11,260 matches
-
căi de foc care fulgeré. Dar nu cred eu cé sté el În nori! Cum sé stea el În nori dacé norii sînt fécuți din aburi din iaz care ploué? CÎnd mama face borș eu m-am uitat cum iese aburul și m-am gîndit cé nime n-ar putea sé stea pe aburi. Nu cred eu așa ceva! Nu se poate sé fie o scaré așa de lungé! Dar unde sté el acolo, dacé Iurii Gagarin a zburat cu rachetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nori! Cum sé stea el În nori dacé norii sînt fécuți din aburi din iaz care ploué? CÎnd mama face borș eu m-am uitat cum iese aburul și m-am gîndit cé nime n-ar putea sé stea pe aburi. Nu cred eu așa ceva! Nu se poate sé fie o scaré așa de lungé! Dar unde sté el acolo, dacé Iurii Gagarin a zburat cu rachetă și cu avioanele și n-a vézut nimic? Nu-i nici un Dumnezeu, Iti zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era galben-portocaliu și era tot timpul ziué, si era soare. Céci Sophie era micé și obosea mergînd, adormind Întotdeauna Înainte de asfințit. Ea se trezea cînd soarele se vedea jumétate din florile galbene și portocalii, care erau umede și respirau un abur récoros. Tatél ei o ducea pe umeri și ea dormea, Încolécindu-i capul cu mîinile ei mici, slobozind un șuierat plécut. Numai tatél lui Sophie vedea noaptea, ea n-o vedea. Ea Își béléngénea sandalele micuțe pe pieptul lui cînd soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și se suie În cer. - Nu se suie el În cer, cé n-are unde stă. - Sté În nori. Ce n-ai vézut norii? - Nu sté el În nori, cé ar cédea, Iti zic eu. Ce, norii nu-s de aburi? Ce, n-ai Învéțat la școalé? Poți s-o Întrebi pe Nadejda Petrovna, dacé nu mé crezi. - Dé cu aripile și sté În nouri! Ce, pésérile nu stau În aer? - Dar obosește el sé dea cu aripile, ce, are motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Încep sé se balege. De ce nu se bélegau În grajd toaté noaptea, dar se bélegau taman atunci dimineață, drept În mijlocul drumului, de parcé s-ar fi pus la cale sé murdéreascé drumul? Șasa se uită la ele și le vedea aburul care le iese din néri. Același abur le ieșea și din balegé și de peste tot. Șasa cînd se uité, vézu același abur, cum se ridicé din livadé și de pe șes. Pe lîngé el a trecut babă Vera cu o vacé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
bélegau În grajd toaté noaptea, dar se bélegau taman atunci dimineață, drept În mijlocul drumului, de parcé s-ar fi pus la cale sé murdéreascé drumul? Șasa se uită la ele și le vedea aburul care le iese din néri. Același abur le ieșea și din balegé și de peste tot. Șasa cînd se uité, vézu același abur, cum se ridicé din livadé și de pe șes. Pe lîngé el a trecut babă Vera cu o vacé mare, tércaté, cu burduhan și vitelus mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
parcé s-ar fi pus la cale sé murdéreascé drumul? Șasa se uită la ele și le vedea aburul care le iese din néri. Același abur le ieșea și din balegé și de peste tot. Șasa cînd se uité, vézu același abur, cum se ridicé din livadé și de pe șes. Pe lîngé el a trecut babă Vera cu o vacé mare, tércaté, cu burduhan și vitelus mic. Au zis: buné dimineață, buné dimineață. Vitelusul cel mic s-a oprit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț, chiar sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să-i scriu că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu laptele de capră, cu morcovii rași de Russ în castronul din bambus, cu legumele fierte-n abur, cu vinuțul nervos, din viță o mie unu. Io nu! Mi s-a năclăit gîtu' de la ospățul cu fasole țucără. La nevoie, și cornulețul cu lapte-i hrană, Tănucă. De revăzut, l-am revăzut pe Rusalin la televizor. În '99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie. Zero! urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nămolul cenușiu care îl îmbrățișă cu răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu un diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA. Era Madrigalul naturii sau Misa Încoronării în Do Major de Mozart dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
priveam mărunți la uriașii nori întunecați și nu aveam nicio putere decât de a ne trăi efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește, de neînvins, atâta timp cât puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de premoniție îl avea Mihai, o pulbere de viziune aveam eu, Valentin Gustav, comicul, indolentul, caricatura zilei de ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de rușine și neputință: în România era imposibil să găsești oameni cu care să poți pune la cale o revoltă adevărată. Gulie e primul care se dezmeticește, dom’ Roja, o să faceți o prostie, lăsați-mă să mor, zice Roja printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi băiatule, te-ai costumat de parcă te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie deja mi se pare că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]