne de făcut
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
artistice. Discursul speculativ e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului pentru a cărui atingere filosoful nu are înzestrarea cerută. De aceea orice concept e o noțiune moartă care aduce, îmbălsămată și abstractă, amintirea unei intuiții vii. În această competiție menită a surprinde esențele lumii, științele sunt purtătorii sterpi ai mînerelor de lectică, principalul lor defect fiind că, văzînd pretutindeni doar fenomene, reduc superiorul la inferior și fac din cauzalitate criteriul realității. Lor
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
de încadrare într-o poetică ori într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu”), libertatea postrevoluționară își arată efectele structurale. Să enumerăm câteva: o paletă extrem de largă a formulelor artistice; spargerea „frontului” literar și atomizarea vieții culturale; distribuirea autorilor într-un câmp ideologic cu toate nuanțele cromatice; ștergerea sau atenuarea
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
convertirea la exprimarea directă a momentului, la colocvial, cu inerenta polifonie de glasuri, erau consecința tendinței, fie și subiacente, a momentului de a se apropia tot mai mult de realitate, dar și a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît la pretenția de a deține adevărul asupra existenței plurivoce, nu doar pluriformă. În sprijinul antiretoricii programatice pasoliniene (Trasumanar e organizzar), veneau parodiile, colajele, zigzagarea între registre expresive, ostentarea oralității ale
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
știe să scoată toate nuanțele din analiza unei teme și dă cititorului satisfacție prin prefirarea unor distincții speculative, caz rar la o categorie intelectuală precum cea a criticilor literari, cărora deformarea impusă de oficiul judecății estetice le micșorează pofta discriminărilor abstracte. La Mircea A. Diaconu judecata de gust e dublată de o fină intuire a spiritului epocii, numai că intuiția e mereu ținută sub pragul unei empatii care să meargă pînă la evocarea temperaturii perioadei. De aceea cartea nu evocă o
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
Partea dureroasă este că și-a păstrat nostalgia după epoca totalitară. O anomalie inacceptabilă, „o fericire ieftină”, „o alcătuire inegală”. Când scrie despre întoarcerea în țară, ea vede pretutindeni securiști („unii au avut grijă ca Securitatea să devină un monstru abstract fără urmași”), se simte urmărită, nu trăiește niciun moment revenirea într-o lume securizată. Poate pentru că și tatăl ei a rămas până la capăt prizonierul unei iluzii greșite. România e un spațiu infernal, nevindecat nici prin ficțiune. Totuși, ea recunoaște „această
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
alimentînd neîncetat poezia cu suferință umană reală. Al doilea palier al actualizării textului sacru, al transformării lui în poezie contemporană, îl constituie la Dosoftei propensiunea formidabilă spre concretizare, spre abundența detaliilor materiale, mai ales de sorginte vizuală, inexistente în original. Abstractul și aridul părnînt al Iudeei se transformă în peisaj mustind de vegetație, în decor de o bogăție preeminesciană, unde ambianța satului moldovenesc bogat e indeniabilă. „Tu dai fînului să crească, Dobitoacelor să pască, Și crești pajiștea cea moale, De scoate
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
lui Miró prin prisma unor considerente etice, să privească creații individuale ca expresii ale unor opinii politice... Au încercat să lege lucrări din tinerețe, pictate la ferma familiei din Montroig - peisaje aflate sub semnul unui realism „magic” sau chipuri aproape abstracte de țărani - de naționalismul catalan... L-au transformat pe Miró dintr-un observator destul de pasiv al perioadei războiului civil din Spania într-un ardent luptător antifascist. Au promovat gesturi ocazionale de sorginte dadaistă - un afiș intitulat „Mai 1968” sau picturi
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
nemaiîntâlnite, angrenate în jocuri ludice. În „Constelații”, de exemplu, artistul reunește o serie de microcosmosuri bidimensionale în care captează ceva din libertatea neîngrădită a Universului. Nu știi ce să admiri mai mult în acest ciclu, a cărui influență asupra expresionismului abstract american nu poate fi îndestul subliniată, inventivitatea imaginilor sau cea a unor titluri locvace precum „Figuri în noapte, ghidate de urmele fosforescente ale melcilor” sau „Femei la marginea unui lac a cărui suprafață este făcută iridescentă de trecerea unei lebede
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
Figuri în noapte, ghidate de urmele fosforescente ale melcilor” sau „Femei la marginea unui lac a cărui suprafață este făcută iridescentă de trecerea unei lebede“. Ca și Picasso, Miró n-a trecut niciodată pe deplin dincolo de granița care duce spre abstract. Formele sale au pornit mereu de la ceva existent în natură chiar dacă de multe ori izvorul este greu de depistat. Procesul de transformare a unor crâmpeie din lumea vizibilă a fost însă de cele mai multe ori dificil. Spre deosebire de suprarealiști, Miró n-a
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
mobilitate/ Copiii se afumau în spate/Știam că nu va fi mai real/ și mai violent decât pînă acum/ de atîtea ori încât învățasem/ cum ar putea intra fără să doară”. Niciodată imaginarul lui Văsieș nu se aventurează în zboruri abstracte sau fantasmatice. Astfel încât, în ciuda vârstei și a experienței, autorul Loviturii de cap poate aspira deja să devină, dintre tinerii poeți, cel mai cotidian dintre ermetici și cel mai ermetic dintre cotidieni. O experiență nu lipsită, ce-i drept, de riscul
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
imponderabil în teritoriul generos al ficțiunii, guvernat, în fond, de alte reguli. Acolo, nici cerul înstelat, nici legea morală nu sunt aceleași din viața de toate zilele. (Dovadă cea mai clară o oferă, aici, investigația referitoare la epoca voievozilor, reinventată abstract și naiv de romantici). Lucida, de o luciditate tăioasa chiar, autoarea își ia precauții succesive. Prima ei constatare vizează ecartul de câteva secole dintre momentul în care onoarea apuseana își începe declinul, devenind negociabila, și momentul când un fenomen similar
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui Oliver Sacks o serie de constatări cu miez filosofic. Medicul american e de părere că nimeni nu se îmbolnăvește impersonal, în virtutea unui mecanism neutru de patogenie abstractă. Fiecare se îmbolnăvește de propria boală, simptomele depinzând de personalitatea suferindului. E totuna cu a spune că o maladie îl detronează pe om din postura de personalitate vie, luându-i relieful unei ființe armonioase. Boală este o creație individuală, nu
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
că una dintre cele mai conceptuale cărți de poezie a tinerei generații (formația filozofică a poetului își spune, ca la Ion Mureșan, cuvântul) e și una dintre cele mai pline de culoare. Vlad Moldovan nu se mulțumește doar cu enunțarea abstractă a ciocnirilor dintre elemente, ci cu înscenarea cât mai diversă a acestui proces. Poetul, complet maturizat la a doua carte, poate, pe de o parte, să surprindă ireductibilul (nașterea acelei „plante improbabile”) printr- o impresionantă precizie ermetică: „Acum că ploaia
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
cu vremea, decât un singur lucru, dar esențial: fragilitatea, camaraderească și sexuală totodată, a lui Audrey Hepburn. Dar asta e altă poveste - și anume, una complicată, despre felul în care corpul fizic se metamorfozează într-o formă a inteligenței pure, abstracte și contradictorii. Stăpân - măcar câteva ore - peste acest mic imperiu de celuloză și cerneală tipografică, săream de la o publicație la alta. N-am cum să uit numerele din „Combat” (nu făceam nicio legătură cu Camus), din „Les lettres françaises” (cele
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
întreabă dacă disciplina lui e în prelungirea logosului divin sau e simplă ficțiune, el iese din geometrie și începe să facă filozofie. Despre creierul matematicienilor se spune că e în exces de emisferă stîngă, avînd predilecție pentru raționamente și calcule abstracte, de unde și preferința pentru numere, figuri spațiale și demonstrații înlănțuite, în dauna cuvintelor, emoțiilor și intuițiilor. Mario Livio posedă ambele virtuți, dovadă elocvența cu care scrie limpede și atrăgător despre un domeniu care descurajează prin ariditate.
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
le știe deja din izvoare sau de la cunoscători de prima mână și asupra cărora a meditat îndeajuns. De aceea, la el, astfel de gafe sunt greu de găsit. Underhill se ocupă în continuare să ilustreze cu citate simbolica antropomorfă și abstractă a trinității, cu o vădită preferință pentru cea din urmă. Pe Nae Ionescu îl interesează însă raportul antropomorfismului cu valoarea dogmei. El îl apără de acuzația de a fi un defect de cugetare: antropomorfismul este primejdios numai într-o viziune
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
rămânem agățați - este nevoie de o cât mai mare precizare. Am impresia că adeseori lucrurile pe care vi le spun trec pe deasupra d-voastră, uneori din lipsă de interes, alteori din lipsă de pregătire pentru urmărirea unor probleme așa de abstracte în ele însele. Simt adeseori, mai ales când mă gândesc la lucrurile pe care vi le-am spus, că este, mai ales, nevoie de anumite precizări de puncte de vedere, din când în când.“ În continuare, el aduce noi lămuriri
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este cea stabilită potrivit actului de proprietate, după caz, prin contractul de vânzare-cumpărare, contractul de construire sau procesul-verbal de predare-primire și contractul de schimb sau contractul de donație. În cazul în care totalul cotelor-părți din proprietatea comună, care sunt fracțiuni abstracte pentru fiecare locuință sau spații cu altă destinație decât cea de locuință din clădirea sau blocul care constituie condominiul, nu se închide la 100%, adunarea generală a asociației de proprietari/locatari va hotărî recalcularea lor. Cota-parte din proprietatea comună reprezintă
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să-i spun: Așa se pedepsesc uzurpatorii, Melancolie... (Ca Saul...) Personajele, aproape mereu abstracte, se sustrag pericolului pe care iminența concretizării îl reprezintă (într-o primă etapă a imaginării poetice) și încearcă să pătrundă în contingent, în mod ilicit (în cea de a doua etapă). Dar această pătrundere într-o lume care nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
statul a urmărit crearea unor astfel de structuri în satele românești. Ceea ce doresc să sugerez este că relația dintre nivelul constituțional și cel al alegerii colective este directă, că structurile de alegere colectivă nu apar ca urmare a unor stimulente abstracte, vagi, ci ca urmare a unor acțiuni destul de explicite ale nivelului constituțional. În mod normal, nivelul constituțional ar trebui să permită urmarea unui număr mare de acțiuni la nivelul inferior, dar în acest caz acțiunile de urmat sunt destul de explicite
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]