1,220 matches
-
a doua parte etică, de revoltă socială): Or, avem impresia, dimpotrivă, că rana deschisă de moartea ființei iubite l-a făcut pe poet sensibil la durerea semenilor și, neacceptând absurditatea acestei morți, el a ajuns să se revolte și împotriva absurdităților cetății și injustițiilor ei"339. Concluzia finală poziționează volumul printre operele ce merită citite, mai ales că oglindesc o altă etapă din creația poetului. Nu tot ce înseamnă creație lirică beneficiază de laude. Poezia, asemănător prozei, teatrului, criticii, trece prin
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
șefa de cabinet a ultimului guvern liber condus de generalul Nicolae Rădescu, este anchetată și torturată de Nicolski (mentorul reeducării de la Pitești pe care-l poreclește "omul șobolan"), numărându-se printre primele victime ale guvernului Petru Groza. Mărturiile ei reproduc absurditatea experienței din perioada detenției și metodele folosite în scopul supunerii voinței și degradării personalității. Dispariția democrației, arestarea, anchetele, refuzul de a semna declarații false, bătaia continuă, experiența terifiantă din penitenciarul Văcărești, procesul fals, grațierea de către rege, arestarea, permanenta fugă și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
spre cer atras de nori, pe zone, pe ore, pe culoare. "Ei au introdus logica în ploaie" (p. 169). Universurile au densitatea unor tablouri organizate pe mai multe trepte: vegetalul, animalele, umanitatea, mineralul și divinitatea. Deși toate sunt redimensionate, iar absurditățile se acumulează delirant, paralelismul dintre ele rămâne intact. Autoarea nu consumă timp cu descrierile: comparațiile înlocuiesc adjectivele, ritmul textului stările psihice. Tulburat de evenimente, personajul este prins în vâltoarea psihozei colective și rememorează istoria societății din care face parte, fără
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
afle care e situația de acasă și, totodată, să verifice veridicitatea informației. Începu să aibă îndoieli. Dacă a fost vorba de o glumă proastă? o întrebă pe fată cu jumătate de glas. În clipa următoare, și-a dat seama de absurditatea întrebării. Vroia s-o retragă, dar replica veni imediat. Nu poate fi vorba de nici un fel de glumă. Era foarte agitată și ne-a descris cu lux de amănunte succesiunea evenimentelor. Nu cred că are o imaginație atât de morbidă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drumul mare până la școală. în poarta școlii ne aștepta moș Flondorică, soțul mătușii Aglaia, care își făcea probleme cu situația noastră, copiii vărului său. Pe tata nu l-am înțeles niciodată de ce nu ne-a dat la școală, o mare absurditate, de neînțeles. Moș Flondorică ne-a dus într-o sală de clasă unde intram pentru prima dată. Sala era plină de oameni și mai tineri și mai bătrâni toți așezați în bănci. Nu pricepeam ce se întâmplă acolo, ce se
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ce vizau găsirea "convergențelor" uneori "paralele", conform faimoasei formule a lui Aldo Moro în ceea ce privește relațiile cu PCI. Incapabili de a răspunde la întrebările timpurilor, aceste curente au căutat să ocupe locuri, nu să definească o adevărată politică. Un exemplu de absurditate la care a condus "courantismul" este oferit de "manualul Cencelli" din 1968. Este vorba de un document de lucru, fără caracter oficial, datorat unui secretar zelos, dar care dezvăluie abuzurile la care a condus jocul curentelor; el stabilea o veritabilă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 20, în PSB, vol. 18, p. 122) „Chiar elin de-ai fi, și chiar unul care a întrecut toată răutatea, chiar scit de-ai fi, sau barbar, sau fiară sălbatică, și încărcat de toate absurditățile, chiar de-ai purta cu tine sarcina nenumăratelor păcate, de îndată însă ce ai primit cuvântul crucii și te-ai botezat, ai șters toate acele răutăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
comunica și pe care dorea să-l sprijine, Wittgenstein află când ajunge la spital, la începutul lui noiembrie, că Trakl s-a sinucis cu două zile mai înainte. I se pare că numai religia îi poate oferi un refugiu în fața absurdității strivitoare a vieții. Nu este vorba însă de religia profesată de una sau alta dintre confesiunile creștine, ci de acea atitudine existențială pe care i-o inspiră viața lui Iisus. Într-un târg din Galiția, intră într-o librărie și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
solidă a clasicilor" (Fragment dintr-o scrisoare). Neputând fi doar produsul hazardului, zice el, ci "operă de voință și discriminare", poezia dă curs unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
religiozitatea doar ca provenind dintr-o excitare a anumitor zone ale creierului relevă o concepție materialistă, de tipul "materia înaintea gîndirii", care mi se pare descalificantă. Ea duce la concluzia că Dumnezeu este imanent omului, ceea ce pentru mine e o absurditate. Fără îndoială că stările religioase au o reprezentare în învelișul cortical al sistemului limbic, dar numai ca efect; abordarea noastră este una idealistă, de tipul "gîndirea înaintea materiei", căci "La început a fost Cuvîntul" și nu stă în puterea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
moment dat, dispăruse nu se știe unde -, sunt obiecte legate de mare, de adâncurile ei, ca și rața sălbatică: „Mi se pare că podul și tot ce se găsește în el sunt un fel de «fundul mării»”, mărturisește Hedvig, o absurditate, desigur, adaugă ea, căci „e doar un pod, și nimic altceva”. Gregers Werle nu este însă pe deplin convins de asta și are dreptate. Pentru că acesta va fi podul - care înfricoșează și atrage în același timp - în care se va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zeci de miliarde de componente nesigure (oameni, firme, guverne - adăugirea noastră!), în timp ce computerele cu zece mii de componente se defectează în mod regulat” (după Dyson, 1997). Iar marele economist Nicholas Georgescu-Roegen a pus punctul pe i spunându-ne că „este o absurditate patentă ca o știință despre om să excludă cu totul omul din cadrul său de preocupări. Or, economia standard se mândrește cu faptul că operează într-un cadru care exclude omul.” (Georgescu-Roegen, 2009). Și ne întrebăm noi: oare cât au pierdut
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută să afle ce anume o constituie și dezvăluie motivele pentru care oamenii își făuresc idoli, li se închină, se înstrăinează de ei înșiși și sfârșesc prin a-și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
infiltrarea În posturi-cheie ale regimului comunist. Cea mai paradoxală acuză de la proces a fost aceea de a proiecta asupra reeducaților imaginea unor kamikaze camuflați, victime care au acceptat schingiuirea pentru a-i compromite pe călăi; cum altfel decât printr-o absurditate ar fi putut Puterea să justifice sadismul și zelul torționarilor!? Astăzi se știe că o mare parte dintre capii Securității și ai Ministerului de Interne, la vremea respectivă, cunoșteau, fiindcă aprobaseră, fenomenul reeducării: Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenko), Tudor Sepeanu, Marin
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
rău”, sensul existenței umane și a existenței lumii rămâne pe mai departe În discuție. O conștiință rațională nu poate admite faptul că lumea poate scăpa gândirii sale sau că aceasta este incapabilă a sesiza lumea, decât ca pe semnul unei absurdități radicale a existenței. Cu toate că Descartes respinge complet presupusa existență a „geniului rău”, luarea În discuție a acestei posibilități ne va oferi un rezultat pozitiv, și anume, ne va permite să trasăm cu mai multă precizie limitele Între care ne este
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui Noica. Fusese atras el însuși de această vacuitate, din moment ce, după ce se lasă fermecat, în versul Căci te priveam cu ochi păgâni, de cuvântul păgâni, pe care-l crede tulburător, exclamă: „Ce absurditate să scrii în limbile astea «civilizate», convenționale” (23 februarie 1979 Ă 362). Astfel, sensul, adică adevărul, s-ar naște nu din numirea exactă, ci din adâncimile întunecate ale limbii. Se întreabă într-un loc: „Cum să traduci în franțuzește: Purtăm
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a făcut deodată rău. Nu știu de ce. Vera: Nu cumva ești însărcinată? Mina: Ce?... (rîde, apoi împreună cu Vera se veselește cu un anume soi de complicitate) Doamne, ce-ți poate trece prin cap! Vera: Crezi că-i chiar așa o absurditate? Mina: Din păcate, în cazul meu, da. (după o pauză mare) Am nevoie de el. Știu ce spui tu, și ce crezi tu... Și eu știu. Demult. Și ce-i dacă știu? M-am gîndit în toate chipurile. Oricum e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le spun așa... (se întoarce concomitent cu Mina și se privesc intens; după cîteva clipe, Mina, numai ea, aude următoarele replici: Iartă-mă, mi-e rău. Nu cumva ești însărcinată? Ce? (rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul ăsta prostesc? Mina: (parcă trezindu-se) îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cred că lupt de-adevărat... Ha! Scheciuri comice... ridicole... Costache:...Pentru că tu vrei să ataci redute care ori sînt prea puternice, sau nu sînt deloc... Octav:...Nu te contrazici deloc, tata... Cu alte cuvinte, tu spui că lupta e o absurditate...! Costache:...Pentru că eu nu știu nici să mă apăr, nici să atac... Octav: Drama ta este că nu știi pentru ce să te aperi și nici pentru ce să ataci... Costache: Nu te contrazic... Octav: Știu... Și asta pentru că în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bine... (pleacă) Costache: (așezîndu-se pe locul unde era înainte de venirea securistului) Acum spune-mi tu dacă am fost securist... sau n-am fost... Octav: (impresionat de scena la care a asistat) Dumnezeule, și cînd te gîndești că toată demența și absurditatea aia erau menite, chipurile, să construiască un om nou! Costache: Și culmea e că au construit un om nou... Uită-te la mine... Octav: Tata, eu zic să renunți la prototipul ăsta Costache: De acord, dar cum? Octav: E, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Aristotel definea metafora ca "trecere asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la concepția lui Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întâmplările, toate dramele se răsfrâng asupra ei și le suportă usturător sau, dimpotrivă, malefic. Rică Venturiano, cealaltă piesă strategică a spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii cu delicatesuri". Retragerea sa din scenă, în final, e o amenințare. El va putea reveni! Florin Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
privință suntem întru totul de acord cu Husserl: Dacă însă critica dovedește că filozofia dezvoltată istoricește operează cu concepte confuze, că ea a comis amestecuri de concepte, raționamente înșelătoare, nu există nici o îndoială atunci că, pentru a evita căderea în absurdități, conceptele, ideal vorbind se lasă precizate, clarificate, dobândesc deosebiri, iar în domeniile date se pot formula raționamente corecte ș.a."130 Să ne întoarcem acum la contraargumentul lui Husserl. Iată cum sună el: Dacă critica filozofică află în fața sa ceva obiectiv-valabil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprime într-un mod dur. Starea de spirit este "proastă" și în rîndurile muncitorilor britanici, care sînt din ce în ce mai ostili războiului. Zvonuri despre anumite negocieri de pace circulă în Europa încă de la sfîrșitul anului 1916: ele nu fac decît să evidențieze absurditatea unui conflict distrugător a cărei soluție pare să fie totuși o pace negociată. În acest context în plină evoluție, socialiștii țărilor neutre Olanda și Suedia (Troelstra, Branting), după ce au constituit cu acordul lui C. Huysmans un Comitet, își propun să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Safta, „femeia pământului“, fixează evenimentul la lăsata secului, când se balansează anul între două lumi fundamentale. Ultimele replici din Conu Leonida fac parte din finalurile de efect pe care Caragiale le-a preferat și căutat. Când coana Efimița sancționează ironic absurditatea fabricantului de ficțiune care este consortul ei, Leonida se demonstrează încă o dată un teoretician perfect, reușind să iasă din acest impas în care l-ar fi înfundat consoarta și, odată cu el, cea de-a doua comedie a lui Caragiale: „Ei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]