1,632 matches
-
doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
operează interpretantul. Ea nu pledează pentru o concediere definitivă a formalismului, în relațiile cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării lui Ingvar, cu un refuz care-l expune martirizării. Companion to Medieval Art. Romanesque and Gothic in Northern Europe, Oxford, Blackwell Publishing Ltd., 2006, p. 90. Narațiunea în vizualitatea victoriană În accepția lui Raymond Lister, pictura narativă are o istorie îndelungată. Dacă termenul este suficient de extins, originile ei se găsesc în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
iubitul ei, plânge la marginea unei păduri, după ce a rupt și a aruncat în apa râului, parte din scrisorile de dragoste și a păstrat, parte din ele, lângă portretul miniatural al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
structură socială în care pozițiile se bazează pe raportarea la lumea producției economice și în care ele se află în opoziție, fără ca trecerea de la o poziție la alta să pară posibilă. Invers, în țările anglo-saxone, scările de statut (într-o accepție apropiată aici de cea de prestigiu) se sprijină pe stiluri de viață sau chiar pe identificarea subiectivă a unui grup. Acumularea categoriilor formează impresia unei scări, și nu a unei structuri, și ne face să ne gândim la universul social
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
după aproape trei decenii, comentariile Monicăi Lovinescu sunt încă actuale, fiind preluate, de exemplu, pentru a promova reeditarea prozei lui Gellu Naum, ediție îngrijită de Simona Popescu, apărută la editura Polirom în 2012. Citatul " Gellu Naum e suprarealist în deplina accepție a termenului, oferind, prin adeziunea sa totală și parcă tinerească, una din puținele proze pe care această mișcare bogată în exemplificări picturale și poetice și le-a aflat la noi. În afară de dicteul automat căruia, de altminteri, suprarealiștii nu i-au
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
redeveni singurul criteriu demn de luat în seamă. Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial"264. Undele scurte alcătuiesc un îndreptar moral pentru cultura și politica din România, îndreptar construit în afara cenzurii, necorupt. Ținta lui este de a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
litere și închise în cuvinte. Eu, scribul, născut în arhivă, mă întorc în arhivă. Devin arhivă, devin memorie" (pp. 17-19). Textul este astfel dublu orientat: spre limbajul specific criticii literare și spre procesul social la care participă ca discurs, conform accepției că acest roman este parabola unei lumi totalitare. Tema dispariției libertății de exprimare este reluată de-a lungul romanului, intensificându-se gravitatea actului de cenzură până când, în ultimul capitol, cuvintele sunt îngropate. În lumea romanului, ca în comunism, se lasă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ci servesc atingerii scopului nemijlocit al acțiunii din care fac parte. Din punct de vede executiv, activității îi corespunde o anumită metodologie; acțiunii - o metodă; iar operației - un procedeu; în reprezentare grafică această corespondență este concretizată în fig. 1 În accepție praxiologică, fiecare acțiune își are propria-i tehnică de execuție; fiecare acțiune include, cu necesitate, în structura ei funcțională o modalitate practică de realizare a acesteia (de lucru); un mod specific de a duce la bun sfârșit respectiva acțiune, un
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
categorie la alta. Într-un anumit context, metoda poate să devină ea însăși un procedeu integrat în structura unui fost procedeu ridicat la rangul de metodă. Unei activități de instruire îi corespunde întotdeauna o anumită metodologie, considerată, într-o plină accepție, drept un ansamblu de „metode” (sumă a metodelor) sau de „tehnici” de instruire. Într-un sens mai profund, științific, metodologia didactică reprezintă o reflecție asupra căilor, o teorie și o practică a metodelor utilizate în procesul de învățământ. A vorbi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
alta, de la un lector la altul. 2. ELEMENTE DE STRUCTURARE A UNIVERSULUI FICȚIONAL 2.1. Teme și motive literare Tema operei literare (fr. thème, lat. thema - „subiect“) este un concept vizând aspecte generale ale realității, transfigurate în creația artistică. În accepție modernă, tema reprezintă o schemă foarte generală spre care conduc situațiile și motivele dintro operă. La nivelul literaturii, temele se dezvoltă ca „serii hipertextuale“ (Gérard Genette), în func ție de modelul cultural al fiecărei epoci sau de codul estetic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Urmărind destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, drama reliefează în mod pregnant noțiunea de „dramatism“, fiindcă „im plică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). - În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea („drama burgheză“ ilustrată de Diderot și de Lessing), dar șia aflat strălucirea în epoca romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
strofa finală - și dorm adânc, și dorm mereu - se construiește pe laitmotivul adormirii, sugerat în textul poetic printrun bogat câmp lexical. La nivel semantic, metafora verbală dorm sem nifică hibernarea, similară morții, conturând una din temele simboliste fundamen tale. În accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în limbajul canonic latin, terminologia canonică de limbă greacă. Aceasta este acceptată și de papa Hormisdas, care a recunoscut „autoritatea cu care sunt conduse Bisericile orientale”. Prin opera canonică a lui Dionisie Exiguul, însuși limbajul canonic latin a dobândit o accepție universală, care s-a impus odată cu vehicularea noțiunilor terminologice echivalente din limbajul canonic de limbă greacă. Faptul că, din Corpus-ul lucrărilor sale fac parte și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tot parcursul dezvoltării ulterioare a semnificațiilor mai ales în ceea ce privește folosirea cuvântului într-o sferă mai largă decât cea a literaturii. Sensurile moderne ale termenului se vor consolida ca rezultat al contribuțiilor umaniștilor renascentiști, care îl foloseau însă aproape exclusiv în accepție literară. În literatura franceză, apare prima dată la Thomas Sébillet în Art poétique français (Artă poetică franceză) din 1548, unde prin sintagma "bunii și clasicii poeți francezi" se implică totuși și o anumită judecată de valoare. Ulterior, prin Dicționarul universal
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aplicată la orice timp sau spațiu, precum și un anumit rafinament estetic, o simplitate elegantă, care se poate plia pe orice domeniu al artei sau, chiar mai mult, pe orice tip de exprimare socială. Într-o sferă și mai generală a accepțiilor, noțiunea de clasic desemnează o dimensiune existențială ce implică nevoia de echilibru, ordine, armonie și mai ales primatul rațiunii, putându-se asocia, în acest sens, cu ceea ce Friedrich Nietzsche numea viziunea apolinică, tipologie așezată în contrast cu cea dionisiacă marcată de frenezia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au aceleași drepturi, cel mai frumos omagiu va fi adus egalității naturale dintre oameni. Libertatea și legalitatea politice se traduc deci prin votul universal și prin suveranitatea națională. Aceasta este deci democrația modernă în principiile sale cele mai generale, în accepția pe care rațiunea și bunul-simț public o admit, ferind-o de erorile pe care falsele sisteme au vrut să le ascundă. Acestor două principii de libertate și de egalitate, ea l-a adăugat și pe acela al fraternității, expresia sublimă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fundamentele științei și acțiunii omenești, pentru Wittgenstein ea a fost o activitate de clarificare a gândurilor noastre. Este ceea ce o deosebește de știință. Filozofia nu este o știință, cu atât mai puțin știința supremă, deoarece ea nu oferă cunoaștere, în accepția curentă care se dă termenului în viața de fiecare zi și în cercetarea științifică. Acele expresii ale limbajului de care s-au interesat în mod deosebit și filozofii din trecut, expresii pe care Wittgenstein obișnuia să le numească, după 1930
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unei colectivități constituite pe baze profesionale. Așadar, dacă se utilizează cuvîntul limbaj pentru a denumi amintita facultate general umană se folosește același termen (dar, de data aceasta, cu determinări: limbajul fizicii) pentru a denumi un compartiment al limbii. Această ultimă accepție a cuvîntului limbaj intră însă mai puțin în sfera de interes a filozofiei, întrucît domeniul la care se aplică (diviziuni ale limbii) își raportează trăsăturile la specificul domeniilor de cunoaștere și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a fi înzestrat cu limbaj. Ca atare, vorbitorul este cel care vorbește o limbă. Nu toți oamenii vorbesc însă numai o limbă, cea maternă, mulți dintre ei fiind în măsură să vorbească două sau mai multe limbi. De aceea, o accepție mai cuprinzătoare a conceptului de "vorbitor" este aceea de persoană care folosește limbajul articulat, incluzînd aici atît pe cei care pot folosi (numai) o limbă, cît și pe cei care pot folosi două sau mai multe limbi. În cazul vorbitorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în inaccesibil, de a trimite sonde dincolo de orizont, sfârșește prin a da inefabilului dacă nu un corp și o carnație, cel puțin o vibrație de neuitat. Tehnicile argheziene sunt, în fapt, interferente, împletite, complementare, făcând ca incandescența vizionară (sau în accepție demiurgică logosul) și slova făurită, adică travaliul artistic, să acționeze convergent, amplificând la maximum forța de reprezentare. Înainte de a ne referi pe scurt la I. Barbu, să ne întoarcem o clipă la Paul Valéry, care descoperea în Mallarmé un precursor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
43): "Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a locurilor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gânduri până la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvântului (...). El găsește un punct de vedere care n-a trecut altuia prin minte, așază oul ca și Columb, spărgând coaja în partea sferoidală și apoi găsindu-și o stabilitate vorbește în chipul cel mai simplu. Perspectiva insolită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
teamă Să nu te repeți? Sau e la mijloc o filozofie mai adâncă decât existențialismul? Care a venit și s-a dus de-atunci, îți spun în paranteză. (...). Știam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă în accepția lui modernă. Concluzia soresciană e net senină; lui Niciodată i se opune un tonifiant a fi: "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, să restabilesc echilibrul, Iată, corbule, sau cobe, sensul adevărat, răscolitor! Alertele confesiuni din ciclul La Lilieci (șase volume primul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viață veșnică; în schimb, cei care vor fi păcătuit se vor transforma în obiecte de dispreț și groazăx. În fapt, pioșii sunt îndemnați să îndure persecuția în tăcere, având încredere în propria lor bunătate, și să aștepte sfârșitul 11. Această accepție a suferinței nu excludea nicidecum plângerea și protestul. Și pentru ca nimicirea dușmanului să nu devină un scop în sine, rabinii au temperat posibilele ei implicații subversive, această perspectivă purtând în ea pericolul de a face prezentul neînsemnat și de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]