1,703 matches
-
lucrează trei ani. Nu vrea să vorbească despre tema lui. Întrebat de prieteni, dă răspunsuri vagi. Trece, în acest timp, printr-o dramă familială, este preocupat de soarta copiilor săi și de destinul creației sale, uneori chiar disperat; scrisul îl acaparează și îl epuizează. Are presentimentul morții și este îngrijorat în privința soartei manuscrisului său. Trăiește la Mogoșoaia de mulți ani. Camera lui este plină de cărți, așezate peste tot. Jumătate din pat este acoperit de un maldăr de volume. Ferestrele se
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
e dată de jurnalul său, în cea mai mare parte un jurnal de creație, editat postum (1996). Fragmente, unele necuprinse în volum, au apărut în „Cuvântul” (1929) și în „Azi” (1932). Din ceea ce relatează scriitorul rezultă că munca literară îi acapara toate resorturile sufletești, proiectele îl angajau integral, dramatic. Neîndoielnic sincere, cu toată literaturizarea, confesiunile adeveresc afirmația lui Mircea Eliade că „orice e viu se poate transforma în epic”, că de multe ori „etapele unei inteligențe” pot constitui o materie romanescă
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
din alte periodice - Tudor Arghezi, Inscripție pe o casă de țară, Panait Cerna, Iisus -, în sumar își fac loc câțiva poeți socialiști ai momentului: I. Broșu, G. Spina, I. Schreiber, precum și autori de articole protestatare. Ultimele numere, aproape în întregime acaparate de ecourile sinuciderii lui A. Steuerman-Rodion, conțin articole pe această temă semnate de Ion Alexis, I. Schreiber, I. Peltz. Alți colaboratori: Demostene Botez, Enric Furtună, Eugen Relgis, Virgiliu Moscovici (Virgiliu Monda), Leon Leoneanu, C. R. Ghiulea, I. Livianu, Leon Ghelerter. I.
SCANTEIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289532_a_290861]
-
ca „obstacole”, ca forme de „oprire în evoluție”, interesând cele trei dimensiuni ontologice: a fi, a face, a avea. din asemenea considerente, această grupă de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu nemăsurat, posesiunea egocentrică narcisică; ea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mai puternice ale activității umane, ea având semnificație atât pentru sine, cât și pentru ai săi. Problema nivelului economic este legată de cea a instinctului de proprietate. Uneori, însă, când dorința de „a avea” se combină cu egoismul, cu „a acapara”, ea se centrează exclusiv pe propria persoană, devenind avariție. Teama de viitor și nesiguranța obligă individul la acumulări de resurse materiale și financiare, adesea nejustificate. În această privință, un aspect cu valoare în psihoigienă este dat de „asigurările obligatorii”, ca
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
specializat. Organizarea și gestionarea societății, se va structura în raport cu „nevoile vieții”, cu „interesele”, cu direcțiile de „strategie de dezvoltare” socială. Elementul central în jurul căruia se organizează și de care depinde stabilitatea și funcționarea societății este „Puterea”. Aceasta tinde rapid să acapareze toate domeniile vieții sociale (economie, politică, cultură, comunicații, informații, finanțe, sănătate, educație, învățământ, comerț etc.). În cele din urmă întreaga societate, instituțiile și grupurile umane vor depinde de ea. În această situație se impune adoptarea unor „forme” speciale de „conducere
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
starea de sănătate mintală va suferi, așa cum spuneam mai sus, importante mutații, cu consecințe dintre cele mai diferite. Vom încerca să explicăm în continuare acest fapt. Relațiile sociale bazate pe „acțiuni tranzacționale” se vor desfășura între „doi poli” care vor acapara comunicarea: relațiile și conduitele/acțiunile maselor. Acești „poli” sunt reprezentați prin „producător” și „consumator”. Producătorul de bunuri (obiecte de consum material) are un caracter personalizat, o identitate precisă, pe care și-o construiește și consolidează prin „produsele” sale și care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi proza, dar și memorialistica sau publicistica) și doar în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult de psihologia personajelor ori de determinările spațio-temporale ale lumii ficționale și mai puțin de compoziție sau de tehnica narativă, iar sub raportul formulei va prefera scrierilor livrești și experimentale proiecția
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă, la ale cărei principale evenimente a avut o participare hotărâtoare, V., autor al primelor încercări în lirica
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
anticamera jurnalului, dar viața din preajma ideilor are prioritate în confesiune. Originalitatea lor se manifestă în substanța reflecției și în calitatea portretelor. V. trăiește pasional ideile, se îndrăgostește de un autor sau de o operă și un timp experiența lecturii îi acaparează spiritul. „Se asvârle în Goethe”, de pildă, sau petrece o vreme cu Paul Claudel. Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
puțin, a autorului - este defamiliarizarea: trăirile curente sunt cernute dintr-o perspectivă „bolnavă”, „iluminată” sau „supranaturală”, în orice caz halucinantă. Faptul se observă pretutindeni: în Femeia ascunsă e vorba de obsesia lui Alecu Florea pentru „Femeia din Vis”, care îi acaparează ecranul interior după ce a fost abandonat de soție și după ce și-a ratat chiar și sinuciderea; în Grijania - de revelațiile, reveriile și coșmarurile pe care le resimte Aristotel Cenușă după ce a fost maltratat de ceilalți călugări de la Schitul Frumoasa; în
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
a fost un proces-cheie. Pentru cei care proveneau din familii mai înstărite înainte de colectivizare, rudenia a devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un mijloc de a acapara pământ. Pe lângă prezentarea legislației și a tribulațiilor legate de aplicarea legii, Katherine Verdery situează comparativ contextul agriculturii de după 1990 din România atât în rândul statelor din estul Europei, cât și al țărilor puternic industrializate. Decolectivizarea a produs un grup enorm
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nimic, pleacă acasă liniștit”. Al doilea tip este denumit de A. Păunescu-Podeanu ca „bolnavul dificil, formă severă, majoră, ireductibilă”. Pentru autorul menționat, acest tip de bolnav „nu numai că se agață îngrijorat de boala lui, considerând-o foarte gravă, fiind acaparat de ea, preocupat numai de ea, dar este și nemulțumit de felul cum e tratat, acuzând pe medici și pe cei care l-au îngrijit, socotindu-i vinovați de suferințele lui”. La acest tip de „bolnavi dificili”, ideea de boală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societății și a grupelor umane. Le vom prezenta în continuare. 1) Creșterea condiționării sociale Lumea actuală se caracterizează printr-o creștere a condiționării sociale asupra vieții individuale. Manifestările vieții colective sunt tot mai numeroase, mai diverse, mai imperioase amenințând și acaparând în totalitate viața personală (A. Barrère). Asistăm la un fenomen de socializare rapidă, progresivă, globală, cu repercusiuni multiple asupra instituțiilor sociale, asupra vieții individuale, a modului de a gândi și a conduitelor umane, manifestat prin următoarele: centralizare, impenetrabilitate și rigiditatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
abia în anii ’80 cu o „biruință americană”, pe care însă Școala de la Geneva a calificat-o ca „pragmatică și primejdioasă”24. În SUA însă, teoria cognitivă a învățării a lui Bruner și posibilitatea accelerării învățării, instruirii și psihogenezei au acaparat interesul cercetătorilor și designerilor curriculari. Bruner însuși a pledat pentru o teorie a instruirii bazată pe accelerarea învățării și aptă să fundamenteze curricula de mare eficacitate instrucțională 24. În 1963, psiholingvistul John B. Carroll a anunțat o nouă descoperire epocală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din punct de vedere istoric, primei jumătăți a secolului XX, nefiind creații postmoderne. Dar ele au contribuit în mod decisiv la declanșarea mișcării postmoderniste în filosofie, arte, literatură etc. Un proces ce nu putea ocoli tărâmurile paideia pe care le acaparaseră teoria curriculumului și celelalte științe ale educației. Istoria pătrunderii fenomenologiei și a hermeneuticii în teoria și practica pedagogică este expusă în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă. În acest subcapitol menționăm doar câteva repere și exemple pentru a acredita
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celor ce sunt altfel. Controlul politic, scrie Milgram, se traduce uneori prin incitarea la acțiune distructivă. Puțini rezistă tentației; doar unii își găsesc resurse morale de a traduce valorile în care cred în acte de nesupunere la autoritate. Aceasta îi acaparează, îi învăluie, îi dirijează, le creează dependențe și deprinderi de acțiune conform cerințelor. Individul se abandonează, devine un executant al sarcinilor, are doar viziunea parcelei sale, nu-l interesează ansamblul și această poziție îi produce o stare de confort. Își
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de ani, și-a început viața profesională ca învățătoare și a cunoscut toate metodele folosite de propaganda timpului pentru a „educa” populația rurală. Viața la țară, mediul din care provine subiectul, e din ce în ce mai grea, iar controlul asupra individului tinde să acapareze toate sferele vieții: credința religioasă, valorile, modalitățile de distracție. Liderii tradiționali ai satului, intelectualii (preoți, doctori, învățători) sunt înlocuiți cu o nouă categorie: activiști, practicanți zeloși ai noii ideologii. Învățătorii făceau contabilitatea la CAP („Lucram seara și până la 12 noaptea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obicei, din sferele agreate, adesea din «clasa muncitoare» sau dintre cei încurajați să vină în București cu diverse slujbe ținând de „Partid”, adesea cu studii «pe puncte», cu «dosar bun». Desigur, această impunere nu se referea la locuințele celor care acaparaseră Puterea (noua Nomenklatură, mai întâi incipient-redusă, apoi amplificată și care căpăta chiar case, vile, apartamente extinse, dintre cele naționalizate și, în genere, din care fuseseră izgoniți locatarii - de obicei, proprietarii deposedați). În primul rând, se limitase dreptul la spațiul de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îndurat? Oricât ar părea de paradoxal, o serioasă analiză sociologică asupra contextului și efectelor deciziei interzicerii avorturilor și lipsei mijloacelor medicale contraceptive în 1966-1989, în România, a fost efectuată de către o cercetătoare americană, Gail Kligman (2000), cercetătorii români părând exclusiv acaparați de victimele „luptei de clasă”. Munca istoricului, ca tot ce este în legătură cu memoria, nu constă doar în stabilirea faptelor, ci și în alegerea unora dintre ele ca fiind mai semnificative decât altele, în desemnarea unor relații dintre ele. Acest proces
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937). Problemele ineficacității justiției, care nu îi poate pedepsi pe marii vinovați și în general nu țintește stârpirea cauzelor sociale ale răului (discutate în Republica disperaților) sau ale imensului gol moral ce acaparează îndeosebi înalta societate secând-o de orice dram de moralitate în ascensiunea fără scrupule către bogăție și putere (tratat în Început de viață), sunt prezente de fapt în ambele scrieri, în diverse dozaje, dar cam în același fel dezavuate. Pe
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
a prezentat tablourile la câteva expoziții, luând și un premiu în 1874. A început să scrie târziu, părăsind fără regrete vechile-i deprinderi mondene. Compune o nuvelă, Băiatul cu steaua („Convorbiri literare”, 1891), facilă și misogină, dar apoi se lasă acaparat de teatru. S-a bucurat de bune aprecieri, nu numai din partea publicului. Titu Maiorescu îl recomanda ca pe un creator, pe scenă, al limbii de salon. Piesele așa-numite „de salon” ale lui P.-M. (Lăcrămioare, editată în 1893, Flori
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
lovitură, o bombă căzută în tabăra dușmanului tocmai la momentul oportun”. De fapt, prestația electorală a lui Spirache este în perfect acord cu structura lui. Dacă politicii i se acordă un spațiu secundar de desfășurare, prim-planul descripției comice este acaparat de tabloul moravurilor familiale, de peripețiile legate de modificarea testamentului și de încercările disperate de a rămâne în posesia moștenirii. Raportul dintre personaje, fixat în primul act, se răstoarnă, acțiunea are ritm, replicile se încrucișează cu vervă, poanta apare când
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
între diferite activități prin mijloace economice. Resursele noneconomice se distribuie prin mecanisme sociale, politice, morale, personale. O pădure nu mai este „obținută” pentru a fi utilizată de către subsistemul care plătește mai mult. În acest caz, ea ar fi cu siguranță acaparată de o întreprindere care ar consuma-o ca materie primă sau sursă de energie. Destinația sa va fi decisă printr-un proces social și politic, în funcție de interesele globale ale colectivității. Este, de asemenea, important să distingem între costurile directe și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să-mi rezolv problemele personale. Tabel 2. Diacronia Christinei Date structurale posibile - Genetice: tatăl puțin expresiv dar coleric, muncitor, adesea absent; mama timidă și rezervată. Factori istorici de menținere posibilă - Sora mai mare are un retard mental moderat și a acaparat-o întotdeauna pe mama sa, care se ocupa mai mult de sora ei decât de ea. - Părinții săi îi banalizau reușitele. - Nu avea dreptul să se plângă (comparație permanentă cu sora sa). Factori declanșatori inițiali invocați - A avut întotdeauna impresia
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]