435,226 matches
-
este abandonat fără scrupule în favoarea unei alte ținte aflate cu un palier mai sus. Nu se poate vorbi nici de prostituție pentru că avocata nu solicită bani pentru serviciile sexuale oferite. Ea se comportă mai degrabă asemenea unui investitor care cumpără acțiuni, convins fiind că acestea vor produce profit în scurt timp. La momentul oportun aceste acțiuni trebuie vîndute, din banii obținuți urmînd să fie achiziționate altele, mai profitabile. Este un soi de joc Monopoly în care în locul proprietăților să află bărbații
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
se poate vorbi nici de prostituție pentru că avocata nu solicită bani pentru serviciile sexuale oferite. Ea se comportă mai degrabă asemenea unui investitor care cumpără acțiuni, convins fiind că acestea vor produce profit în scurt timp. La momentul oportun aceste acțiuni trebuie vîndute, din banii obținuți urmînd să fie achiziționate altele, mai profitabile. Este un soi de joc Monopoly în care în locul proprietăților să află bărbații, iar miza finală este ascensiunea socială. Firește, un asemenea grad de luciditate cinică exclude orice
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
aceasta, am dat în Biblioteca Seminarului universitar de romanistică și de un roman, de fapt, unicul roman românesc care se găsea acolo - și anume de Rusoaica lui Gib Mihăescu, o carte tabuizată în România în perioada comunistă, dat fiind că acțiunea se petrece în Basarabia românească, pe malul Nistrului. Și m-am întrebat atunci ce este cu regiunea dintre Prut și Nistru, o țară și mai necunoscută în Vest decît România. Cînd, mai tîrziu, în catalogul unei librării specializate în estul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
unei asemenea popularități nu e un valah get-beget! Promovarea acestui „străin deghizat în român” ar fi „o porcărie”, un triumf al „spiritului de autoînjosire” caracteristic, după Marian Popa, românilor. În spatele proclamării genialității lui Caragiale s-ar afla, desigur, o „temeinică acțiune ocultă de restructurare psiho-volițională a etniei române”. Cine e „Oculta” și ce-o fi urmărind Dânsa nu ni se mai spune. Și, fiind vorba de Caragiale, nici nu putem ghici! Ca străin „deghizat” în român, Caragiale ne-a observat în
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
puține personaje și ansamblu instrumental cameral, cu o durată între 35-45 de minute. Ana Giurgiu optează pentru elemente dramatice din vechiul mysterium, pentru un lirism auster și profunzimea exprimării muzicale a subiectului biblic al lui Lot. Fără un subiect “de acțiune”, desfășurarea predominant statică poate afecta în unele momente atenția receptorului, iar remedierea unor mici probleme de orchestrație va spori valoarea muzicală a acestei opere. Talentul și intuiția compozitoarei sunt însă evidente, inspirându-i parcă pe Antonela Bârnat (Femeia Lot), Cătălin
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
despre singurătățile de la El Kantare. Familiarizată cu tehnicile moderne ale romanului (menționam studiile ei proustiene), autoarea Traiectoriilor depistează cu acuitate nebănuite anticipări ale inovațiilor de la începutul secolului XX în chiar Mizerabilii de Victor Hugo: prezența masivă a scriitorului în planul acțiunii, pagini de jurnal intim, tăieturi din ziare (ca într-un roman autenticist), persoane reale însoțindu-le pe cele fictive, comentarii politice, analize teoretice („Mizerabilii”, roman modern?) Ea însăși o talentată traducătoare, cum precizam la începutul acestor însemnări, Cornelia Ștefănescu examinează
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
Saviana Diamandi Personajele acțiunii, pe care o vom aduce în prim-plan, sunt personalități bine conturate, nu de puține ori chiar personaje-cheie, reprezentative cultural, supuse, și ele, în plină maturitate unei schimbări, pe care, articulând spațiul vizat spre un câmp comportamental, am numi-o
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Omul de mișculații și aranjamente al lui Adrian Năstase, adică Adrian Petrache, secundat de Alexandru Bitner și Dan Andronic, încearcă să acopere operațiunea de preluare a postului Realitatea TV printr-o cutie poștală. Și mă hămăie pentru că am vîndut din acțiunile mele la Expresiv S.A. La mintea lor este impardonabil să vinzi ce este al tău.” Mai ales dacă nu vinzi cui trebuie, adaugă Cronicarul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
controlate etc.” Cu un pas mai departe, reprezentînd lucrurile care trebuie făcute ca fiind plasate pe o listă imaginară, bifarea metaforică semnifică rezolvarea lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul de alegere a unei opțiuni
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi o simplă bifare: reformele „sunt făcute pe jumătate, pentru a se mai bifa un articol de pe listă” (urr.ro). Bifatul e periculos în măsura în care substituie acțiuni mai substanțiale: „Acest stil de a bifa acțiuni de cercetare și tehnologizare, pentru care s-au primit bani de la buget, bani colectați de la firmele particulare, m-a catapultat înapoi cu cel puțin un deceniu” (Computerworld Romania, 13, 1996); „bineînțeles că
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi o simplă bifare: reformele „sunt făcute pe jumătate, pentru a se mai bifa un articol de pe listă” (urr.ro). Bifatul e periculos în măsura în care substituie acțiuni mai substanțiale: „Acest stil de a bifa acțiuni de cercetare și tehnologizare, pentru care s-au primit bani de la buget, bani colectați de la firmele particulare, m-a catapultat înapoi cu cel puțin un deceniu” (Computerworld Romania, 13, 1996); „bineînțeles că Bucureștiul are nevoie de o sărbatoare de acest
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
făcut nici o greșeală, Sorescu are greutățile pe care vi le povestește dvs., în cea mai mare parte trase ca turta sa oltenească pe spuza sa. Sorescu tace mîlc la toate ședințele importante, nu se poate conta pe el la nici o acțiune de protest din Uniunea Scriitorilor!” De bună seamă, redactorii Europei libere, aflați la distanță de țară, oricît s-ar fi străduit, nu izbuteau totdeauna a fi impecabil informați. Cu atît mai vîrtos cu cît intervenea bizantinismul unor autori care țineau
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
imagine se impune, cercul, mereu cercul. În Africa, mărturisește Brook, ceea ce a căutat a fost tocmai posibilitatea de a face teatru pornind “de la acest punct zero pe care îl constituie un grup de oameni dispuși în cerc”. Cercul favorizează concentrarea acțiunii dramatice, el reduce lumea pentru a o elibera apoi. Teatrul lui Brook vrea să fie simplu “în măsura în care cercul este simplu fiind în același timp simbolul cel mai încărcat de sens”. Oare un maestru - caligraf nu-și demonstrează, în interiorul unei mînăstiri
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
un anume dezinteres pentru concentrare în favoarea unei pasiuni care îi e proprie, pasiunea pentru fluiditate, expresie supremă a vieții. Brook caută unitatea organică a vieții, ridicată la un nivel incandescent, în timp ce Grotowski se îndepărtează de teatru încercînd să regăsească prin “acțiunile” sale mobilitatea fluviului. Un fluviu care e diferit de cerc, căci, dacă Brook “a rămas, cum o spune el însuși, la marginea pădurii, Grotowski a vrut să dispară în inima ei pentru a deveni anonim și fecund. Cînd eram tînăr
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
America, da eu, în ciuda tuturor dezamăgirilor, m-am îndrăgostit de Varșovia. Ce aș putea face în America? La New York se știe tot ce se petrece oriunde. Cei de la sindicatul actorilor au auzit desigur că n-am realizat nimic aici și acțiunile mi-or fi scăzut mai jos decât oricând. Actorii stau la Café Royal și fac din țânțar armăsar. Ce altă treabă au decât să bârfească? Unii dintre ei au strâns ceva bani în vremuri mai bune. Cei care nu au
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
inteligența să renunțe la măririle pământești pentru ca, retras la Putna, sacrificându-se memoriei lui Ștefan, să se pună în slujba faptelor minții, tiparnița, scrisul, cartea, pasiunea pentru meșteșugul său înnobilându-l. Din atitudinea lui se poate descifra ideea despre superioritatea acțiunii față de reverie. El este autorul moral și material al reînvierii lăcașului de la Putna, „să dea duh nou Putnei” în angrenarea cu toate forțele sale în bătălia pentru Moldova, un loc de mare solemnitate și înțelepciune fiind atribuit sunetului bătăii clopotului
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
a turnat, după cum se știe, aproape în întregime în România, cu Nicole Kidman și Jude Law în rolurile principale. Premiera filmului a avut loc în SUA în preajma Crăciunului și de pe acum e considerat un candidat serios la premiile Oscar 2004. Acțiunea se petrece în timpul Războiului de Secesiune, în 1862-68, ceea ce a determinat comparația cu Pe aripile vîntului. Dar Cold Mountain e lipsit de aura romanțioasă a romanului Margaretei Mitchell, oferind în schimb aluzii tăioase la actualitate printr-o virulentă diatribă la adresa
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor” - mai nota el, tot acolo. Și continua: “Cuvântul în literatură, ca și culoarea în pictură, are un rost abstract, mai presus de înțelesul gramatical sau logic. Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor dintre ele. Verbul întrebuințat pur, asemeni materialelor din construcțiile plastice, capătă o semnificație neînregistrată în dicționar. (...) fraza nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de dragoste sub lună a plăcintarului devenit brusc poet”... Asemenea propoziții făceau, desigur
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
parizian al postului de radio „Europa liberă”. La București și Paris se caută soluții pentru scoaterea României din situația confuză în care se găsește (combinație absurdă de anarhie și dictatură - 13-15 iunie 1990, cu minerii făcînd ordine pe străzile Capitalei, acțiune inimaginabilă într-un stat de drept reprezintă exemplul cel mai elocvent), dar nimeni nu le găsește. Toată lumea vede jumătatea goală a paharului, gîndește variante politice exclusiv în alb și negru, prin eliminarea celuilalt. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca vizitează România
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
precum Eugen Florescu solicită să fie primit în rue François Pinton - vezi p. 99) în vreme ce mulți dintre adevărații disidenți ai regimului comunist (Paul Goma este cazul cel mai răsunător) sînt, în permanență, ținta unor campanii mediatice menite să le bagatelizeze acțiunea și să-i transforme în ținte ale oprobriului public. Mircea Eliade este atacat violent de presa din țară și din străinătate pentru unele texte din tinerețe pro-fasciste. Autenticitatea Jurnalului Monicăi Lovinescu nu poate fi pusă la îndoială. Ea își notează
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Arnaud Cathrine, Catherine Cusset, Marie Darrieussecq, Ariane Gardel, Daniel Picouly, Yann Queffélec, Vincent Ravalec, Lydie Salvayre, Martin Winckler) - apărut la editura La Martinière, 2002, Catherine Cusset rescrie aceeași poveste, jucîndu-se cu numele personajului și titlul bucății, care devine Eva Podan. Acțiunea e plasată în contemporaneitate, succesiv în Estul Europei și în Statele Unite, în lumea amăgitoare și dură a top-modelelor, incestul este și el prezent ca amenințare, doar pielea de măgar e înlocuită printr-o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
a vrut chiar să-l lovească pe viceprimarul general însă a fost oprit de o mână de fier din partid”. La asta chiar că nu mai există comentarii, cu atît mai mult cu cît acest Vanghelie nu e la prima acțiune de acest soi.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
voluptate. Cei trei pretendenți, zmei, feți - Ion Grosu, Răzvan Vasilescu și Bogdan Vodă nu ostenesc o secundă în jocul abundent, suculent, în trecerile de la un personaj la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale propriului stil, deja detectabil și matur
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
cu și mai mult aplomb. Nu are importanță cine a învins, pentru că eu cred că de pierdut pierdem cu toții. Cu adevărat fundamental nu este să facem analize ale eșecurilor de până acum, ci să propunem o soluție de viitor. Orice acțiune viabilă nu are, însă, dreptul să ignore realitatea din „teren”. Oricâte procese ale comunismului am dori să inițiem, e limpede că ele se vor lovi de rezistența bine organizată a profitorilor de azi ai acelui regim. În general, e vorba
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
adevăr ambiguu. De ce? Pentru că textele sale nu sînt produse ale unor stări intempestive sau ale unui proiect permanent desfășurat de o vitalitate creatoare conjugată cu o cultură asimilată, ci rezultate ale unor comenzi, opționale, desigur, dar care impun ele data acțiunii scripturale. E drept, majoritatea scriitorilor este chiar ea departe de proiectul amintit, dar asta nu se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]