1,361 matches
-
o privire complet străină? Nicidecum un criteriu logic, după care întregul să se distribuie până la ultima sa parte. Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în expresie literară o posibilă situație absurdă dintr-o lume exotică. Dimpo trivă, enumerarea sa face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
42, 45, 79, 81- 83, 89, 114-115, 160, 162, 176, 189 ~ a celor străine sensului 10, 42, 45, 54, 107, 115, 129, 130, 159, 160, 163, 184- 186, 189 limite ale ~ (vezi „limită“) extravaganță 44, 73, 74, 75, 136-137, 142 absurdul înțeles ca ~ (vezi „absurd“) F fenomenologie 8, 14 (n. 3), 97 (n. 90), 126 (n. 123), 130 ficțiune 18, 28, 33, 52, 81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
81, 140 (n. 139) ființă 56, 58, 65-66, 100-102, 104, 106, 121, 140, 166, 193 ~ abisală 130-131 ~ divină 83, 152, 158, 160 (158), 162, 163 ~ proprie omului 94 (n. 89), 120-131, 140-141, 155, 150 (n. 155), 166-171, 174, 176-180, 184 absurdul ~ omenești (vezi „absurd“) caracter indeterminat și inepuizabil al ~ 67, 81, 83, 97, 105, 124, 163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
165, 168, 173-175 ~ al clipei 129, 171-172, 177-180 ~ al cunoașterii 165-172 ~ al gândirii 28, 64- 67, 84, 164-172 ~ al iubirii 169-170, 179 ~ al Întrupării 150- 158, 164, 168, 174 ~ al repetării în ordine exis tențială 176-182 ~ comun 28, 166 ~ este absurdul 129, 145, 155, 160, 164, 172-175, 177- 178, 180 (vezi și „absurd“) 210 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143 ~ absurdă (vezi „absurd“) INDEX RERUM 211 S scandal (al minții) 30, 35, 37- 38, 42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
indiferent în privința ~ului 8, 11 (n. 1), 100, 108, 117, 129, 185 liber în privința ~ului 7, 11 (n. 1), 136-137 limite ale ~ului (vezi „limită“) lipsă de ~ a unei idei sau pro poziții 21-22, 24, 93, 101, 109 (vezi și „absurdul ca ~“); lipsă de ~ în ordinea existenței 23-25, 32, 43, 97, 121-131, 190 nici ~ nici nonsens 34-35, 52-54, 60, 92, 103, 118- 120, 186, 190 nimic nu are ~ 24, 189-190 212 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE orice are ~ 14 (n. 3
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dorim să dăm exemple de idei absurde, ne orientăm imediat către zona de viață a celuilalt, a celui străin, convinși fiind că acolo vom găsi destule absurdități elocvente, strălucitoare. Sa impus deja un reflex vechi, ce constă în a identifica absurdul ca atare în lumea mentală a celuilalt. Adică a celui străin de limba în care vorbim, de credințele noastre sau de timpul în care trăim. Când citești, să zicem, Despre viețile și doctrinele filozofilor de Diogenes Laertios (secolul al IIIlea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care îi este proprie. Trebuie privită „ca un fapt demn de atenție“, de care să te poți mira sau în fața căruia să fii neliniștit. De exemplu, ideea că unele întâmplări nu au nici o cauză poate să ne apară absurdă. Însă „absurdul“ ei se sprijină pe credința - ea însăși lipsită de sens - că orice se înscrie întro înlănțuire sigură de cauze. În unele situații, vorbirea își schimbă neaș teptat jocul de care ține, deschide noi alternative, sensul și non sensul fiind dejucate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe fără nici o măsură. Este însă suficient de clară această idee? Înainte de toate, este ea de înțeles, așa cum ne lasă aceste pagini să o aproximăm? Să admitem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din daneză de Adrian Arsinevici, Editura Symposion, Iași, 1994, p. 68. Va face trimitere la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ar putea răspunde. Întradevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trebui gândit altfel, consideră Noica. „Este deci absurd să spunem: omul e și altceva decât o ființă rațională. Fiind ceva rațional, el este tot ce este, chiar și ce, aparent, va fi el dincolo de rațiune. Omul e rațional chiar în absurdul său, chiar în exces. De aceea e și absurd (se poate sinucide, de pildă), pentru că e rațional. Cele ale firii nu sunt absurde, nu cunosc nici o formă dea absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită atenție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici o formă dea absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită atenție această din urmă precizare, căci lasă a se vedea un alt înțeles al termenilor în discuție. Reiau ceea ce afirmă Coșeriu în paginile sale, anume că absurdul poate fi gândit și exprimat ca atare. Mai mult încă, exprimarea sa poate săi producă bucurie celui care o face inspi rat, poate săi satisfacă o anume dorință. Rudolf Otto vorbește la un moment dat despre farmecul deosebit al povestirilor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță întro povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ref>. Voi reține de aici că absurdul - în accepțiunea sa secundă, așa cum se anunță întro povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe carel invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de altfel, explorează lumea paradoxului întro altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Întrun loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara para doxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în cu totul altă privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printro rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]